Pe agenda summitului de la Washington, din 9-11 iulie, sunt:
- Aniversarea de 75 de ani a Alianței,
- Apărarea și descurajarea, mai ales în fața provocărilor Rusiei,
- Asistența pentru Ucraina,
- Parteneriatul cu alte țări.
Toate acestea au loc pe un fond dificil pentru statele membre.
Rusia își continuă atacul puternic asupra Ucrainei: în ziua dinaintea summitului, rușii au bombardat un spital de copii din Kiev.
Amenințarea Kremlinului rămâne constantă, în ochii oficialilor NATO, care vor să acorde fonduri Ucrainei și să asigure dezvoltarea armatei și a industriei militare.
Aderarea Ucrainei la NATO rămâne pe agendă, dar încă nu se vor face promisiuni concrete și nu vor fi trimise trupe ale țărilor occidentale pe front.
Pe flacul estic, membrii NATO sunt preocupați de amenințarea Rusiei și a Chinei, însă aceasta nu este singura regiune importantă.
La summit se va discuta și despre relația cu patru parteneri esențiali din zona indo-pacifică: Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud. Nu vor uita nici de cei din sud, din zona mediterană și din Orientul Mijlociu, unde conflictul regional este la un pas distanță în contextul războiului din Gaza.
Mesajul nescris, dar cel mai important pentru membrii NATO, va fi să arate cât de dornici sunt să fie uniți la aceeași masă și să colaboreze pentru același scop. Nu este o sarcină ușoară, căci, și dacă toate statele ar fi fericite cu inițiativele NATO, tot ar mai rămâne instabilitatea politică cu care se confruntă multe dintre guvernele alianței.
Ucraina, cel mai important punct de pe agendă
Nici de data aceasta, Ucraina nu va primi o invitație de a se alătura Alianței.
Guvernul de la Kiev își întărește capacitățile de apărare cu ajutorul banilor primiți de la aliați și prin acordurile de securitate încheiate cu mai multe țări europene, însă tabuul aderării Ucrainei este încă prea mare.
Articolul 5 al tratatului NATO spune că, atunci când unul dintre aliați este atacat, ceilalți să îi sară în apărare - or, nimeni nu este pregătit să declare război Rusiei. Aliații preferă să finanțeze și să susțină Kievul de la distanță, în timp ce ucrainenii și câteva mii de voluntari internaționali apără frontul.
Anul trecut, la Vilnius, Ucraina a sperat că va primi o invitație de aderare, dar n-a primit nimic, ceea ce a dus la o dezamăgire profundă a ucrainenilor și un răspuns acid (dar, într-un final, diplomatic).
Deocamdată, tot ce promite NATO este limbaj ferm despre aderarea Ucrainei în viitor. Este „o punte puternică” spre aderare, care este „luminată bine, scurtă, dreaptă, lipsită de obstacole”.
NATO se va oferi să coordoneze mai îndeaproape ajutoarele militare și strategice pentru Ucraina, va înființa un nou centru de coordonare în Germania, la Wiesbaden, și va numi un reprezentant civil la Kiev. Toate acestea, pentru a demonstra susținerea statelor membre, dar cu scopul de a modera speranțele ucrainenilor pentru aderare.
Cea mai concretă promisiune a aliaților NATO pentru Ucraina va fi susținerea financiară. Una dintre ideile pe care liderii le vor discuta la Washington este pachetul de ajutoare în valoare de 100 de miliarde de dolari împărțiți pe cinci ani, propus de secretarul general Jens Stoltenberg în aprilie.
O altă posibilitate ar fi să mențină suma curentă, de 40 de miliarde de euro pe an, iar în viitor să-și pună deoparte un procent din PIB dedicat Ucrainei. Ar fi suficient pentru continuarea luptei, conform Fondului Marshall, dar nu destul pentru o apărare mai robustă sau pentru o ofensivă ucraineană.
Întărirea Alianței
De la începutul războiului din Ucraina, membrii NATO s-au apropiat din ce în ce mai mult și au început să se uite cu seriozitate la țelurile pe care și le-au impus: precum cheltuielile pe apărare de peste 2% din PIB.
La cele două summituri care au avut loc de atunci, la Madrid (2022) și Vilnius (2023), aliații au stabilit un nou concept strategic și au hotărât cum să-l detalieze - așa că, de data aceasta, liderii se vor concentra pe implementare. Transformarea NATO se construiește, așadar, treptat și are nevoie de voință politică și de bani.
Potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), aliații sunt dotați suficient de bine încât să „lupte în seara asta”, adică sunt pregătiți pentru un răspuns coordonat instantaneu - dar nu ar fi pregătiți pentru un război îndelungat.
Pentru a putea lupta ani întregi, NATO ar avea nevoie de mai mulți bani, mai mulți oameni și arme și mai multă cooperare. Membrilor NATO li se va cere, la acest summit, să se angajeze la standardizarea mai strictă a muniției, astfel încât obuzele să fie interoperabile pe câmpul de luptă. Această strategie face parte dintr-un angajament pentru industriile militare, pe care liderii reuniți la Washington îl vor semna, cel mai probabil, miercuri.
Însă pregătirea aliaților întrece doar armele și personalul. Pe fondul atacurilor cibernetice și hibride din ce în ce mai sofisticate, țările NATO încearcă să-și consolideze alte puncte slabe, precum cablurile și restul infrastructurii submarine. Acestea sunt vulnerabile mai ales în zona baltică, unde Rusia are prezență navală.
Mai mult, NATO vrea să coopereze mai bine cu alți parteneri strategici precum Republica Moldova, Georgia sau regiunea indo-pacifică.
Alegerile din SUA
Summitul de la Washington va avea loc și sub semnul necunoscutei alegerilor prezidențiale din Statele Unite, care vor avea loc în noiembrie și ar putea influența puternic viitorul Alianței. În fond, Statele Unite sunt membru fondator NATO și unul dintre cei mai puternici stâlpi ai alianței.
Imaginea actualului președinte Joe Biden a fost afectată profund de performanța sa slabă în dezbaterea electorală cu contracandidatul său, Donald Trump. De atunci, campania lui este supusă presiunii multora de a prezenta un alt candidat democrat, mai tânăr și într-o stare de sănătate mai bună.
Biden va trebui, în condițiile acestea, să navigheze negocierile complexe de la summitul internațional și va avea chiar și o conferință de presă solo - dacă va dovedi că poate face față, ar putea fi un semn bun pentru candidatura sa.
La doar patru zile după finalul summitului de la Washington, va avea loc Convenția națională a Partidului Republican, în care Donald Trump va fi numit candidatul oficial al partidului. Performanța lui Biden în summitul NATO va avea un impact asupra avântului cu care Trump va fi lansat în cursa finală.
Dacă va reveni la Casa Albă, Donald Trump amenință să încurajeze Rusia „să facă orice dracu’ își doresc” împotriva celor care nu-și plătesc contribuția la NATO. Mai mult, Trump și-ar dori chiar să retragă, într-o măsură, SUA din NATO și să impună negocieri de pace în Ucraina.
Contextul politic din Europa
Alegerile din SUA nu vor fi singurele care-și pun amprenta pe negocierile de la Washington. Majoritatea membrilor NATO sunt țări europene, care se află în mijlocul unei întrebări politice existențiale. Ascensiunea dreptei în întreaga Europă amenință să schimbe prioritățile europene stabilite recent - deja, acești politicieni au pus presiune asupra NATO.
Premierul maghiar Viktor Orban a fost cel mai mare blocaj în calea nominalizării lui Mark Rutte pentru postul de secretar general: condiția pentru susținerea lui a fost ca fondurile sau personalul acordat de Budapesta alianței să nu fie folosite în sprijinul Ucrainei.
La fel și alegerile recente, încărcate de tensiune, în țări precum Marea Britanie și Franța, vor avea un impact la nivel politic și asupra acestui summit.
În Franța, răsturnarea de situație în favoarea coaliției de stânga a avut loc cu doar două zile înaintea summitului NATO. Chiar dacă trimisul francez este președintele Emmanuel Macron, angajamentele lui vor ține de aprobarea majorității parlamentare.
Rămas-bun lui Stoltenberg, bun găsit lui Rutte
Este ultimul summit NATO al secretarului general Jens Stoltenberg, înainte să predea mandatul fostului premier olandez, Mark Rutte, pe 1 octombrie.
Rutte va trebui să gestioneze liderii NATO într-un context european din ce în ce mai polarizat din punct de vedere politic, care ar putea fi lupta sa definitorie la cârma instituției. Predecesorul său, Jens Stoltenberg, a mânuit alianța după invazia Crimeei de către Rusia și în primii doi ani și jumătate de război în Ucraina.
Abilitățile de negociator ale lui Rutte s-au făcut remarcate prin simpla sa numire, în ciuda împotrivirii premierului maghiar Viktor Orban și a candidaturii lui Klaus Iohannis. Rutte se înțelege bine atât cu liderul ucrainean Volodimir Zelenski, cât și cu potențialul președinte american Donald Trump.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
