Super-anul electoral 2024. Triumful extremelor, vremea schimbării? O nouă ordine mondială? Ce au adus alegerile din prima jumătate a anului

În unele colțuri ale lumii este timpul schimbării și chiar al extremelor. Establishmentul este contestat. Oamenii vor altceva. Iar acest altceva e dictat în mare măsură de starea economiei - inflație, șomaj, inegalități. Dar nu numai.

La rezultatele alegerilor contribuie în egală măsură dezvoltarea tehnologiei, amploarea rețelelor sociale, războaiele hibride și cele directe, succesiunea de crize.

La mijloc de an, se desprind câteva întrebări cheie despre alegerile din 2024:

1. Cum va arăta lumea după acest an?

2. Se schimbă ordinea mondială?

3. Este sfârșitul democrației?

4. Cât de întărit iese din alegeri extremismul?

Profesorul de științe politice Cristian Pîrvulescu spune că state precum China, Rusia, India vor încerca să schimbe ordinea mondială. Atâta vreme cât industria și comerțul lor vor depinde însă de Occident, va fi greu să reușească.

Ordinea mondială se va schimba doar „prin al treilea război mondial, care va fi și ultimul” spune politologul. În privința extremismului din Europa, Pîrvulescu rezumă plastic alegerile din iunie și nu numai - „Sfârșitul lumii s-a amânat cu cinci ani”.

Legat de acest al doilea subiect, analistul politic Ioan Bogdan Lefter și profesorul de științe politice Andrei Țăranu spun că cei care au prezis „sfârșitul democrației” s-au înșelat.

De fapt, rezultatul alegerilor din prima jumătate de an, nu doar în Europa, ci în întreaga lume, arată că regimurile democratice au avut câștig de cauză, chiar dacă au ieșit mai slăbite din cursele electorale și chiar dacă partidele radicale au câștigat procente mai mari. Vestea bună este că aceste procente nu sunt suficiente încât să conducă lumea.

Cine a pierdut și cine a câștigat în punctele fierbinți de pe glob

Taiwan - 13 ianuarie

Partidul Democrat Progresist (DPP), aflat la guvernare, şi-a păstrat puterea. Candidatul său, Lai Ching-te, a fost ales preşedinte și învestit pe 20 mai. Partidul Democrat Progresist al lui Lai susţine identitatea separată a Taiwanului şi respinge pretenţiile teritoriale ale Chinei.

Belarus - 25 februarie

Cele patru partide apropiate de regimul Lukașenko au câștigat alegerile parlamentare și locale, în lipsa oricărui oponent. Opoziția din exil a făcut apel la boicotarea scrutinului, dar regimul Lukașenko a ieșit învingător.

Portugalia - 10 martie

Alianța Democrată (AD) de centru-dreapta din Portugalia a câștigat alegerile generale cu un rezultat strâns. Socialiștii și-au recunoscut înfrângerea. Partidul de extremă dreapta „Chega” a obținut de patru ori mai multe locuri în Parlament.

Rusia - 15-17 martie

Vladimir Putin a câștigat alegerile cu 87,28% din voturi. Putin a devenit președinte în 1999. Cu o pauză de patru ani, cât a fost premier, el a condus neîntrerupt Rusia. A depășit inclusiv recordul deținut de Stalin - 18 ani la putere.

Ucraina - 31 martie

Din cauza războiului, alegerile au fost amânate, chiar dacă mandatul președintelui Zelenski a expirat pe 20 mai. Acesta conduce în continuare Ucraina, țara fiind sub legea marțială.

Coreea de Sud - 5-6 aprilie

Alegerile au fost câștigate de partidul de opoziție, care a depășit ca număr de mandate partidul conservator al președintelui în funcție, Yoon Suk Yeol. Acesta din urmă a dus o politică intransigentă față de Coreea de Nord și a lucrat pentru apropierea de SUA și Japonia. Dar nu politica externă i-a adus votul de blam, ci situația economică, inflația și inegalitățile din țară.

Și în Coreea de Nord ar fi trebuit să aibă loc alegeri parlamentare, pe 10 aprilie, dar ele au fost amânate.

Slovacia - 6 aprilie

Candidatul coaliției naționaliste de stânga aflate la putere în Slovacia, Peter Pellegrini, a câștigat alegerile prezidențiale. El l-a învins pe candidatul opoziției pro-occidentale, Ivan Korčok. Pellegrini este liderul unui partid sceptic în privința ajutorului acordat Ucrainei. Coaliția de stânga îl susține pe premierul Roberto Fico. Acesta este considerat un apropiat al Moscovei.

India - aprilie-mai

Partidul premierului Narendra Modi a reușit să obțină victoria, depășind partidul de opoziție, dar nu cu numărul de locuri dorit. 240 față de 400 estimate.

Așa că victoria lui Modi s-a simțit mai mult ca o înfrângere, după alegerile care au durat o lună și jumătate și la care au participat 640 de milioane de cetățeni, într-o perioadă marcată de temperaturi excesive.

Regimul actual din India este apropiat de Moscova, deși are relații bune și cu Statele Unite. Modi i-a făcut o vizită lui Putin pe 8 și 9 iulie, prima după alegerile din primăvară.

Îți mai recomandăm

Premierului indian Modi plânge copiii uciși, dar îl îmbrățișează pe Putin

Lituania - 12 mai

Preşedintele în exerciţiu al Lituaniei, Gitanas Nauseda, a fost reales. Nauseda este un fost bancher de centru-dreapta care s-a impus ca om de stat pro-european şi apărător ferm al Ucrainei în cursul primului său mandat.

Africa de Sud - 29 mai

Congresul Național African (ANC) a obținut doar 40% din mandate, față de 57,5% la alegerile parlamentare din 2019.

2024 este anul care pune capăt celor trei decenii de dominație a partidului lui Nelson Mandela, care a eliberat țara de apartheid. ANC trebuie să împartă puterea cu un rival, o perspectivă fără precedent generată de șomaj și inegalități sociale.

Islanda - 1 iunie

Puternic încercată de o inflație în creștere și dobânzi mari, populația Islandei a ales în funcția de președinte o femeie - Halla Tomasdottir.

Mexic - 2 iunie

24 de candidați au fost uciși înainte de alegeri, în cea mai violentă campanie din istoria recentă. Candidata stângii, Claudia Sheinbaum, fost primar al capitalei Ciudad de Mexico, a devenit prima femeie preşedinte a Mexicului. Au fost alegeri și pentru Congres, Senat, guvernatori, deputaţi locali şi primari.

Uniunea Europeană - 6-9 iunie. O victorie a extremei drepte, dar nu suficientă încât să preia puterea

Alegerile pentru Parlamentul European din 2024 au adus o putere mai mare pentru formațiunile radicale și populiste. Luată ca grup parlamentar, extrema dreaptă s-a clasat pe locul trei, depășind Renew Europe, grupul liberalilor.

În mai multe țări din Europa, radicalii au fost pe primul loc ori au obținut rezultate net superioare față de alegerile precedente.

Frații Italiei, partidul premierului Giorgia Meloni, a obținut primul loc în peninsulă, cu un scor de patru ori mai mare decât avea la alegerile precedente.

Meloni este liderul european care a câștigat cel mai mult la aceste alegeri, de aceea puterea sa în ecuația europeană crește considerabil.

AfD (Alternativa pentru Germania) a obținut mai multe voturi și a obținut locul doi în Germania. S-a clasat peste partidul cancelarului Olaf Scholz, SDP, care a suferit o înfrângere usturătoare.

Uniunea Națională (RN) din Franța, partidul lui Marine Le Pen, condus de Jordan Bardella, a obținut primul loc la alegerile pentru Parlamentul European.

Acest scor l-a determinat pe Emmanuel Macron să declanșeze alegeri anticipate, gest pe care mulți l-au calificat drept riscant, având în vedere că RN avea șanse mari să iasă tot pe primul loc și la alegerile interne. Lucru care a fost evitat la limită, printr-o colaborare între stânga și forțele centriste ale președintelui.

Partidul Libertății din Austria s-a clasat pe primul loc, dublându-și scorul obținut în 2019.

PVV, Partidul Libertății din Olanda, s-a clasat al doilea, cu șapte locuri în Parlamentul European, față de zero în 2019.

În Polonia, Partidul Lege și Justiție s-a clasat pe locul doi, fiind surclasat de formațiunea lui Donald Tusk - Platforma Civică.

Fidesz-ul lui Viktor Orban a luat cel mai slab scor din ultimii 20 de ani, deși s-a clasat pe primul loc. Va avea 11 eurodeputați.

Vox din Spania a obținut șase locuri în PE, față de doar patru la alegerile de acum cinci ani.

În Spania a mai apărut încă un partid considerat extremist, Petrecerea s-a încheiat (Se acabo la fiesta), condus de Alvise Pérez, un influencer de pe YouTube, care a reușit să obțină trei locuri în PE.

Îți mai recomandăm

Orban și Le Pen formează cel mai mare grup de extremă-dreapta din Parlamentul European

România - 9 iunie, 24 noiembrie, 1 și 8 decembrie. Data alegerilor, folosită în lupta electorală

În România, au avut loc deocamdată doar alegerile locale și europarlamentare. La locale, partidele de guvernământ PSD și PNL și-au securizat puterea. Ele au obținut aproape 50% și la europarlamentare.

AUR, partidul considerat de extremă dreapta, a reușit să ocupe locul trei europarlamentare cu 14,93%, o creștere față de scorul sub 10% obținut la alegerile parlamentare din 2020. AUR a detronat astfel principalul partid de opoziție - USR. La alegerile locale, AUR a obținut însă rezultate modeste, sub 10%.

Belgia - 9 iunie

Partidele de dreapta, conservatoare, au câștigat alegerile în fața partidului liberal al premierului Alexander De Croo, care și-a anunțat ulterior demisia. Noua Alianță Flamandă de Dreapta (N-VA) a fost marele câștigător, dar scorurile nu dau automat o majoritate. Este de așteptat ca negocierile pentru formarea unui nou guvern să dureze foarte mult.

De altfel, Belgia deține recordul: 541 de zile de discuții pentru formarea unui executiv, în 2010 - 2011.

Marea Britanie - 4 iulie

Laburiştii revin la putere după 14 ani de dominație a conservatorilor. Au câştigat cel puţin 410 mandate, aproape dublu față de 2019, peste cele 326 de mandate necesare pentru majoritate. Premierul Rishi Sunak a demisionat. Locul său a fost luat de laburistul Keir Starmer.

Îți mai recomandăm

Planurile noului prim-ministru britanic. Keir Starmer promite schimbări interne, dar menține sprijinul UK pentru Ucraina

Iran - 5 iulie

Reformistul moderat Masud Pezeshkian a câștigat cursa pentru președinția Iranului. El l-a învins pe ultraconservatorul Saeed Jalili.

Scrutinul a fost organizat în grabă după moartea președintelui ultraconservator Ebrahim Raisi.

Rezultatul alegerilor vine pe fondul unei nemulțumiri crescânde în rândul populației din cauza stării economiei, generate de sancțiunile internaționale provocate de lipsa respectării drepturilor omului de către regimul ultraconservator care s-a aflat până acum la putere.

Îți mai recomandăm

Candidatul reformist Masud Pezeshkian câștigă președinția țării în turul II de scrutin

Franța - 7 iulie

Alianța de stânga a câștigat alegerile paralmentare anticipate. Pe locul doi e blocul de centru al președintelui Franței, Emmanuel Macron. Partidul de extremă dreapta, Uniunea Națională, a ajuns pe locul trei.

Deși pericolul ca formațiunea extremistă a lui Le Pen să câștige alegerile a fost evitat la limită, acum țara este într-un nou impas.

Nu există alianțe naturale pentru o majoritate parlamentară. Niciuna dintre cele trei grupări de partide nu are tradiția negocierii și a coalițiilor și nici nu există programe și viziuni comune. De aceea, președintele Emmanuel Macron a refuzat demisia premierului Gabriel Attal, pe care l-a însărcinat să gestioneze această perioadă de tranziție până la formarea unei noi majorități.

Votul în alte părți ale lumii

În Pakistan sau Azerbaidjan alegerile au fost o formalitate, pentru că nu a existat niciun fel de opoziție la puterea actuală.

În Indonezia a câștigat președinția un fost general considerat de critici ca fiind naționalist și populist. El a fost acuzat în trecut de răpirea unor militanți pro-democrație din anii 90, dar nu a fost niciodată urmărit penal.

În Senegal, pe de altă parte, a câștigat candidatul opoziției Bassirou Diomaye Faye cu peste 54% din voturi. Acesta a fost preferat de tineri, care se confruntă cu o mare criză a locurilor de muncă.

Victoria sa e considerată un triumf al democrației în țara africană, unde zeci de oameni au fost uciși și sute au fost arestați din 2021. Faye însuși a fost reținut și eliberat abia în mijlocul campaniei electorale.

Alegeri cu miză mare în a doua parte a anului

Fără doar și poate, alegerile din Statele Unite, de pe 5 noiembrie, sunt așteptate de întreg mapamondul. De câștigător se leagă multe decizii cruciale pentru omenire: ajutorul pentru Ucraina, soarta NATO și chiar a Europei, poziționarea față de Rusia lui Putin sau față de conflictul dintre Taiwan și China sunt tot atâtea chestiuni sensibile care depind de cine va conduce America.

Fostul președinte Donald Trump e dat ca favorit de sondaje, în timp ce presiunile din partea democraților asupra lui Joe Biden de a se retrage par că se întețesc.

Șansele sale de a câștiga un nou mandat ar fi crescut după tentativa de asasinat de la mitingul republican din Pennsylvania, unde Trump a fost rănit la o ureche de un atacator ucis apoi de forțele de ordine.

În acest context, întrebarea este dacă va putea Joe Biden să ducă până la capăt campania, dar și să conducă țara încă cinci ani. Iar dacă va fi retras, întrebarea este cine va avea șanse să îl învingă pe Trump. Deocamdată cel mai vehiculat nume este cel al vicepreședintei SUA, Kamala Harris.

Îți mai recomandăm

Summitul NATO se încheie cu promisiuni pentru Ucraina, critici față de China și o gafă a lui Joe Biden

Alegeri importante vor fi și în Republica Moldova, în octombrie, concomitent cu un referendum pentru aderarea la Uniunea Europeană.

De câștigător va depinde parcursul european al țării vecine. Deocamdată nu sunt semnale că un alt candidat i-ar putea pune probleme serioase actualului președinte, Maia Sandu.

Și alegerile din Austria, din septembrie, au o importanță mare, dat fiind curentul extremist în creștere în toată Europa. Partidul Libertății din Austria (FPÖ), de extremă dreapta, a obținut un scor istoric la alegerile europarlamentare: primul loc. Există temerea că și la alegerile interne, extrema dreaptă va prelua frâiele puterii și va da noul cancelar. Partidul Libertății e cunoscut pentru apropierea de Putin, Printre altele, a criticat sancțiunile impuse de UE Rusiei.

În Georgia, alegerile de anul acesta au o miză la fel de mare precum cele din Republica Moldova. Georgia intrase pe traseul european și primise statutul de țară candidată.

Aderarea Georgiei la Uniunea Europeană a fost însă „oprită” în mod oficial, decizia fiind luată la summitul din 27 iunie, potrivit ambasadorului blocului comunitar la Tbilisi, Paweł Herczyński. Totodată, au fost înghețate și fonduri de 30 de milioane de euro, destinate Ministerului Apărării.

Emisarul a descris decizia UE drept un răspuns la adoptarea de către parlamentarii georgieni a controversatei legi a „agenților străini”, cunoscută și sub denumirea oficială de lege privind „transparența influenței străine”.

De regimul care va fi ales depinde rămânerea Georgiei pe traiectoria europeană versus apropierea de Rusia.

Europa, după alegerile din 2024. Pericolul rețelelor sociale și al teoriilor conspirației

Profesorul Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice a SNSPA, spune că, după alegerile care au avut loc până acum în Europa, „lucrurile s-au înrăutățit, fără să devină însă catastrofale”.

O altă concluzie este că, pentru ca europenii să-și arate reziliența, e nevoie de cutremure, cum a fost cel din Franța.

Acolo, partidul lui Marine Le Pen, Uniunea Națională, a câștigat primul loc la europarlamentare. Dar, puși în fața alegerilor interne, francezii au răsturnat clasamentul și au dus extrema dreaptă pe locul trei.

„Au dovedit că Franța este o țară care este în proporție semnificativă împotriva extremei drepte.”

Politologul atrage atenția că nu toate statele din Europa sunt la fel de rezistente în fața extremelor. Iar propagarea teoriilor conspirației pe rețele sociale este principalul factor care denaturează adevărul și influențează negativ votul oamenilor. „Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania” sunt reziliente, spune Pîrvulescu, în vreme ce statele din Europa de est nu au aceeași rezistență.

„Războiul hibrid durează de cel puțin un deceniu și jumătate. Presupune o folosire sistematică a post-adevărului și a teoriilor conspiraționiste pentru a scădea încrederea în democrație. Nu e ceva nou, dar de data aceasta dispun de tehnologie și de știință - de psihologie politică - care le permite celor care propagă dezinformare să identifice grupurile sociale și etnice care pot fi influențate.”

Cristian Pîrvulescu spune că cele mai afectate sunt statele unde biserica are un rol important, pentru că biserica nu promovează suficient știința. Iar acolo unde știința și educația lipsesc, oamenii sunt influențabili.

„Cu cât o societate promovează mai mult valori tradiționale, religioase, și nu cunoaștere științifică, cu atât susținerea pentru democrație este mai mică.”

Actorii alegerilor din 2024 - deznădejdea și situația economică

Revista Time identifică mai multe motive pentru care super-anul electoral 2024 este în același timp unul al schimbării. Oamenii au votat pentru schimbare din lipsă de speranță, din cauza perspectivelor economice sumbre, a schimbărilor climatice îngrijorătoare sau pentru că au simțit că democrația este în pericol, scriu jurnaliștii de la Time.

„Deznădejdea este un sentiment foarte puternic în psihologia electorală, pentru că este sentimentul pe care îl au oamenii când cred că lucrurile stau atât de rău, că oricum nu se pot înrăutăți”, spune pentru Time Michael Bruter, directorul Observatorului de Psihologie Electorală al London School of Economics and Political Science.

„Oamenii simt că, într-un fel, ar putea să voteze pentru partide politice care nu cred că sunt soluțiile doar pentru că simt că situația este atât de disperată încât vor schimbare cu orice preț. Schimbarea devine o valoare în sine”, adaugă el.

Jurnalist și analist politic, Ioan Bogdan Lefter contrazice percepția potrivit căreia 2024 este anul schimbărilor majore. Și explică de ce.

„Nu e vorba despre schimbări de regimuri, ci despre rotații la guvernare. O schimbare de regim este o schimbare de sistem politic, atunci când se prăbușește un sistem. Se folosesc prea mult în limbajul public și mediatic internațional termeni extrem de severi precum crize, prăbușiri de regimuri.”

El crede că, în ciuda unei perioade de crize consecutive, din 2007 încoace - „terorismul internațional, prăbușirea pieței imobiliare, criza migranților, pandemia, criza energetică, criza siriană, cea din Gaza, războiul din Ucraina” - regimurile democratice au rămas preponderente, iar schimbările nu au răsturnat ordinea mondială.

Totuși nu se poate spune că succesiunea de crize nu și-a pus amprenta și pe modul cum votează oamenii. „Crizele au drept urmare scăderea nivelului de trai, șomaj, frică și cresc procentajele de vot pentru formațiunile populiste care reacționează la criză promițând salvări miraculoase”, completează Ioan Bogdan Lefter.

Economia are un cuvânt major de spus în opțiunile electorale ale oamenilor, dar numai în societățile democratice. În dictaturi, nivelul scăzut de trai nu cântărește la vot, pentru că votul este formal.

Profesorul de științe politice Andrei Țăranu face o radiografie a alegerilor din Africa, Asia și America Latină, din această perspectivă.

„O bună parte din țările din Africa, unde s-au produs lovituri de stat sprijinite de Rusia împotriva Franței sau a Uniunii Europene, aceste lovituri de stat nu a avut nicio legătură cu cetățenii. Pur și simplu poporul a privit pasiv cum s-a schimbat puterea de la un general la un alt general.”

În schimb, spune Andrei Țăranu, în Asia contează situația economică.

„Acolo lucrurile sunt mai complicate, pentru că este începutul unei clase de mijloc care ar vrea să obțină mai multă putere politică, în timp ce marea majoritate săracă ar vrea și ea să obțină mai multă putere politică și să introducă, să-i spunem, niște forme de redistribuire mai acceptabilă. Lucrurile sunt complicate și diferă de la țară la țară.”

America de Sud e împărțită între viziunile economice de stânga, care predomină, și cea de extremă dreapta din Argentina, remarcă profesorul.

„Avem regimul Maduro în Venezuela și regimul lui Milei, în Argentina, care practic a aruncat orice formă de control statal pe fereastră. Cu alte cuvinte, descurcați-vă!

Vom vedea care dintre cele două modele, Maduro sau Milei, va prevala. Singura care are de câștigat în zona respectivă este Brazilia, care are un model mai degrabă centrist, ceea ce arată că, până la urmă, economiile mixte, economiile care nu sunt complet centralizate, dar există un nivel de supraveghere, au posibilitatea de creștere în perioadele de criză.”

Democrație vs. extreme în super-anul electoral 2024

Analistul politic Ioan Bogdan Lefter spune că „în ansamblu, anul electoral 2024, care a adus și va continua să aducă atât de mulți cetățeni ai planetei la vot, înregistrează creșteri, am putea spune firești, în condiții de crize succesive și suprapuse, ale formațiunilor naționalist-populiste”.

Dar, la fel de bine, „înregistrează o spectaculoasă stabilitate a democrațiilor, ceea ce arată că lecțiile perioadei războaielor mondiale au fost învățate”.

Politologul Andrei Țăranu crede și el că „democrația rezistă și rezistă relativ bine. Și asta pentru că, într-un fel sau în altul, electoratul a forțat ceea ce numim partidele extremiste să se modereze.

Sigur însă că ele sunt puțin mai radicale decât partidele mainstream. Și aici apare o altă problemă. Multe dintre partidele mainstream, în Germania, în Franța și în Spania, la rândul lor, s-au radicalizat în privința unor teme care inițial erau ale partidelor populiste - migrația, spațiul Schengen.”

Andrei Țăranu atrage atenția că sunt puține partide extremiste în sensul propriu al cuvântului și mult mai multe partide radicale și populiste, ceea ce face ca, în Europa, pericolul ca democrația să fie afectată nu este foarte mare. Spre deosebire de alte colțuri ale planetei.

„Avem acum o formulă tot mai naționalistă în India și l-ați văzut pe domnul Modi cum se sărută cu domnul Putin și împărtășesc cam aceleași linii șovine și xenofobe pe care s-ar putea ca la un moment dat să le împărtășească și Xi Jinping, ceea ce arată, haideți să-i spunem, construirea încet-încet a unui pol politic iliberal.”

Cum se vor poziționa marile puteri după alegerile 2024

De anul electoral 2024 depinde și cum se vor poziționa marile puteri ale lumii, spune politologul Andrei Țăranu.

„Relațiile dintre China, India, Rusia, Iran și Coreea de Nord s-au îmbunătățit semnificativ. Numai cine nu vrea să vadă nu vede că, din nefericire, India, care era până de curând cea mai mare democrație mondială ca număr de cetățeni, a virat puternic înspre o dreaptă naționalistă și religioasă, în special împotriva musulmanilor.”

În ceea ce privește cum se vor așeza taberele, aici trebuie să așteptăm să vedem ce se va întâmpla în alegerile din noiembrie din Statele Unite ale Americii, spune profesorul.

„Dacă rezultatele cele mai sinistre se confirmă și va ieși Donald Trump, atunci relația atlantică se va deteriora. Practic, Uniunea Europeană va rămâne singură în fața unei concurențe extraordinar de puternice din foarte multe puncte de vedere, ceea ce, în esență, nici n-ar trebui să fie rău. Uniunea Europeană trebuia la un moment dat să înceapă să umble pe propriile picioare, să aibă propriul destin, nu să depindă la nesfârșit de alte puteri”, spune Andrei Țăranu.

Politologul Cristian Pîrvulescu vede o victorie a lui Trump ca pe o condamnare sigură a Statelor Unite la izolare.

„În mod paradoxal, deși Trump spune că America va fi «măreață, din nou», de fapt America își va pierde total influența”, crede profesorul Cristian Pîrvulescu.

Pe acest fond, China, Rusia, India, Iran, Coreea de Nord vor încerca să aprofundeze relațiile, dar rezultatul nu va fi cel scontat, mai spune profesorul Pîrvulescu.

„Există o întreagă conspirație a țărilor din zona BRICS care vor să impună o nouă ordine mondială. Modi la Moscova vorbea despre o lume multipolară. Pe de altă parte, toate aceste state au nevoie de Occident, pentru că nu au unde să-și vândă, în lumea lor, produsele.”

În loc de epilog. Se instalează o nouă ordine mondială?

Profesorul Pîrvulescu spune că nu, cel puțin deocamdată, dar că pericolele nu sunt de neglijat. Mai ales dacă democrațiile sunt subminate chiar de personaje din interior.

„Al treilea război mondial este ultimul dintre războaie. Nu va mai exista altul. Ca urmare nu vom avea de-a face cu schimbări dramatice”, spune el.

„Vom avea de-a face cu schimbări graduale într-o direcție sau în alta.”

„Este evident că SUA au atins un moment de cotitură, dar și Europa are o mare responsabilitate. Iar loviturile pe care unii trădători, precum Viktor Orban, le dau Europei sunt incredibile (n.r. vizitele la Moscova și la Beijing). Din punctul meu de vedere, obligația Consiliului este să-l demită pe Orban (n.r. de la șefia Consiliului UE).”

Îți mai recomandăm

Ce urmărește Viktor Orbán la Moscova și Beijing și ce poate face Uniunea Europeană

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.