Doru Șupeală spune că a simțit nevoia să ia atitudine în cazul tinerei din Timișoara care s-a sinucis după ce a aflat că, la firma la care femeia lucra, „oamenii sunt batjocoriți în masă”.
La finele lunii septembrie, a scris pentru prima oară despre cazul Larisei Sârbu. Tânăra era angajata companiei Atos, o firmă care produce software, și s-a sinucis după ce i s-ar fi cerut peste noapte, la propriu, o îmbunătățire radicală a performanței.
Numărul de telefon TelVerde Antisuicid 0800801200 este o linie telefonică apelabilă gratuit de pe teritoriul României, din principalele rețele de telefonie fixă și mobilă, vinerea, sâmbăta și duminica de la 19:00 la 7:00.
Cazul a provocat o discuție publică despre modul în care sunt tratați angajații companiei. Pe conturile de Facebook și Instagram, compania nu a postat nimic încă din august, de dinainte să se afle în spațiul public despre cazul Larisei.
Multinaționala a anunțat că a declanșat o anchetă internă, dar încă nu a publicat rezultatele.
Managerii din România și de la nivel global ai companiei neagă vehement că Larisei Sârbu i s-ar fi cerut să demisioneze sau că asupra ei s-au făcut presiuni, potrivit Ziua de Vest.
Despre Doru Șupeală
Doru Șupeală este consultant de marketing, management și business, Managing Director al SPOR - Școala Pentru Oameni Responsabili, CEO al companiei Playmaker Consulting, realizatorul podcastului „HackingWork” și autorul cărților „Employer Branding 100%” (2021) și „Experiența face diferența” (2017).
A finalizat în 2019 un Executive MBA with distinction la Hull University Business School din Marea Britanie, are licență și un master în marketing la Universitatea Babeș Bolyai și a absolvit în anii ‘90 Facultatea de Filologie la Universitatea Transilvania din Brașov.
Finalinează un doctorat la Universitatea Babeș Bolyai cu o teză despre managementul creativității și inovației în organizațiile din industria de software.
A fost director de marketing, comunicare sau procurement în mai multe companii locale sau multinaționale, printre care Selgros, IKEA, Betfair Romania, Onyx Beacon sau Ramada Brașov. A lucrat și în presă.
„Angajații Atos România sunt esențiali pentru grupul global Atos. Avem grijă de ei, îi instruim și ne dorim tot ce este mai bun pentru fiecare dintre colegii noștri”, a declarat managerul global de resurse umane al grupului Atos, Paul Peterson.
Doru Șupeală spune însă că a primit zeci de mărturii ale angajaților de la Atos și de la alte multinaționale cu sucursale în România, potrivit cărora atitudinile și practicile umilitoare sunt la ordinea zilei, impuse de mulți șefi care nu-și respectă subalternii.
În ceea ce o privește pe Larisa Sârbu, el spune că tânăra nu ar fi rezistat acestor presiuni și pe fondul dificultăților sale cu sănătatea mintală, despre care spune că managementul companiei știa.
El face trimitere la forumuri precum Reddit, Glassdoor și Undelucrăm.ro, unde există mii de mărturii și comentarii ale corporatiștilor români și a provocat o discuție amplă prin care aduce la lumină practici extrem de nocive din unele companii.
Șupeală speră că acest caz va schimba mentalitățile din companiile care-și tratează umilitor angajații.
Mai ales că un astfel de caz are implicații sociale uriașe.
„Românii simt că trăiesc într-o în junglă în care drepturile lor nu contează pentru oamenii care ar trebui să se ocupe de respectarea drepturilor lor.
Și din cauza asta crește în România tot ceea ce ține de atmosferă toxică: atitudinile anti-corporație și discursul extremist, pentru că oamenii se simt tratați ca niște sclavi în propria lor țară”, spune el.
1. Europa Liberă: Explicați ce s-a întâmplat concret în cazul morții Larisei Sârbu. Cât de grav a fost pentru ea?
Doru Șupeală: Larisa era o fată de 33 de ani care lucra de peste opt ani de zile la această companie într-o poziție de service manager. Asista clienții care utilizau aplicațiile digitale, oferea sprijin când ceva nu funcționa, când oamenii aveau nevoie de mai multe informații, etc.
A făcut treaba asta foarte bine vreme de opt ani, fără a avea vreun moment în care să fie evaluată negativ și să fie pusă în discuție pentru a fi concediată sau să sufere vreo penalizare.
În același timp, trebuie să fim informați de faptul că avea niște probleme de sănătate, de sănătate mintală: era în relație cu medici, urma tratament, iar întregul ei traseu către sinucidere a început în luna aprilie, din concediul medical pe care și-l luase în momentul în care era implicată activ într-un proiect.
Când s-a întors, în aprilie, a aflat că nu va mai fi reintegrată pe acel proiect și a fost pusă pe „bench”.
Bench este conceptul utilizat pentru cei care n-au un proiect în care să fie activi, iar atunci li le oferă posibilitatea de a urma cursuri, de a învăța ceva. Ei bine, în cazul acestei companii, la Timișoara, nu există un astfel de proiect.
2. Europa Liberă: De ce? Ce aveau în loc?
Doru Șupeală: Contextul e că Atos se prăbușește. Acum cinci ani, avea valoarea acțiunii pe bursă de 80 de euro, acum o are de 0,7. Au pierdut masiv business, clienți, contracte și, într-un astfel de context în care au pierdut business, toți au primit ordin de la centru să reducă costurile.
Aici, compania a luat trei pași. Prima dată, a mutat sediul firmei într-o altă clădire din Timișoara. Doi, au chemat angajații să semneze un act adițional la contractul individual de muncă, prin care ziceau doar că s-a modificat sediul. Ei bine, nu asta s-a întâmplat.
În anii de pandemie, firma a angajat cu contracte care permiteau munca de acasă, a luat oameni de la Botoșani, de la Craiova, de la Constanța.
Când au schimbat contractele au spus că activitatea se desfășoară la sediul de la Timișoara dar că, în anumite condiții, și de la distanță. Oamenii când au semnat acest act adițional, sub presiunea grupului, nu și-au dat seama ce li se pregătește.
În luna mai, Economedia a scris despre cum angajații Atos România acuză compania de concedieri mascate, prin modificarea condițiilor de muncă.
Trei, a fost introdusă și această regulă că, dacă ești evaluat ca angajat neperformant cu nota 1, 2, 3 - pe o grilă de la unu la șase - treci într-un program de îmbunătățire la birou, iar aproape toți angajații de pe bench au primit aceste note.
Oameni care lucrau de ani buni și n-au avut niciodată reclamații au fost considerați incompetenți, inclusiv Larisa, pentru că și-a permis să-și ia concediu medical.
3. Europa Liberă: Ce se întâmpla dacă acești oameni erau puși pe tușă, fără niciun proiect?
Doru Șupeală: Larisa trebuia să treacă pe un plan de îmbunătățire personală, timp de trei luni, care mi se pare tortură medievală: în care să se uite la niște videouri în care se explică postul de service manager, pe care îl făcea deja de opt ani, și după ce înțelegea profund aceste videouri să facă slide-uri PowerPoint în care să explice ce a înțeles.
Doi la mână, trebuia să studieze atent organigrama, procesele de lucru ale companiei și clienții și să facă din nou slide-uri. Trebuia și să urmărească munca unui alt service manager timp de o lună, ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că la birou n-avea pe cine să urmărească, și să fie și ea urmărită la rândul ei.
O absurditate continuă. Mergea zilnic și se întâlnea cu un manager care-i spunea că este incompetentă, că este nesimțită, că nu e în stare de nimic. Managera are în obicei să-și întrebe angajatele de ce au copii și dacă au la cine să-i lase când se îmbolnăvesc, ca să nu lipsească de la muncă.
Managera implementa un program de distrugere psihică a unui om care avea deja un background medical asupra căruia managerul și restul erau deja informați.
Pe 13 august, când această perioadă trebuia să se încheie, i-au prelungit cu alte 30 de zile perioada de evaluare și să facă tot treaba asta.
În perioada asta, ea avea posibilitatea să participe la interviuri interne ca să intre pe proiecte. Problema în organizația asta este că sunt 200 și ceva de oameni care sunt fără proiect și sunt doar patru sau cinci poziții disponibile. Era Hunger Games.
Când a văzut că i se prelungește programul și a protestat, i s-a spus că trebuie să se îmbunătățească radical până la sfârșitul săptămânii. Or, performanța ei de ani buni fusese mare. Asta fusese discuția de joi. Vineri, fata și-a pus capăt zilelor.
Managerul general al Atos România consideră că întâlnirea finală a Larisei Sârbu cu managera ei nu a fost altceva decât normală.
„Acea discuție, în termenii descriși de acea știre inițială, nu a avut loc. Da, a avut loc o întâlnire între cele două colege, dar sub nicio formă, în termenii descriși în articol. Întâlnirea a fost normală. [...] Fosta noastră colegă a beneficiat de tot ce operațional, uman, am știut noi mai bine, având în vedere proiectele sau trainingurile pe care le urma, astfel încât activitățile alocate să fie cât mai bine adaptate nevoilor ei din acel moment. Era inclusă într-un proiect de dezvoltare personală și profesională”, a declarat Ligia Ardelean.
4. Europa Liberă: Care a fost implicarea Inspectoratului Teritorial de Muncă în această situație?
Doru Șupeală: Doamna Ileana Mogoșanu de la ITM Timiș este ceea ce numim un fel de baron local, din partea PSD, moștenind un post de la alt PSD-ist. Anul acesta, în aprilie, soțul ei - inginer de construcții care a mai avut în trecut posturi ce par a fi numiri politice - a fost angajat la Atos.
Ea, care este într-o instituție care ar trebui să vegheze la respectarea legii și a demnității oamenilor și a drepturilor oamenilor, spune că firma are oricând dreptate și trimite oamenii care raportează abuzuri la plimbare.
Mai mult decât atât, una reclamă oamenii și alta răspunde dânsa: sunt mulți angajați care au reclamat, de exemplu, faptul că li se taie orele sau salariul în mod abuziv, iar dânsa răspunde că firma are sediu într-o clădire modernă și oferă condiții extraordinare de lucru.
În ziua după ce am publicat articolul, dânsa a promis o anchetă serioasă. Doi reprezentanți ITM au dat chestionare către zece angajați nominalizați de către managementul companiei, chestionare care nu aveau câmpuri de completat în afară de nume, prenume, telefon, adresă de email.
Ancheta a durat două ore și s-a încheiat cu un raport public în care doamna Mogoșanu a spus că totul e în regulă.
În replică, Ileana Mogoșanu spune că din ancheta ITM „nu a rezultat că cineva a fost amenințat, hărțuit sau discriminat” și spune că nu a fost implicată în controlul făcut la firmă ori în angajarea soțului său în cadrul companiei.
Mai mult, ea spune că sinuciderea Larisei Sârbu nu poate fi considerată „accident de muncă”, din moment ce s-a întâmplat după orele de program.
5. Europa Liberă: Ce efect a avut cazul Larisei asupra colegilor ei?
Doru Șupeală: Nu am putut măsura un impact general, pentru că, deși sunt 2.200 de oameni, ei nu lucrează în echipe, nici dacă sunt alocați împreună unui proiect.
Munca lor este foarte izolată, plus că mulți lucrează de acasă: răspunzi la tichete, nu ai ședințe zilnice, relații de apropiere dintre oameni nu prea există.
Oamenii care au întâlnit-o pe Larisa la țigară spun că era marcată, tristă, izolată. Era disperată să i se dea de lucru, a vorbit și cu un reprezentant al sindicatului. Sindicatul a făcut reclamații către managementul companiei despre comportamentul acelei managere, cu luni înainte, dar nu a fost ascultat.
Avem deja mărturii de la șapte persoane diferite, iar luni mai publicăm opt de la oameni din firmă care au fost tratați identic. Însă, în cazul ei, din păcate, pe fundalul slăbiciunii date de problemele medicale, s-a ajuns la rezultatul acesta. Dar programul în sine este unul de distrugere psihică.
6. Europa Liberă: De ce sunt ținuți oamenii în acest program pe care-l descrieți ca fiind umilitor, crud? De ce stau?
Doru Șupeală: Intenția e ca firma să nu aibă pagube financiare. Contractul colectiv de muncă, negociat cu succes de sindicat, prevede ca un angajat concediat să plătească 3-10 salarii în funcție de vechime.
Dar îi țineau pe tușă, ca să nu creeze precedentul concedierilor. Dacă faci concedieri, trebuie să facă hârtii la ITM și ești investigat de instituție, să vadă de ce faci concedieri, să-ți recunoști dificultatea economică, să explici cum poți recalifica oamenii.
7. Europa Liberă: Ce efect are astfel de tratament, despre care spuneți că este întâlnit și la alte companii, asupra angajaților români?
Doru Șupeală: Efectele sunt că milioane de români se simt abandonați de statul român. Acesta este motivul pentru care milioane de români n-au nici cea mai mică încredere în stat, în instituțiile statului, în parlament, în partide, în președinte, în premier, în guvern.
Românii simt că trăiesc într-o în junglă în care drepturile lor nu contează pentru oamenii care ar trebui să se ocupe de respectarea drepturilor lor.
Și din cauza asta crește în România tot ceea ce ține de atmosferă toxică: atitudinile anti-corporație și discursul extremist, pentru că oamenii se simt tratați ca niște sclavi în propria lor țară.
Românii sunt cel mai harnic popor din Europa și în top cinci în lume: avem un scor de 36% pe întrebarea fundamentală dacă te duci la muncă cu motivație și cu intenția de a contribui. Europa de Vest e undeva la 15%.
Gândiți-vă la cum au plecat cinci milioane de români, nu toți cunoscând altă limbă sau neavând o profesie serioasă, și au reușit să învețe, să se adapteze și să se așeze în altă țară.
Iar cei care au rămas în România demonstrează că suntem capabili să producem produse, servicii, valoare economică la același nivel cu orice alt popor civilizat din lume.
În teza mea de doctorat susțin că, dacă vom ști să lucrăm corect cu oamenii și să le dăm oamenilor încredere, respect pentru inovație, spațiu de creativitate, putem să fim egali celor mai performanți din lume și putem să schimbăm radical nivelul de trai, nivelul economiei și felul în care trăim în țara asta.
8. Europa Liberă: Ca angajat, cum poți să știi că nimerești bine? Dacă vrei să părăsești un job și să te angajezi altundeva sau dacă acum cauți primul job, cum poți ști că va fi un loc care să nu te destrame, că ai pe cineva care să te ajute?
Doru Șupeală: Poți să ai ghinion, să nimerești peste un șef idiot și în cea mai bună organizație din lume.
Însă nu toți managerii sunt nemernici. Sunt mulți oameni de calitate chiar la Atos, care se luptă să-și protejeze oamenii și să nu-i pună în programul de exterminare, chiar și cu riscul de a fi ei penalizați.
Asta se vede și din faptul că dintre cei 200 care sunt pe bench, 60 nu au primit note catastrofale. Pentru unii oameni, nu e rău la Atos, dar ține de proiect, de post, de manager, însă acest plan de exterminare se poate întâmpla oricui.
Mai este și norocul că la Atos există un sindicat, care se implică, deși are mâinile legate.
Problema e că suntem pe fundalul unei economii în contracție. Cam toate companiile, de la mic la mare, suferă, suntem într-o recesiune neanunțată oficial.
9. Europa Liberă: Cazul Larisei este șocant în România, dar nu e nemaiîntâlnit la nivel mondial. La începutul lunii septembrie, în SUA, o angajată a fost găsită moartă de câteva zile la birou. În India, o tânără a murit din cauza stresului. Tot în India, un consultant s-a sinucis din cauza presiunii care se punea pe el și un alt consultant britanic care suferea de probleme mintale și și-a luat viața la birou.
Doru Șupeală: Aici sunt două situații care se suprapun. Unu, modul în care muncim este deja constatat de studii ca fiind extrem de stresant și extrem de solicitant: suntem expuși la foarte multe ecrane, tehnologia se schimbă repede și trebuie să ne adaptăm, angajatorii își suprasolicită angajații ca să dea randament.
Este un trend global faptul că tot mai mulți oameni au probleme mari de sănătate mintală din cauza activității profesionale.
Ceea ce se întâmplă, în plus, e partea cea mai urâtă. Până acum un an și jumătate, toate companiile din lume alergau disperate după oameni, dar acum, că recesiunea atinge tot mai multe domenii, multe companii sunt în hiring freeze, au dat afară sau nu înlocuiesc oamenii care pleacă.
Oamenii nu mai au alternative, deci trebuie să plece capul, se tem să vorbească de teama că vor fi executați și că nu vor avea unde să se ducă.
Când recesiunea va trece, aceste firme vor angaja din nou. Iar oamenii țin minte cum au fost tratați, vorbesc cu alții, și nu se vor orienta spre ele. Doar organizațiile antifragile vor supraviețui, cele care transformă un șoc într-o nouă musculatură în loc să se prăbușească.
10. Europa Liberă: Ce soluție există pentru cei care se află într-o situație de acest fel la muncă?
Doru Șupeală: Pentru cei care sunt angajați în astfel de situații, soluția este să încerce să părăsească organizația… dar a găsi oferte mult mai luminoase e destul de puțin probabil.
Dar, și în perioada asta, există mulți manageri care se comportă uman, care știu că oamenii sunt mai importanți decât orice fel de cifre dintr-un excel sau cerințe absurde de la centru. Acești oameni îi protejează pe cei care lucrează, dar ține de gândirea pe termen lung. La firmele unde șefii gândesc pe termen scurt, se vede, sunt efecte economice.
Rădăcinile acestei abordări a oamenilor ca animalele provin dintr-o filosofie veche a managementului industrial. Acum 100 de ani, în fabrică, oamenii trebuiau să ofere mușchi, nu creier sau emoții, așa că erau ușor de înlocuit.
Dar munca nu mai arată la fel în ziua de azi. Munca de acum presupune inovație, colaborare, oamenii au nevoie să fie ascultați. Oamenii nu pot lucra așa într-o atmosferă de frică, de amenințare.
În fond, o firmă este o hârtie de la Registrul Comerțului și un grup de oameni care colaborează pentru a produce valoare economică. Dar ei au nevoie de o direcție în care să creadă cu toții, de un scop.
Or, cele mai multe dintre organizațiile acestea nu mai sunt capabile să transmită un scop: mulți manageri consideră că scopul este să faci bani. Dar să faci bani nu este scopul, ci este un rezultatul rezolvării cu succes al unei probleme.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
