Emanuel Pârvu este regizor, actor de teatru și film, scriitor. Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii” este propunerea României pentru Premiile Oscar 2025, la categoria cel mai bun lungmetraj internațional.
„Trei kilometri până la capătul lumii” a câștigat anul acesta „Queer Palm”, la Cannes, un premiu alternativ acordat în fiecare an unui lungmetraj care abordează „personaje sau tematică LGBTQ”. Regizorul și actorii au fost aplaudați minute în șir la proiecția din timpul festivalului.
Pelicula spune povestea unui adolescent care merge în vacanţa de vară în satul natal din Delta Dunării, iar într-o seară este atacat violent.
Părinții băiatului se văd față în față cu un adevăr pe care nu reușesc să îl înțeleagă, iar dragostea necondiționată pe care propriul copil ar trebui să o primească de la ei dispare.
Tema relațiilor dintre părinți și copii este deseori explorată de Emanuel Pârvu, așa cum o face și în „Trei kilometri până la capătul lumii”.
Este al treilea proiect de lungmetraj, după „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” (2017), lungmetrajul său de debut, și „Marocco”, care a avut premiera internațională la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian în 2021.
Emanuel Pârvu a regizat numeroase piese de teatru. A scris și a regizat mai multe scurtmetraje, iar în 2018 a intrat pe lista filmelor aflate în cursa pentru un Oscar la categoria scurtmetraj, cu „Totul e foarte departe”.
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
Emoția cea mai mare a avut-o la proiecția de la Cannes: „Presiunea sălii e cumplită acolo. E toată istoria cinema-ului, totul e acolo, iar publicul are pretenții foarte mari. E o tradiție să huiduie și să plece, adică sancționează orice tip de păcăleală pe care încerci să le-o dai, pe loc, fără nicio jenă și e foarte bine că e așa.”
Cum a ajuns în punctul în care este și cum și-ar descrie traseul profesional?
„Am avut un parcurs foarte lin, n-am avut niciodată explozii în viață, n-am avut niciodată salturi, urcușuri sau coborâșuri. Am avut o constantă tot timpul, făcută din pași foarte mici. Pașii au fost întotdeauna mici.”
Nu crede în a pune presiune pentru a performa, nu crede că lucrurile funcționează așa la oameni. Crede în bucurie:
„Nu mă interesează corporațiile, nu mă interesează lucrurile care nu fac parte din sfera omenească. Ce nu e omenește nu mă interesează. Nici în filme, nici în viața mea, nici la școală, nici cu studenții mei. Doar ce e omenește poate fi luat în discuție pentru mine.”
De ce e încă greu pentru mulți să accepte că cineva e gay?
De ce, în România, e încă greu ca societatea să accepte că cineva cunoscut e gay? Nu e numai în România, spune Emanuel Pârvu.
În plus, el vede o schimbare în societate: „Dacă ne aducem aminte de primul Pride din București și ne uităm la Pride-ul de acum, vedem o schimbare.”
„Oamenii nu mai aruncă cu roșii în oameni și nu mai dau cu aghiasmă după ei pe stradă. Cred că societatea noastră se îndreaptă înspre direcția bună, nu cred că se îndreaptă cu viteza potrivită.”
Regizorul militează pentru importanța uriașă a exemplului personal: „Dacă eu nu mai arunc hârtia pe stradă, s-ar putea să mă vadă fii-mea că nu arunc hârtia pe stradă și că am așteptat până la coșul de gunoi și va face și ea la fel.”
Este „Trei kilometri până la capătul lumii” o oglindă care poate să vindece? „Eu sper să ridice întrebări, nu știu dacă vindecă.”
Nu e treaba mea să mă apuc să țin discursuri, spune Emanuel Pârvu, dar, dacă pui o oglindă, îți place cum ești?
„Mai uită-te o dată, îți place de tine? E ok cum te porți cu copiii tăi, cum te porți cu soția ta, ești în regulă cu tine așa? Oglinda trezește în tine un soi de introspecție. Omul, când se vede pe sine, începe instinctual un soi de introspecție.”
Gura lumii face încă legea?
În filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, gura lumii face legea. Cum e în realitate?
„Această teamă constantă de grija exteriorului ne face să devenim, în momentul în care ne e pusă cu picătura când suntem copii, ne face să devenim adulți care, în loc să vadă care e treaba cu ei, care sunt suferințele lor, cum pot ei să se îmbogățească pe sine, să se îmbunătățească pe sine, vor fi tot timpul atenți la validarea celorlalți.”
„Să zică vecinul că ești îmbrăcat frumos… Nu e treaba mea ce face vecinul. Nu mă interesează pe mine ce crede vecinul. Nu e treaba mea ce cred alții despre mine. Aia e treaba lor”, spune regizorul.
Mărturisește că îl interesează foarte mult să scoată „de ce - uri” de la oameni, de la spectatori, să-i facă să-și vorbească, să se întrebe:
„Partea bună a omenirii este că există, din punctul meu de vedere, introspecția. Introspecția ne poate face să ne schimbăm.”
În ce punct al carierei este Emanuel Pârvu? „E cel mai bine dintre toate lumile posibile.”
Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”, în regia lui Emanuel Pârvu, intră pe 11 octombrie în cinematografele din România.
