România, și nu numai, traversează o perioadă în care preocupările se îndreaptă către dezinformare, mai ales pe fondul dezvoltării inteligenței artificiale și a noii campanii electorale care se apropie.
Fluxul informațional este masiv și conține, fără să ne dăm seama, informații false, care pot influența percepțiile publicului.
În plus, la nivel de societate, o preocupare crescută există și față de educație. Se vorbește despre utilitatea unor materii școlare și cum s-ar putea îmbunătăți programa, astfel încât tinerii să iasă din școli și licee cu aptitudini care să îi ajute în viață.
Europa Liberă a discutat cu Cristina Lupu, directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), pentru a vedea de ce este importantă educația media, cât de expuși suntem în fața valului dezinformării și ce putem face pentru a contracara informațiile false.
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) este o organizație non-guvernamentală care funcționează de 30 de ani și își propune să protejeze libertatea de exprimare.
Principalele idei ale interviului:
- Media tradițională, care are rolul de a verifica informațiile, este din ce în ce mai puțin accesată, iar rețelele sociale devin un spațiu unde informațiile neverificate circulă ușor, mai ales după eliminarea proceselor de fact checking;
- Tinerii au mai multă încredere în adulții din viața lor pentru a verifica informațiile, iar mulți dintre ei cred informațiile care le confirmă convingerile personale;
- Deși tinerii consideră că sunt expuși puțin la dezinformare, realitatea arată că mulți nu sunt învățați cum să recunoască informațiile false;
- Primul pas în a verifica dacă e informație este reală sau nu este emoția simțită pe moment. Dacă o persoană simte o emoție puternică, e momentul de a o analiza, înainte de a o distribui;
- Seniorii sunt mai vulnerabili la dezinformare, din cauza izolării sociale și a surselor limitate de informare. Sunt încurajate dialogurile cu aceștia, pentru a-i ajuta să recunoască informațiile false.
1. Europa Liberă: România este una dintre țările în care tinerii consideră că au fost expuși la foarte puțină dezinformare și știri false, conform unui eurobarometru recent. Există o discrepanță între percepția tinerilor și realitatea privind dezinformarea?
Cristina Lupu: Cred că întrebarea poate să se uite un pic și la informarea greșită. Dacă ne gândim la dezinformare, vorbim despre acele informații puse în spațiul public de cineva care știe că sunt false, cu scopul de a face rău. Deci e o parte îngustă.
Dacă ne uităm la informarea greșită, vorbim despre toate acele informații care sunt false, scoase din context, dar care circulă în jurul nostru, fără ca noi să știm că ele sunt false. Dacă bunica distribuie pe grupul familiei o știre falsă, ea nu vrea să ne facă rău, să ne inducă în eroare. Ea crede că ne face un bine și asta e mare parte din informația de tipul acesta care circulă.
Asta se întâmplă pentru că nu suntem învățați, nici adulți, nici copii, cum să recunoaștem informațiile de felul acesta. Avem sentimentul, de fapt, că alții sunt dezinformați, că alții sunt induși în eroare și că noi nu ne întâlnim cu ele.
2. Europa Liberă: Vedem foarte multe poze generate cu inteligența artificială și poate că nu tot timpul ne dăm seama, în unele situații, ce e real și ce nu. Vedem și știri de tipul „tinerii trebuie să meargă la război”. În momentul de față, cât de expuși suntem dezinformării?
Cristina Lupu: Suntem expuși, pentru că ne consumăm informația foarte mult prin intermediul rețelelor sociale. Că vorbim de TikTok, că vorbim de Facebook, că vorbim de Instagram - dacă ea ajunge la noi, îi dăm foarte puțin timp la dispoziție sau de cele mai multe ori nici măcar n-o mai verificăm. Așa ajungem să credem multe din lucrurile care circulă acolo.
Există o scădere și în rândul tinerilor, dar și în rândul adulților, a informației consumată din ceea ce îi spunem legacy media, media tradiționale, de la instituțiile de presă, care au acest rol, de a verifica informațiile, de a le pune în context, de a explica că tinerii nu se duc la război.
Dar de multe ori, dacă noi suntem doar pe rețelele sociale și doar de acolo ne le luăm informațiile, de la influenceri, de la oamenii pe care îi urmărim, riscăm să nu ajungă informațiile acestea verificate și puse în context la noi.
3. Europa Liberă: CJI oferă cursuri de educație media. În ce constau și cât de utile sunt pentru elevi, indiferent că sunt de gimnaziu sau liceu?
Cristina Lupu: Noi facem două tipuri de cursuri. Facem cursuri pentru profesori, prin care îi învățăm cum să lucreze cu elevii lor la clasă și cum să le dezvolte copiilor competențele de educația media - cum să se uite la informație, cum să o verifice, cum să facă diferența dintre fapte și opinii. Până în momentul acesta am pregătit 950 de profesori de liceu și gimnaziu, din 2017 încoace.
Credem că e un program foarte eficient, pentru că profesorii sunt cei care pot să ajungă la mai mulți copii. Dacă nu ai mai mulți oameni care să disemineze informația mai departe, nu vei ajunge la o masă critică, despre care vedem cât e de de necesară.
Șase din zece elevi ne-au spus că ei cred că o informație este adevărată dacă le confirmă ceea ce cred deja.
Scopul nostru principal, în perioada aceasta, au fost cursurile pentru pentru profesori.
La rândul lor, profesorii au ajuns la clasă cu activități de educație media la 150.000 de copii.
Celelalte cursuri, pe care am reînceput să le facem, sunt cursurile în care noi lucrăm direct cu elevii. Am lucrat cu elevi care urmau să voteze pentru prima dată, anul trecut, și am discutat cu ei cum se pot uita la mesajele politicienilor, cum să recunoască tehnicile de persuasiune, cum pot să facă facă minime verificări în momentul în care se întâlnesc cu o informație, să devină conștienți care le sunt bias-urile, adică mecanismele automate ale creierului prin care ei cred sau nu cred o informație.
Iar acum lucrăm cu elevii de la pedagogic, pentru că ne-am gândit că ei sunt cei care, la un moment dat, vor fi viitori învățători sau profesori.
4. Europa Liberă: Din punct de vedere al informației care li se oferă, în cine au tinerii cea mai mare încredere?
Cristina Lupu: În adulții din viețile lor, dacă ne vine să credem. Noi am făcut o cercetare și ne-am uitat la relația copiilor și tinerilor cu informația. În momentul în care aceștia au avut de verificat o informație, au făcut-o cu adulți, cu profesori sau cu familiile.
Dacă este să ne uităm la cum consideră ei că o informație este adevărată, șase din zece elevi ne-au spus că ei cred că o informație este adevărată dacă le confirmă ceea ce cred deja.
Deci bias-ul ăsta de confirmare, pe care îl au și adulții, se vede foarte puternic și la adolescenți. Și credem că e important să ne dăm seama de asta, pentru că știm cum putem să-i învățăm să nu pice în capcană.
5. Europa Liberă: Dacă ar fi să ne uităm către cei mai mari dezinformatori, cine ați spune că sunt aceștia?
Cristina Lupu: În ultima vreme vedem că foarte mulți politicieni sau oameni care au platforme foarte mari expun în spațiul public informații care nu sunt adevărate.
Uneori le pun din greșeală, alteori le pun asumat, știind că informația aceea este falsă, pentru a atrage atenția, pentru a induce oamenii în eroare. Și vedem tipurile astea de informații pe toate rețelele de socializare. Din perspectiva mea, nu poți să spui că o platformă e complet curată și nu are pic de informație de felul acesta.
Și, de fapt, cred că ăsta e rolul educației media - să ne învețe cum să ne uităm sceptic la informație, cum să ne punem întrebările noi. Dacă politicianul sau dacă influencerul pe care noi îl iubim foarte tare pune o informație, să nu credem automat.
Și să vedem cum putem să o verificăm, să vedem dacă și altcineva spune același lucru, să vedem dacă informația a mai apărut în alte surse, să ne uităm pe ce studii se bazează informația respectivă și dacă nu cumva datele respective sunt scoase din context.
Cred că singura noastră șansă, în momentul acesta, să ne facem un pic de curățenie în spațiu informațional este să începem să ne dezvoltăm această curiozitate, această relație cu informația, prin care, dacă ceva ne trezește o emoție puternică, că e furie sau că e bucurie, să ne dăm un pas în spate și să vedem care e scopul pentru care informația respectivă a ajuns în spațiul public și la noi.
6. Europa Liberă: De exemplu, în cazul acesta, cu tinerii care merg la război, o informație neadevărată, cum ajunge ea să fie diseminată la un public atât de larg? Care este procesul din spate, până să ajungă în spațiul nostru informațional?
Cristina Lupu: Depinde foarte tare cine o dă mai departe. Putem să vedem că această informație poate să circule doar pe TikTok, dată din copil în copil sau dintr-un influencer în alt influencer mai mic.
Dar uneori se poate întâmpla ca această informație să fie luată și dată mai departe de politicieni, care au un interes să pună pună accentul pe frică și să-i facă pe oameni să se simtă în nesiguranță.
Putem să vedem această informație preluată pe anumite site-uri, care spun că sunt site-uri de jurnalism, dar care, în mare parte, nu fac decât să propage în spațiul public informații care nu sunt adevărate, pentru a le da credibilitate.
E un fel de suveică: noi suntem obișnuiți să vorbim de spălare de bani și știm la ce se referă când cineva spune că s-au spălat bani, în contextul ăsta. Dar nu suntem obișnuiți să vorbim de ceea ce specialiștii numesc spălarea de informație.
În momentul în care vrei ca o informație care este falsă să pară credibilă, faci anumite lucruri: folosești boți, adică softuri automatizate care să posteze informația, ca să le dea senzația că mai mulți oameni vorbesc despre informația respectivă și ea este credibilă. Sau plătești troli, oameni care comentează și să ducă informația respectivă mai departe. Ăsta este un prim proces, să dai sentimentul oamenilor că foarte multă lume vorbește despre informația respectivă.
Un alt pas este să găsești persoane cu notorietate sau care sunt urmărite de un număr mare de oameni, care să-ți preia informația asta și s-o dea mai departe. După aia, dacă ai și un politician care vine și-o spune, în spațiul public, și-și folosește platforma lui de om politic să dea informația respectivă, uite așa ajunge lumea să creadă.
7. Europa Liberă: Care ar fi cel mai mare pericol pe care îl ridică acum rețelele sociale, în contextul dezinformării?
Cristina Lupu: În momentul acesta, rețelele sociale pot să se transforme într-un spațiu în care aceste informații o să circule din ce în ce mai ușor, mai ales dacă rețelele precum X-ul, fostul Twitter, sau Facebook-ul, renunță complet la procesele de fact-checking, în care oameni independenți se uită la o informație și văd dacă ea este adevărată sau nu.
În mod normal, apăreau acele notițe, în care se spunea că informație a fost verificată și nu e adevărată - care puteau să ne ajute, într-un punct, să nu credem imediat o informație pe care o vedem pe internet.
8. Europa Liberă: Ne puteți spune în câțiva pași simpli cum putem să identificăm o informație falsă și cum să o combatem, cum să acționăm la nivel individual?
Cristina Lupu: Ce le spunem noi copiilor este că, în primul pas, când ajunge o informație la tine, este, dacă ea îți trezește o emoție puternică, să te oprești înainte să o distribui mai departe.
Înainte să te enervezi, să te uiți la ea și să vezi de ce ți-a trezit ea emoția aceea. Și apoi să încerci să-i faci o minimă deconstrucție, să te uiți dacă nu cumva tu tinzi să crezi informația aia doar pentru că ea vorbește despre ceva ce crezi tu că este adevărat.
Apoi, să te uiți la sursă, la autor - să te uiți cine este cel care a produs informația inițială sau cine este cel care a dat informația mai departe. Se pricepe el la subiectul respectiv? Are el expertiză să vorbească despre asta sau publicația respectivă, pe care o urmărești tu? Ce alte știri a mai dat publicația respectivă? Sunt toate știrile alarmiste? Mai apar informațiile respective și în alte surse? Sau tot ce face publicația este să dea tipul ăsta de știri, care pot să fie false sau care vor să ne inducă în eroare?
Acesta e un un prim pas, să ne uităm la cine ne dă informația.
La postările de pe rețelele de socializare, de exemplu, putem să ne uităm pe Facebook sau pe Instagram la cine a creat contul, cine e contul respectiv.
Avem o secțiune cu about this account sau despre acest cont. Și dacă ne uităm, putem să vedem dacă contul respectiv și-a schimbat numele de curând, cum îl chema înainte, ce făcea contul respectiv. Are reclame? Ce tipuri de reclame afișează?
9. Europa Liberă: Tinerii beneficiază de această posibilitate, a educării din punct de vedere media. Dar ce facem cu generațiile din urmă, care poate nu sunt atât obișnuite cu tehnologia?
Cristina Lupu: Aici lucrurile sunt complicate și soluțiile nu sunt simple nicăieri în lume. Unul dintre lucrurile pe care le putem face, dar e și cel mai greu de făcut, este să vorbim cu părinții noștri, cu bunicii noștri, cu oamenii mai în vârstă din viețile noastre și să încercăm să avem conversații despre lucrurile care se întâmplă înainte ca ei să ajungă să creadă că lucrurile acelea sunt sunt adevărate.
Ideal, ar trebui să existe programe de formare și pentru seniori, pentru pentru toată lumea. Dar, până ajungem acolo, e răspunderea noastră să vorbim cu ceilalți. Erau niște studii făcute în State acum câțiva ani, care se uitau la care sunt populațiile cele mai predispuse la a crede informații care ne induc în eroare. Erau copiii, tinerii, și populația în vârstă.
Motivele pentru care era populația în vârstă nu erau neapărat că ei nu mai înțeleg lumea sau că sunt mai proști. Erau tocmai pentru că rămâneau izolați, pentru că nu mai vorbea nimeni cu ei și că, de multe ori, singurele lor surse de informare și de conversații rămâneau fie televizorul, cum se întâmplă și la noi, fie rețelele de socializare.
Pe măsură ce se întâmplă polarizarea și radicalizarea, ne va fi din ce în ce mai greu să vorbim unii cu ceilalți. Și tocmai de asta e important să ajungem să vorbim între noi și să purtăm conversații.
10. Europa Liberă: Ce se poate face în contextul următoarelor alegeri, de peste câteva luni, mai ales dacă luăm în calcul și experiența alegerilor anterioare?
Cristina Lupu: E o întrebare îngrozitor de grea. Adică, din păcate, toate soluțiile sunt pe termen lung. Nu poți să rezolvi în patru luni de zile lucruri care sunt probleme sistemice. Și cred că lucrul pe care putem să-l facem noi, ca ONG-iști, este să încercăm să facem aceste programe de formare, să vorbim cu copii, să vorbim cu profesorii, să vorbim cu cine putem noi, ca să le arătăm cum pot ei să verifice informațiile.
Ăsta e un proces care consumă și resurse, și timp foarte mult. Dar e singurul lucru pe care noi putem să-l facem.
Jurnaliștii să continue să-și facă treaba, pentru că am văzut cât de important este să ai jurnalism bun, care îți verifică informațiile, care îți dă context, care vorbește despre lucrurile care merg sau care nu merg în societate. Și noi, la CJI, credem cu putere în puterea jurnalismului.
Și cred că mai e o răspundere și la politicieni, care pare că n-au învățat foarte multe din alegerile trecute: să ia în serios nemulțumirile oamenilor, pentru că oamenii nu ajung să creadă și să își dorească extremism, dacă viața lor e bună.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
