La peste o lună de la tam-tamul din jurul păcănelelor, lansat de premierul Marcel Ciolacu, care acuza presiuni și chiar șantaj din partea industriei, opt proiecte de lege în domeniu stagnează în comisiile Parlamentului.
Un singur proiect, inițiat de șeful Camerei Deputaților, de la PSD, Alfred Simonis, și care prevede amplasarea sălilor la cel mult 50 de metri de marginea orașelor - preluând în rest prevederi dintr-un alt proiect, al USR - pare să își croiască drum prin hățișul comisiilor parlamentare. Dar și el așteaptă vot din vară.
Propunerea asumată de PSD nu vizează însă deloc publicitatea, cum nu a făcut-o foarte convingător nici ordonanța aprobată de Guvern pe 5 octombrie, care nu menționa nimic despre reclamele din audio-vizual și care doar limita suprafața bannerelor stradale la 35 de metri pătrați.
O altă propunere legislativă care interzicea expres reclama și pe străzi și la tv, inițiată în 2022 de liberalul Andrei Cozma, a fost „ciuntită” deja, în primăvară, la Senat, chiar cu concursul propriilor colegi, și pare înlemnită în parcursul legislativ.
Cele opt proiecte „anti-păcănele” din Parlament
Noiembrie 2022:
- Fără păcănele lângă școli, parcuri, spitale - inițiat de Diana Stoica, Filip Havârneanu, Sebastian Cernic (USR): aprobat de Senat, la Comisii în Camera Deputaților (C.Dep.)
- Interzicerea publicității la jocurile de noroc în audio-vizual și pe străzi - inițiat de Adrian Cozma (PNL): aprobat în martie 2023 de Senat, cu amendamente care l-au modificat drastic; în Comisii la C. Dep.
Decembrie 2022
- Fără reclame stradale la păcănele (USR): respins de Senat, trimis la C. Dep.
Martie 2023
- Fără păcănele la parterul blocurilor, lângă alte săli de jocuri și la sate (USR) - respins de Senat, trimis la C. Dep.
- Fără păcănele care răsar peste noapte (USR), trimis la Senat
Aprilie 2023
- Scoaterea sălilor de jocuri la marginea orașelor, la cel mult 50 de metri de limita, localităților, nu mai aproape de 300 m de școli, parcuri, spitale - inițiat de Alfred Simonis (PSD), adoptat de Senat în 5 septembrie 2023, în Comisii la C. Dep
Mai 2023
- Nu poți fi și controlor și jucător în același timp (USR) - respins de Senat; un articol identic cu cel din proiect a fost inclus în Ordonanța Guvernului din octombrie 2023
- Disclaimer la reclamele la jocuri de noroc, după modelul aplicat la țigări(USR) - adoptat de Senat în 26 octombrie, trimis la C. Dep.
Parlamentarul spune că are acum sprijinul politic al PNL pentru a-și duce proiectul înainte în forma inițială, dar fără voturile PSD e oricum degeaba.
Între timp, reprezentanții industriei sunt tot mai încrezători, chiar și în fața „muștruluielilor” adresate de parlamentari la cea mai recentă dezbatere, organizată în urmă cu două săptămâni în Comisia de Industrie a Camerei Deputaților.
Trăgând linie, politicienii au aplomb când vine vorba de discursuri în care admit că este un flagel social, dar când vine vorba de acțiuni concrete se ascund în spatele lungilor proceduri legislative.
Între timp, în familiile din România au loc drame.
Povestea unei dependențe
George* are „40 și ceva de ani” și a trecut prin toate fazele dependenței de jocuri, păcănele sau slot machines, de la curiozitate, la patimă, până la crearea unei lumi paralele, care l-a îndepărtat treptat de toți cei apropiați, de la soție la copil.
„Am jucat de mic copil, aveam mai puțin de 15 ani, nu știam cu ce mă confrunt, a fost plăcere, apoi au fost abuz și dependență. În faza aia lucrurile devin grave, a fost ca o fugă de realitate, nu mai reușeam să mă implic cu tragere de suflet în nimic altceva. După care au apărut inevitabil consecințele, nu știu nici măcar o persoană care să fi jucat și să fi câștigat și să aibă o stare de invidiat”, povestește bărbatul.
„Dependența îmi motiva alegerile: trebuie să joc să îmi plătesc datoriile; culmea, așteptam bani de la jocuri ca să plătesc pentru jocuri”, se miră acum de absurditatea situației.
E ca și cum ai „împrumuta” bani de la cămătari ca să îi restitui cămătarilor? Comparația nu e deloc deplasată, spune George. Mai ales că mulți dintre cei cuprinși de patima jocurilor de noroc ajung și acolo ... la cămătari.
De la minciuni și furturi, la datorii
Într-un interviu recent pentru serialul „Dependențe”, realizat la Europa Liberă de Paula Rusu, Ciprian, fost dependent de păcănele și cazinouri, a explicat cum familia a ajuns să plătească în jur de 200.000 de euro cămătarilor pentru a-i răscumpăra datoriile.
Apropiații, începând cu familia, deveniseră de altfel doar „un sac de bani” care îi alimentau patima.
„Încercam să fac tot ce e posibil să fac rost de bani, nu îmi păsa de cât de mult suferă, de cât de mult îi doare. Mă întreba mama: de ce nu ne mai iubești, de ce faci ceea ce faci? Nu știam de ce”, povestea tânărul, care mărturisea că a ajuns să piardă aproape 10.000 de euro deodată, sustrași din casa de marcat.
George cunoaște și el foarte bine senzația. Trebuia să alimenteze compulsiv industria.
„Nu că nu am muncit pentru bani, dar în capul meu era că îmi trebuiau bani acum.”
Boala era progresivă, constată el în prezent, studiind în ultimii ani manifestările unei obsesii pe care a trăit-o din plin.
„A trebuit să mint, mai întâi minciuni nevinovate, că bag mai puțini bani decât băgam, manipulări, furturi, divorțuri...”
Așa cum Ciprian povestea la „Dependențe” că ajunsese la un pas să o termine cu viața, și George a ajuns în pragul deznădejdii. Patima jocurilor a dus la divorțul de prima soție și la o relație aproape inexistentă cu fiica lor.
„Alegeam practic (păcănelele, n.r.) în fața copilului. A venit soția și a zis: dacă mai joci, divorțez.”
Se lasă tăcerea.
„Primul gând e că spui «gata, stop». Dar intervine apoi obsesia și uiți. Joci și zici că îi plătești pe toți din jurul tău, pe soție, copil, pe mama, pe tata, pe toți. Se zice că în jurul unui dependent sunt afectate 5-6 persoane. Dependența îți pune în față însă 100 de motive pentru care să joci, până zici «da, are sens să joc». Mergi să iei jackpot-ul, deși știi că te duci ca mielul la tăiere. Dar te agăți de firul ăla de păr, ca să ajungi acolo.”
Nu făcea decât să se afunde. Unii ca el au ajuns oameni ai străzii, pentru că „oricât de mult te-ar iubi cineva, pur și simplu apropiații văd că nu mai au cu cine discuta”.
S-a recăsătorit până la urmă, are încă un copil, dar a ajuns în același punct. A doua soție l-a amenințat și ea cu divorțul.
„I-am promis că nu mai joc, dar a fost practic o minciună, nu eram hotărât să mă las de joc. Am aflat totuși, printr-un prieten, de un grup de tipul Alcoolicii Anonimi, am ajuns acolo și parcă oamenii aceia vorbeau despre mine. Mecanismul dependenței e același.”
Dacă George a apelat la acest grup ca să înțeleagă ce i se întâmplă, pe Ciprian l-a trezit discuția aspră cu tatăl său. Disputa a avut loc după ce tânărul ajunsese într-o stare emoțională periculoasă, cu o supradoză de pastile în mână.
Pe George l-a încurajat să vadă că problema lui nu este unică, că și alți oameni încearcă să își recapete demnitatea.
„Ce reușesc să facă grupurile de suport este să îți transmită că există soluție. Am început să înțeleg, în sfârșit, ce se întâmpla cu mine, am rămas în grup și de atunci nu mai joc.”
La Ciprian au trecut opt luni de când nu mai joacă, la George aproape șapte ani, timp în care a „recuperat” și relația cu fiica lui, devenită între timp majoră.
Nu intervalul contează, ci fiecare zi în care reușesc să nu mai joace.
„Recordul mondial la abstinență este de 24 de ore. Totul se raportează la ziua de azi: azi să nu mai joc. Sunt abstinent nu că am stat acasă, ci că am urmat pași de recuperare și schimbare”, povestește George.
Astăzi coordonează un grup al jucătorilor anonimi, într-un oraș reședință de județ. Astfel de grupuri de suport s-au conturat din 2021. Numărul celor care participă la ședințe nu este încă foarte ridicat, dar totuși în creștere.
„Avem 10-15 oameni la o întâlnire, în București au fost însă și aproape 30, abia s-au mai găsit scaune. Din fericire, mulți rămân în aceste grupuri și reușesc să își mențină abstinența.”
Recuperarea dependenților de jocuri
Recuperarea persoanelor dependente de jocuri de noroc se poate dovedi un proces dificil, cu atât mai mult cu cât efectele nu sunt atât de vizibile precum în cazul dependenților de alcool sau droguri.
În SUA, spre exemplu, recuperarea se desfășoară în centre de specialitate.
„Acolo lucrează de foarte mult timp pe asta, sunt mii de astfel de centre de rehab, cum sunt numite, cura de recuperare durează și un an”, a spus recent pentru Europa Liberă psihologul specializat în adicții Viorel Roman.
În România - unde numărul persoanelor dependente era estimat în 2016 la 100.000, fără să existe studii mai recente - nu există o astfel de infrastructură integrată în sistemul de sănătate, a evidențiat el. Există ONG-uri care oferă astfel de servicii.
„Sunt pacienți care vin, stau aici, recomandarea este să rămână minimum o lună”, explică medicul Holger Lux, prihoterapeut cu formare în adicții, coordonatorul centrului de recuperare în adicții al Crucii Albastre, de la Șura Mică, Sibiu.
Dependența de jocuri „modifică biochimia creierului jucătorului, există cumva și o dependență de adrenalină, pentru că există un suspans extrem, când joci totul pe o carte cum ar veni”, adaugă el.
Transa în care intră persoana dependentă o face să nu se mai gândească la consecințe, „pur și simplu adicția oprește procesul ăsta”, întărește și Viorel Roman. „O definiție scurtă este că vrei să te lași și nu poți.”
Specialistul susține că jucătorii dependenți sunt adeseori și imaturi din punct de vedere social.
„Mulți au început să joace de la vreo 15 ani, iar când am în față o persoană de 40 de ani, dar are vârsta de 15 ani, emoțional este la acea vârstă.”
Specialiștii sunt la curent cu întreaga dramă prin care trece pacientul și familia acestuia.
Holger Lux spune că un client a ajuns în situația de a-și înscena propriul jaf, pentru a justifica banii folosiți din încasările de la job pentru jocuri.
„Toată lumea sângerează într-o adicție, banii pe care îi pierzi nu îi pierzi doar tu. Am avut client cu peste 350 de contracte la amanet. Foarte mulți clienți acolo apelează”, avertizează și Viorel Roman.
Pentru George, fost jucător împătimit, puterea exemplului - fie a cuiva care a renunțat, cum sunt cei din grupurile de suport, fie a unui specialist care a avut rezultate cu clienții - este cea care îl poate extrage pe un om din dependență.
Câțiva pași concreți pe care i-a învățat pe proprie piele: nu mai trece pe lângă sălile unde juca, instalează aplicație care să blocheze accesul la platforme de jocuri online și nu umblă cu bani la el.
Accesul mai greu la săli, șanse mai mari pentru evitarea dependenței
Accesul ușor la sălilor de jocuri e unul din factorii care poate reactiva dependența unui jucător împătimit.
„Ca fost dependent, chiar dacă te-ai hotărât să nu mai joci, poți avea momente când ești tentat să o faci din nou. Dacă te-ai îmbrăcat și sala de jocuri e la doi pași, ai foarte puțin timp să te răzgândești. Dacă e la marginea orașului, până să ajungi acolo, ai mai mult timp pentru asta. Când te bate gândul să joci din nou, e bine să spui asta unui apropiat, un gând mărturisit la timp poate să se risipească pur și simplu”, explică George.
Una din regulile stricte pe care o respectă și la șapte ani după ce s-a lăsat este să evite sala preferată.
„Chiar dacă o persoană în transa dependenței de păcănele și cazinouri - cu toate că se pot juca și online - va reuși probabil să ajungă la o sală, indiferent unde se află, pentru ceilalți, limitarea accesului poate ajuta”, spune psihologul Holger Lux.
Este coordonatorul centrului de recuperare în adicții „Crucea albastră” din județul Sibiu.
„Ca la droguri și alcool, și la jocuri, dacă nu sunt atât de omniprezente și drumul până la ele nu e atât de scurt, ar fi un ajutor pentru cei care doar ar urma să devină dependenți, poate și ca sume cheltuite și limitare a nenorocirilor pentru familiile lor”, insistă Lux.
Din acest punct de vedere, proiectul anti-păcănele cu cele mai mari șanse să fie aprobat în intervalul următor și care trimite sălile de jocuri la maximum 50 de metri de limita orașelor, inclusiv a Bucureștiului, poate ajuta, spun cei doi.
Rămâne însă stimulul dat de reclamele abundente, în special la pariuri sportive, pe blocuri și alte imobile, dar și la TV.
„Publicitatea e peste tot, bannere peste bannere, la tv, cu foști mari fotbaliști care le promovează. Ce îl învață pe copilul care merge la fotbal, să joace fotbal și la pariuri, să o facă chipurile responsabil”, întărește George.
Faptul că reprezentanți ai caselor de pariuri ajung uneori și în școli și fac campanii de conștientizare i se pare degeaba. Ciprian sublinia și el, în emisiunea „Dependențe”, același lucru.
„Pe o platformă online, vorbeam la un moment dat cu un psiholog din programul de joc responsabil și în timp ce vorbeam pariam. Nu avea niciun efect”, povestește Ciprian.
Între timp, industria jocurilor de noroc este tot mai prosperă - și-a triplat afacerile, conform raportării ANAF din 2022. Argumentul proprietarilor de cazinouri, case de pariuri și săli de jocuri de noroc, numite popular și păcănele, este că aduc aproximativ 2 miliarde de euro la buget, din taxe și impozite, și că oferă zeci de mii de locuri de muncă.
O industrie care „se hrănește în proporție de peste 90% din dependența de jocuri”, spune George, din experiența trăită pe proprie piele și interacțiunea cu alți jucători.
Infuzie de bani în media
Patronii de păcănele își promovează serviciile prin afișaje care de care mai ademenitoare, cum ar fi mașini scoase în fața sălilor de joc. Cei ai caselor de pariuri folosesc metode și mai eficiente - o infuzie de reclame stradale și la TV.
Conform informațiilor Europa Liberă, în primele 9 luni din an, doar primii cinci jucători de pe piața pariurilor au plătit peste 40 de milioane de euro pentru reclamă la TV și online.
Se adaugă contractele substanțiale pentru echipe de fotbal, federații și chiar competiții. Uneori toate aceste elemente se intersectează.
„Reclamele trebuie interzise!”
Peste 190.000 de români au semnat până acum o petiție inițiată de comunitatea Declic anul trecut pentru interzicerea completă a reclamei la jocurile de noroc și pariuri.
Zeci de mii de semnături au venit după ce, în luna mai, un tânăr s-a autoincendiat ca urmare a datoriilor acumulate la pariuri.
Recent, comunitatea amintită a relansat campania și a postat în București și Timișoara bannere de tipul celor folosite de casele de pariuri, prin care le cer premierului Marcel Ciolacu și președintelui Camerei Deputaților, Alfred Simonis, acțiuni concrete de combatere a reclamei.
Interzicerea reclamelor nu poate lipsi din inițiativele de lege de restricționare a jocurilor de noroc, spune Ana Racheleanu, campaigner Declic.
Chiar dacă Alfred Simonis susține că proiectul inițiat de el și colegii din PSD, de scoatere a sălilor de jocuri la limita orașelor, va elimina de la sine reclama - cel puțin cea de tip lingou sau mașină, afișaje luminoase în fața sălii - nu este suficient, spune ea.
„Dacă sălile vor fi duse la marginea orașelor, companiile vor insista cu atât mai mult pe reclamă pentru a-și menține business-urile. Și nu vorbim doar de reclamă stradală, ci și de cea la TV. Deși reclamele TV pot fi făcute doar în timpul evenimentelor sportive, sau după 23 seara, chiar CNA a dat amendă pentru o reclamă, ascunsă, în emisiunea «Chefi la cuțite». Cea mai urmărită emisiune - «Vocea României» - e reluată în timpul zilei, cu reclama aferentă. Sunt doar câteva exemple.”
Comunitatea pe care o reprezintă Ana Racheleanu nu dorește ca petiția să se transforme într-un alt proiect de lege care să mustească în Parlament, fie și venit dinspre cetățeni, ci să pună presiune și să îi responsabilizeze pe politicieni, spune ea.
„Am cerut audiență la cabinetul premierului și vom face o solicitare și în Timiș, la cabinetul de parlamentar al domnului Simonis, să le explicăm direct de ce interzicerea reclamei este atât de importantă.”
Ordonanța de urgență aprobată de Guvern în octombrie, care prevede limitarea bannerelor la 35 de metri pătrați permite în continuare reclamele mari, a mai spus ea.
Simonis: Mai întâi să scoatem păcănelele din oraș. Apoi ne ocupăm de reclamă
Șeful Camerei Deputaților, Alfred Simonis, parlamentar PSD, spune că nu se aștepta ca societatea civilă să îl ia peste picior, câtă vreme s-a aflat în dialog cu aceasta.
„E corect ca persoana care depune o lege prin care interzice păcănelele e înjurat că legea nu include și partea de reclamă? Sunt de acord că e foarte multă reclamă, dar dacă închidem reclama mâine, nu câștigăm nimic, câtă vreme sălile sunt tot acolo. Un copil care vine de la școală și trece pe lângă săli de jocuri cu Ferarri-ul în față, nu credeți că e mai stimulat să joace de acea mașină decât de panoul de pe bloc?”, spune el pentru Europa Liberă.
De precizat că ordonanța Guvernului dată în octombrie include și o prevedere care „interzice afișarea valorilor sau bunurilor acordate prin bonusuri, promoții sau jack-poturi reale sau simulate în exteriorul locațiilor.”
Simonis nu pare foarte la curent. Nu știu dacă OUG „are o astfel de prevedere.”
Cel alintat Freddy de către premierul Marcel Ciolacu în momentul când cel din urmă a acuzat presiuni din partea industriei spune că legea sa nu este blocată în acest moment, dar că vrea în shimb „să fie făcută cu cap.”
De aceea ar fi fost organizată și cea mai recentă dezbatere, la care au participat reprezentanți ai asociațiilor de operatorul de păcănele, casino-uri și pariuri online, respectiv de la Loteria Română și de la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.
Nu au fost însă invitați și specialiști care lucrează cu pacienți dependenți de jocuri de noroc, după cum remarca deputatul USR Diana Stoica.
„Ce propun este să facem front comun să scoatem păcănelele din oraș și după aceea să ne ocupăm și de reclamă. Ne-am asumat că în actuala legislatură să avem aprobat acest proiect și restul partidelor par să îl susțină. Scopul meu este ca legea să iasă bine, nu inaplicabilă, sau să lase breșe”, spune Simonis.
Singurele săli care ar putea să nu fie mutate la marginea orașelor sunt cele ale Loteriei Române, care sunt de tradiție și nu cauzează probleme de dependență care duc la drame, spune Simonis.
Deși, unii din foștii dependenți mărturisesc că au început cu un banal bingo.
Inițiatorul legii care interzicea reclama: susținem legea PSD, dacă ne susțin și ei
Inițiatorul proiectului care interzicea orice formă de reclamă la jocuri de noroc atât stradal cât și la TV, Adrian Cozma, de la PNL, pare o voce singulară inclusiv în sânul propriului partid.
Proiectul lui Cozma a fost „măcelărit” la Senat, chiar la inițiativa colegilor săi liberali, care au mai păstrat doar o restricție de dimensiune a bannerelor la 30 de metri pătrați și nicio altă restricție suplimentară pentru reclamele TV.
Cozma găsește o scuză, pe motiv că „poate nu au știut” și spune că optica în partid s-ar fi schimbat între timp.
„Există o decizie a partidului, în Biroul Politic, prin care proiectul va fi susținut în forma inițială. E în Comisia de Industrii, dacă e nevoie facem majoritate cu USR și tot îl vom trece.”
USR a inițiat de altfel cele mai multe proiecte, șase, din care doar două au trecut de Senat și sunt în comisiile Camerei Deputaților. Cel mai mediatizat, de interzicere a sălilor pe o rază de 300 de metri în jurul școlilor, spitalelor, bisericilor, a fost preluat între timp în proiectul inițiat de Simonis și PSD, sub forma unor amendamente depuse inclusiv de acesta și de deputatul USR Diana Stoica.
Adrian Cozma îl acuză de populism pe premierul Ciolacu, care a simțit potențialul electoral, „a promis că va scoate el păcănelele în afara orașului, după care a zis să o facă Simonis”.
Liberalul spune, în schimb, că „dacă PSD vrea să le susținem proiectul, va trebui și ei să ni-l susțină.”
Reprezentant al industriei păcănelelor: susținem restricționarea reclamei, nu și mutarea sălilor
Doru Gheorghiu, reprezentant a două asociații ai operatorilor de săli de jocuri de noroc, de tip cazinou și slot machines, spune pentru Europa Liberă că industria pe care o reprezintă susține restricționarea reclamei. Nu și mutarea sălilor.
„Da, suntem de acord ca sălile să nu mai aibă premii afișate, semnale luminoase, pot să aibă doar un indicator că acolo funcționează. Să le mutăm la marginea orașelor nu e o soluție, există oricum jocurile online.”
Spune că măsurile de restricționare a domeniului nu trebuie luate în cheie populistă, că domeniul este oricum destul de stigmatizat și că pot fi afectate aproximativ 40.000 de locuri de muncă.
Mai mult, ar fi încurajată industria la negru.
Faptul că sălile acaparează mai toate intersecțiile ar fi cauzat de condițiile de piață, cu alte cuvinte de chiriile pe care firme obișnuite și le permit cu greu.
„Operatorii de jocuri, chiar dacă nu au profiturile care s-ar crede că le au, se dovedesc printre puținii care reușesc să le ocupe.”
Gheorghiu neagă că industria s-ar hrăni din dependență.
„O persoană cu dependență reprezintă o problemă și pentru operator, nu asta ne dorim”, susține el.
Alți reprezentanți ai industriei, prezenți la dezbaterea amintită din Camera Deputaților, susțin că ordonanța Guvernului a impus deja taxe suplimentare operatorilor și că nu susțin restricționarea reclamelor.
Deputatul USR Diana Stoica, unul din cei mai activi parlamentari în privința inițiativelor de restricționare a jocurilor de noroc, a explicat că efectul dependenței de jocuri devine dramatic, cu minori care s-au sinucis și adulți care și-au pierdut case.
„Cum mai aveți curajul să ne spuneți, după un an de discuții (pe marginea proiectelor anti-păcănele, n.r.), că ați fi de acord cu niște legi dacă ar fi proporționale cu dezastrul pe care îl trăim? Cred că legile acestea sunt prea blânde comparativ cu drama pe care o trăim și pe care am sesizat-o cu toții”, le-a replicat parlamentarul patronilor de săli de jocuri de noroc.
