Psihologul Mihai Copăceanu a făcut o cercetare pe un eșantion de 10.000 de adolescenți români fumători și a aflat care este „portretul robot” al dependentului de tutun.
Jumătate dintre copiii care fumează sunt dependenți – consumă între 5 și 10 țigări pe zi – și doar o treime din ei își doresc să renunțe la acest viciu.
„Nu este vorba doar de un simplu fum, de o singură țigaretă la finalul orelor, nu vorbim de un fumat ocazional într-o seară de sâmbătă, vorbim de un comportament zilnic”, spune Copăceanu.
O altă constatare a psihologului e că numărul fetelor care fumează este în creștere în ultimii ani.
El vorbește la #10întrebări și despre consumul de alcool și droguri în rândul adolescenților și despre soluții pe care le au părinții, școala sau autoritățile.
1. Europa Liberă: Organizația Mondială a Sănătății spune că numărul de copii și adolescenți care consumă alcool sau fumează țigări electronice este „alarmant”. Se confruntă societatea românească cu o problemă similară?
Mihai Copăceanu: România are un număr foarte ridicat de tineri care fumează, are tineri care încep să fumeze de la o vârstă care devine tot mai mică. Încă ceva: comparativ cu băieții, numărul fetelor care fumează este în creștere, în ultimii ani. Este mai mic decât numărul băieților, dar este mai mare decât în urmă cu cinci ani.
Într-o cercetare personală, cu peste 10.000 de tineri, pe care am publicat-o, am aflat că peste 50% dintre cei care au acest obicei fumează între 5-10 țigări zilnic. Ce înseamnă aceasta? Că adolescentul român, atunci când fumează, fumează mult.
Adică nu este vorba doar de un simplu fum, de o singură țigaretă la finalul orelor, nu vorbim de un fumat ocazional într-o seară de sâmbătă, vorbim de un comportament zilnic.
Vorbim de tineri români care încep încă din gimnaziu să fumeze, care fumează prima țigaretă dis de dimineață, fie în drum spre școală, fie în fața școlii înainte de ora 8:00, apoi în aproape fiecare pauză și, desigur, de mai multe ori pe timpul zilei.
Am mers și mai în profunzime cu studiul meu și am aflat că unul din trei copii fumători „simte o nevoie stringentă de a fuma”, cu alte cuvinte se poate autodeclara ca fiind dependent.
Am dorit să identific dacă este o anume dispoziție preponderentă și am descoperit că cei mai mulți tineri fumează când simt nevoia, indiferent de ce stare au. Alții, sub 10%, fumează când sunt nervoși, iritaţi, alții când se plictisesc, alții când sunt supărați și alții când vor să se relaxeze.
2. Europa Liberă: Cei care ajung să fie dependenți de țigări conștientizează, probabil, că asta le dăunează. Cât de mulți dintre ei își doresc să renunțe la adicție?
Mihai Copăceanu: Mai puțin de 30% dintre tineri doresc să se lase de fumat, un procent la fel de îngrijorător - este un alt semn al dependenței și al acceptabilității, desigur.
Deci cum arată profilul adolescentului fumător? Fumează de mic, din clasa a șaptea sau a șasea, fumează multe țigări zilnic, este dependent și nici dorește să se lase de fumat.
Cum va arăta acest copil peste 10-20 de ani, clinic vorbim? Vom avea o societate cu mult mai multe afecțiuni cardiace și respiratorii, cu o incidență mult mai mare a cancerelor pulmonare.
3. Europa Liberă: Din punct de vedere clinic, care sunt diferențele dintre cele două tipuri de adicții?
Mihai Copăceanu: Nu avem suficiente studii clinice pentru dependența de țigări electronice. Avem însă date mult mai alarmante comparativ cu țigările clasice în ceea ce privește toxicitatea acestor produse care se pot cumpăra mult mai ușor (online sau fizic) și avem cazuri grave, inclusiv raportarea unor decese.
Cunoaștem că prezintă un grad ridicat de dependență, că produsele sunt mult mai nocive din cauza conținutului și că tinerii (dar și unii adulți) au o acceptabilitate mai ridicată a acestor produse, tocmai plecând de la unele prejudecăți. Cunoaștem că reclamele sunt extrem de amăgitoare și manipulatorii.
Spre exemplu, unii încearcă țigări electronice cu scopul de a renunța la fumatul obișnuit, potrivit reclamei false, și ajung rapid dependenți de aceste produse, fumând și mai mult decât înainte.
Criteriile generale ale oricărei dependențe sunt aceleași: o nevoie ridicată de a fuma, o imposibilitate de a ne opri în ciuda efectelor adverse, o creștere a numărului de țigări, o stare de iritabilitate în absența fumatului și, desigur, gânduri repetitive cu privire la comportamentul de fumat sau la achiziția produselor.
4. Europa Liberă: Cum își poate da seama un părinte că fiul sau fiica sa are probleme cu alcoolul?
Mihai Copăceanu: Păi nu își dă seama, pentru că orice copil se ascunde foarte bine, își pregătește cu intenție momentul unui abuz de alcool, spre exemplu, va dormi la altcineva acasă.
Dar ar putea începe cu o discuție cu privire la consumul de alcool în general, o evaluare a atitudinilor și percepțiilor despre alcool „ce părere ai tu despre colegii tăi care consumă alcool?”. Nu-l întrebăm direct.
5. Europa Liberă: Și dacă își dă seama despre problema copilului său, cum ar trebuie să reacționeze?
Mihai Copăceanu: Ca un părinte adult și responsabil, nu ca un polițist, procuror sau judecător. Ca un părinte care vrea să înțeleagă de ce propriul copil a ajuns să consume, care evaluează și alte riscuri, și resorturile emoționale, și contextul specific, care dorește că cunoască îndeaproape anturajul copilului, etc.
Pedepsele, amenințările sau violența fizică, după cum cunosc cazuri, nu au nicio justificare.
6. Europa Liberă: Credeți că școala și societatea fac suficient pentru a descuraja un adolescent să consume alcool?
Mihai Copăceanu: Nicidecum. Nici școala, nici comercianții și nici poliția.
Școala nu face suficient pentru a descuraja consumul de alcool, nici cel de tutun. Deși oficial fumatul este interzis în cadrul școlii, vedem în majoritatea școlilor că elevii pot fuma nestingheriți.
Personal, nu demult, am întâlnit profesori la o sesiune despre adicții, care mi-au spus că se simt neputincioși și că, deși solicită interzicerea fumatului, liceenii din instituția lor nu respectă regulile și - citez - „nu avem ce să le facem, degeaba le spunem. Ne sfidează”.
Ceea ce mi-a fost imposibil să cred - că avem instituții educaționale în România unde nu se respectă legea și unde adolescenții pot fuma liber.
Nu e vorba doar de elevii care au împlinit 18 ani, cărora profesorii și conducerea școlii evită să le impună respectarea legislației, ci de copii de diferite vârste care fumează în școală, nu doar în curtea școlii sau în toalete școlilor, fumează țigări clasice și electronice chiar în pauze, chiar în clasă (pentru că nu scot fum).
Suntem extrem de permisivi cu lucruri care sunt ilegale. Și pentru acest lucru suntem condamnabili și responsabili.
7. Europa Liberă: Legal și medical, alcoolul este interzis, respectiv nerecomandat minorilor. Cu toate acestea, vedem adolescenți care îl cumpără cu extrem de mare ușurință. Ar trebui înăsprite legile/regulile în această privință?
Mihai Copăceanu: În urmă cu două seri (n.r. marți, 23 aprilie), într-o alimentară centrală din Sibiu, un grup de tineri minori din fața mea, deja sub influența alcoolului, a luat în brațe, pe lângă produse alimentare, și bere la pet.
Vânzătoarea și-a dat seama că sunt minori, ei nu și-au putut dovedi vârsta majoră și le-a spus inițial că nu pot cumpăra alcool. Făcând pași spre doamna respectivă, primul meu gând a fost să o apreciez că nu le vinde. Chiar doream să o felicit. M-am înșelat.
Copiii au insistat. Fără să-mi dau seama, ea le-a scanat berea, a ținut-o deoparte și, înainte de a pleca, ca un cadou unic și cu un zâmbet de necrezut, le-a spus „luați și berea, pentru că ați plătit-o”. Reacția mea a fost una pe măsură, iar doamna, trecută bine de 50 de ani, mi-a zis „dacă știți câți dintre ei mă înjură dacă nu le dau alcool”. Ce învățăm din replica aceasta?
Am fost martor nu doar la încălcarea legii, ci și la iresponsabilitatea unei vânzătoare, care putea fi mama acestor copii, copii care erau deja sub influența alcoolului și, datorită faptului că au putut cumpăra alcool suplimentar, puteau suferi efectele ale abuzului de alcool de la violențe, la alte fapte antisociale sau vătămări corporale.
8. Europa Liberă: În multe state europene această scenă nu ar fi fost posibilă...
Mihai Copăceanu: Din păcate, legi avem, dar nu sunt respectate de comercianți și, în același timp, organele abilitate nu au niciun interes și nicio practică de a asigura respectarea legii cu privire la vânzarea produselor de alcool și tutun minorilor. Nu există amenzi.
Părinții sunt speriați de droguri, însă sunt extrem de îngăduitori când vine vorba de tutun.
Practica acesta nu este posibilă în niciun alt stat european, unde, ca client, ești legitimat cu strictețe și unde deseori (am fost martor) polițiștii au trimis cu intenție tineri de 17 ani care prin fizic păreau de 20 de ani tocmai pentru a se verifica respectarea legii. La noi pe nimeni nu interesează.
9.Europa Liberă: Ce alte tipuri de dependențe mai amenință copiii și adolescenții?
Mihai Copăceanu: Din păcate, o adicție nu vine singură. Avem adolescenți în Romania care fumează, consumă alcool și în același timp sunt dependenți de jocuri video și de social media, iar unii dintre aceștia consumă droguri sau se joacă jocuri de noroc.
Din păcate, pentru creierul unui adolescent și pentru dezvoltarea personalității sale, adicțiile au devenit cel mai frecvent și amenințător comportament astăzi în Romania. Vorbim deci de comportamente generalizate.
10. Europa Liberă: La final, un mesaj pentru adolescentul dependent de azi, care va fi adultul de mâine, indiferent de adicție. Dacă are una sau mai multe adicții astăzi, cât de greu îi va fi în viața adultă să scape de ele și cu ce preț?
Mihai Copăceanu: Aș prefera să adresez un mesaj pentru părinți, mai ales pentru cei care acceptă cu ușurință că propriul copil mai fumează câte o țigaretă pe ascuns sau o beție și o consideră o activitate tipică adolescenței, pe modelul „și eu am fost ca el sau mai rău decât el și nu am pățit nimic”.
Permisivitatea părintelui este unul dintre factorii de risc care contribuie mult la consumul de tutun și alcool al tinerilor. Părinții sunt speriați de droguri, însă sunt extrem de îngăduitori când vine vorba de tutun. Iar tutunul poate fi o poartă spre alte dependențe, mai ales la vârstele mici.
Ieri (n.r. miercuri, 24 aprilie), am văzut în fața unui restaurant unde era un banchet de clasa a VIII-a: majoritatea copiilor, deopotrivă băieți și fete, ieșiseră la o țigaretă. Un singur părinte era aproape de restaurant și privea această imagine.
Le-aș spune părinților să fie restrictivi, să nu accepte consumul de tutun și alcool, nici măcar ocazional în cazul minorilor și nici, desigur, în cazul tinerilor de peste 18 ani. Cu cât amână prima țigaretă, cu atât vor fi mai sănătoși.
Din păcate, în Romania, astăzi nu există niciun eveniment social în care să nu se consume alcool și tutun și recent droguri (cel puțin iarbă, dacă nu cristal).
În studiul meu, am descoperit că vârsta la care începe consumul de alcool corelează cu începutul fumatului și este influențată nu doar de anturaj, cât și de familie. Părinții sunt modele. Statistic vorbind, sunt mai mulți copiii fumători în familiile unde părinții sunt fumători.
Dacă ambii părinți fumează, crește riscul ca adolescentul să fumeze. Și invers, în familiile în care nu se bea și nu se fumează, majoritatea adolescenților nu încearcă aceste substanțe.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
