Andrei Ganea este președintele Asociației Pentru Securitatea la Incendiu a Construcțiilor, cu o experiență în domeniu de aproape 15 ani. Îmbunătățirea generalizată a activității de prevenire a incendiilor, spune el, ar presupune acțiuni în mai multe direcții.
Printre acestea s-ar afla o mai bună pregătire profesională a angajaților din Inspectoratele pentru Situații de Urgență (ISU), îmbunătățiri aduse legilor și o educare mai bună a proprietarilor de clădiri și obiective.
El mai adaugă că nu există o strategie generală a autorităților care, în parteneriat cu proprietarii și administratorii de clădiri și construcții publice sau private, să își propună clarificarea situației activităților fără autorizare la incendiu și, într-un final, reducerea la maxim a riscurilor.
Principalele idei ale interviului
- Aparatul de control al ISU nu este suficient de pregătit pentru a face controale eficiente; care să aplice legea fără a abuza de ea în defavoarea activităților economice sau sociale.
- Legislația este una rigidă, neadaptată la fondul construit pe care îl are România în acest moment;
- 90% din spitalele din România nu se pot autoriza cu legislația actuală;
- Obligațiile legale de securitate la incendiu sunt tratate cu superficialitate;
- Este mai rentabil să plătești amenzi la ISU decât să investești în angajarea de pompieri privați și sisteme de prevenție;
- Aplicarea legii nu îi avantajează pe cei care doresc să respecte regulile;
- La noi toată lumea se sperie când se întâmplă o nenorocire, găsim repede niște țapi ispășitori și după aia iarăși liniște și pace.
1. Europa Liberă: Cum evaluați, din experiența dvs. profesională și a Asociației pe care o conduceți, activitatea de prevenire a incendiilor realizată de ISU?
Andrei Ganea: Aparatul de control al ISU nu diferă cu nimic față de orice altă instituție de stat. Se fac angajări pe baza unor cerințe insuficiente de pregătire pentru cei care își doresc aceste posturi.
Au o perioadă de formare de șase luni, în care ar trebui să asimileze niște cunoștințe, niște noțiuni de bază. Acestea ar trebui să echivaleze cunoștințele pe care le au inginerii, arhitecții, proiectanții. Nu e posibil.
În momentul de față, organele de control sunt formate din tineri de până în 30-40 de ani, care au diverse formări academice la bază, dar nu neapărat din domeniul construcțiilor și instalațiilor.
2. Europa Liberă: Ce consecințe are situația asta asupra prevenirii incendiilor?
Andrei Ganea: Controalele se fac oarecum mecanic, sec, în litera legii, nu în spiritul legii. Să spunem că merg la grădinițe și vor să verifice dacă există stingătoare, dacă personalul e instruit. Nu există două construcții identice, apar particularități.
Iar toate detaliile de siguranță care țin de arhitecți sau de ingineri cu mai multe specializări trebuie verificate de cineva de la pompieri care, de obicei, nu are pregătirea necesară să vadă toate aceste aspecte.
Fiecare construcție sau instalație vine cu o carte tehnică, un manual care spune cum se întreține această construcție, cum se îmbunătățește, cum se actualizează.
La noi, lucrurile astea nu se fac și nu există o instituție care să zică „hai să vedem când expiră durata de viață acestei instalații, a acestei grădinițe”, care să oblige proprietarul să ia măsurile necesare înainte să se degradeze sau să prezinte un pericol pentru utilizator.
La noi nu se iau în considerare aceste lucruri. Și toată lumea se sperie când se întâmplă o nenorocire, găsim repede niște țapi ispășitori și după aia iarăși liniște și pace.
3. Europa Liberă: Aceasta este o problemă de sistem. Mai sunt și altele?
Andrei Ganea: În România sunt mai multe sate cu fibră optică decât cu rețele de hidranți. Iar problema cu infrastructura nu ține de pompieri să se asigure că există. Există un operator al rețelelor publice.
Am avut grădinițe cărora a trebuit să le proiectăm stații proprii de pompare de apă pentru că operatorul n-a vrut să își asume că poate oferi apă la parametrii necesari pentru stingerea incendiilor.
De asemenea, e o birocrație foarte mare. Dacă dvs. vreți să obțineți o autorizație de securitate la incendiu, puteți face asta doar după ce obțineți un certificat de urbanism pentru lucrările propuse. Certificatul acela de urbanism indică ce avize mai sunt necesare, pe lângă cel de securitate la incendiu. Tot acest proces durează în medie 280 de zile. Enorm.
4. Europa Liberă: Pot fi compensate în vreun fel problemele de fond ale prevenției la incendiu?
Andrei Ganea: E un sistem destul de rigid. Dacă legiuitorul a zis că aici trebuie să fie un hidrant - și noi nu putem să furnizăm acel hidrant pentru că nu avem o rețea de apă care să asigure hidranți, legea nu lasă loc de măsuri compensatorii.
Există posibilitatea teoretică să vină un expert cu alte soluții, dar expertul, de regulă, nu își asumă altceva decât ce prevede legea.
În alte țări, domeniul avizării și a prevenirii incendiilor este făcut și gândit direct de către pompier. Să zicem că avem o cafenea într-un monument istoric. Vine pompierul și zice „am venit să vă ajutăm”.
Acești pompieri din țările avansate în domeniu vin și zic uite, puneți niște detectori de fum sau aici trebuie o scară mai largă ca să aibă oamenii pe unde să iasă. Deci oferă soluții specifice pentru obiective punctuale.
5. Europa Liberă: Ați întâlnit frecvent cafenele, fabrici, grădinițe care nu au aviz sau autorizație de securitate la incendiu?
Andrei Ganea: Vă spun sincer că majoritatea covârșitoare a imobilelor din România nu au autorizație de securitate la incendiu. Vorbim aici și de clădiri sensibile, cum ar fi spitalele.
90% din spitalele din România nu se pot autoriza cu legislația actuală.
Conform legii, trebuie să avem într-un spital coridoare de minim 2,20m lățime, ca să permită manevre cu oameni pe tărgi. Majoritatea spitalelor nu au aceste coridoare de 2,20m lățime.
Ca să intervenim și să lărgim aceste coridoare, ar presupune să demolăm jumătate din spitalul respectiv. Nu este posibil, fizic. E greu să scoatem din funcțiune spitalele și să relocăm pacienții până demolăm coridoarele ca să le lărgim. De aceea soluțiile legale ar trebui să fie adaptate la realitatea de pe teren.
Legea ne obligă acum să fim la un nivel de top. S-a făcut o corelare cu normele europene, dar noi nu putem să trecem și peste ceea ce suntem și ceea ce avem deja. Există un fond construit care trebuit menținut și reabilitat.
6. Europa Liberă: Care ar fi o soluție ca prevenirea incendiilor să fie mai eficientă în cazurile în care nu există autorizație de securitate le incendiu?
Andrei Ganea: N-ar trebui ca oamenii să fie strânși cu ușa, cum se practică acum. Vine pompierul: „ Aveți autorizație? Nu? Bun, aveți 60 de zile să o obțineți?”. Nu este posibil, nu e realist. Nu poți să dai un termen de 60 de zile când un certificat de urbanism și autorizația de construire îi iese în 260 de zile.
Obligațiile de securitate la incendiu sunt tratate cu superficialitate.
Mai mult decât atât, proprietarul trebuie să facă și un buget. Costurile pentru documentație, precum și costurile pentru execuția măsurilor care sunt acceptate de către ISU nu sunt chiar de neglijat.
Dar și proprietarii de clădiri au o răspundere. A mers cât a mers, s-a mai închis ochiul, au fost păsuiți. Dar obligațiile de securitate la incendiu sunt tratate cu superficialitate. Doamne ferește de cutremure sau alte dezastre!
7. Europa Liberă: Oameni care lucrează sau au lucrat la ISU spun că găsesc adesea probleme grave de risc la incendiu și nu pot acționa decisiv. Un exemplu sunt silozurile din portul Constanța, care nu au pompieri, nu au sisteme de avertizare la incendiu. Pompierii mi-au spus că pot da o amenda, dar suma e atât de mică încât proprietarii de silozuri preferă să plătească sancțiunea decât să își angajeze pompieri sau să investească în echipamente de prevenire a incendiilor. E o situație cu care v-ați întâlnit?
Andrei Ganea: Orice clădire care are un volum mai mare de 5.000 m³ și un anumit număr de persoane e obligată să aibă un serviciu privat de pompieri. Pentru un obiectiv de acest gen trebuie să ai trei pompieri în fiecare schimb. Adică doar pentru acest siloz ar trebui să lucreze nouă angajați. Pe lângă pompieri, silozul trebuie să aibă și alte tipuri de protecție. Deci costurile sunt semnificative.
Am întâlnit însă și cazuri în care o firmă la care s-au produs incendii funcționa ilegal. Au venit pompierii, au stins focul, dar nu au dat amendă pentru că nu aveau cui să dea amenda. Dar, gard în gard, era aceeași activitate. Acolo, întreprinzătorul era mai pregătit, mai precaut și a investit în măsuri de securitate la incendiu, dar erau realizate în proporție de 95%.
Nici el nu avea autorizația de securitate la incendiu, dar diferența este că primul n-a investit absolut nimic. Al doilea a investit niște sume considerabile în punerea la punct a imobilului, dar nu a ajuns la finalitate.
Acesta din urmă a luat amendă, celălalt nu. Nu e corect. Oamenii văd. Dacă „merge și așa”, decid și ei ca mai bine plătesc amenda decât să investească în prevenție.
8. Europa Liberă: Dar ISU vine, dă amenda, retrage autorizația, dar activitatea continuă. Pericolul rămâne același cu cel de dinainte de control. Cum ați vedea o rezolvare?
Andrei Ganea: Există nereguli care se pot rezolva imediat, pe durata controlului. A doua categorie de nereguli e cea în care măsurile de corectare se pot lua în un termen relativ scurt, până în 14 zile. De exemplu, îi lipsesc stingătoare, nu are verificare la instalația electrică, sunt cazuri care se pot rezolva rapid.
Varianta a treia de nereguli se referă la chestiuni constructive. Acestea sunt mai greu de rezolvat, cum ar fi ignifugarea elementelor de lemn ale unei pensiuni. S-ar putea face o strategie de urmărire a acestor controale și de specializare a oamenilor. La fiecare tip de nereguli se acționează altfel.
De la ISU același om controlează, dă aviz, dă autorizația, dă amenda, face audit. Nu este posibil să ai un cumul atât de mare de funcții.
Acum, de la ISU, vine în control același om, care dă aviz, care dă autorizația, care dă amenda, care vine în audit la proiectantul de specialitate, care vine în audit la executantul de specialitate. Nu este posibil să ai un cumul atât de mare de funcții. Ar trebui departajat.
Cei care dau amenzi să fie cei care analizează strict partea juridică. Cei care dau soluții să fie sunt pregătiți pe partea de soluții, cei care fac verificarea în teren să fie pregătiți în construcții și execuție. Nu avem așa ceva. Ca să poată lua deciziile corecte, omul de la ISU ar trebui să aibă o facultate de drept, una de arhitectură și una de inginerie, minim.
9. Europa Liberă: Pare un impas. Spuneți că autoritățile nu sunt suficient de pregătite pentru controale corecte. De cealaltă parte, oamenii profită de anumite prevederi și preferă să plătească amenzi decât să investească în prevenție, căci e mai ieftin. Cum vedeți o soluție astfel încât prevenția să devină ceva foarte serios, dar să fie și aplicabilă?
Andrei Ganea: Trebuie gândită o soluție de tranziție. De exemplu, cine nu e în legalitate trebuie să intre până în 2025. Facem câteva categorii: instituții publice, firme private, în funcție de mărimea și volumul clădirii. Toată lumea trebuie să dețină avize și autorizații în următorii 2 ani. Și după aceea, dacă nu au intrat în legalitate, poți să vii să tai în carne vie.
Sunt soluții. Dar pe ISU, în afară de lista cu câte controale a făcut într-un an, nu îl întreabă nimeni: s-a rezolvat, nu s-a rezolvat? Nu se urmăresc activitatea și efectele.
Sunt o grămadă de firme, obiective, instituții care funcționează fără a fi legalitate, dar nu doar din vina lor.
Nu e în regulă să vii, să faci un control, să dai eventual o amendă și mai vii peste vreo doi ani. Trebuie să existe și o parte de consiliere. Acum soluția este „dărâmi și faci alta”. Nu e realist. Oamenii au muncit să își facă o pensiune, o hală, o afacere. Ei dau salarii, plătesc taxe la stat, deci vor să facă ce trebuie legal, dar cadrul nu îl ajută.
Din motivele enumerate intervin aceste situații în suspensie. Sunt o grămadă de firme, obiective, instituții care funcționează fără a fi legalitate, dar nu doar din vina lor. Asta e o bombă cu ceas. Dacă neglijăm ani de zile prevenția, la un moment dat va trebui să plătim costul.
10. Europa Liberă: Ce anume din legislație ar trebui schimbat în materie de prevenire a incendiilor?
Legislația e învechită și nu ține pasul cu tehnologia. Iată un exemplu. În anii comunismului, România avea un institut de încercări, care stabilea dacă o cărămidă sau un stâlp de beton poate să reziste la un anumit incendiu sau nu. Noi încercăm să ne aliniem cu codurile europene de structură, unde au zis că o cărămidă nu poate să reziste mai mult de patru la un incendiu.
Noi avem în legislație că poate rezista la incendiu și 7 ore. Pompierul n-ar trebui să fie pus decidă dacă proiectantul a făcut bine când a ales o normă sau alta după care a proiectat. Dar proiectantul și verificatorul construcției trebuie să facă cum zice pompierul, nu cum știe echipa de specialiști.
De altfel, prin lege, ISU este una dintre cele mai încărcate instituții pe care le are țara asta. Când se întâmplă ceva, trebuie să intervină și dacă n-a ieșit, ISU de vină că n-a intervenit. Nu e corect pentru ei și nici nu e eficient.
