TRU. Viitorul democrației e problematic (I)

Prima e, practic, o religie laică, îmbrățișată strîns și aproape unanim, de lumea oficială, administrativă, civic-militantă, politică, de presă și universitară. Dar realitatea politică în definiția ei tradițională și populară n-a dispărut. Ea răbufnește, periodic, la aproape fiecare ciclu electoral și produce rezultate greu digerabile pentru adepții moralității oficiale. Cea mai recentă ciocnire a acestor două curente a avut loc după alegerile locale din landul Thuringia și a dezlănțuit o criză gravă.

Thuringia e unul din cele 16 landuri care compun statul federal german unit din 1990 și a făcut parte din fosta Germanie comunistă (RDG). Pe 27 octombrie 2019, alegerile pentru Parlamentul Landului au dat rezultate care confirmă tendința națională. Partidele mari ale stîngii și dreptei - CDU și SPD - au pierdut, încă o dată, teren.

Partidele radicale ale stîngii și dreptei – Die Linke și AfD - au cîștigat, din nou, teren și au ocupat primele două locuri. Apoi, Parlamentul local a trecut la alegerea Președintelui Landului și a intrat imediat în blocaj. Partidele stîngii conduse de Die Linke, deținător al celui mai mare număr de voturi, nu au adunat destul pentru a face majoritatea cu care puteau da noul președinte.

În schimb, partidele dreptei aveau șansa unei majoritiăți cîștigătoare și puteau da noul președinte, cu o condiție: să accepte sprijinul partidului AfD. Pînă aici, jocul politic tradițional, bazat pe votul legitim acordat democratic de alegători reprezentanților din Parlament care lucrează, apoi, pentru formarea unei majorități, părea să își urmeze cursul și să ducă la rezolvarea impasului.

Dar, în Germania zilelor noastre, a face politică nu mai înseamnă doar a face politică. Cert e că, pe 5 februarie 2020, după negocieri prelungite, CDU a acceptat sprijinul AfD, iar asta a creat o majoritate și a dus la alegerea unui nou președinte în Thuringia. După numai trei zile, pe 8 februarie, noul președinte a fost silit să demisioneze. O furtună politică și mediatică totală a făcut imposibilă supraviețuirea politică a noului președinte. Motivul: colaborarea CDU cu AfD. Dar cine e AfD?

Alternative fur Deutschland (AfD) e un partid fondat recent, în 2013, pentru a reprezenta opiniile și valorile acelei părți tot mai nemulțumite a societății germane care nu se mai recunoaște în partidele clasice de stînga și de dreapta. Întemeiat ca expresie a îngrijorării create de consecințele economice ale extinderii monedei euro, AfD a evoluat rapid spre o agendă conservatoare completă. AfD e nu numai Eurosceptic dar contestă, deasmenea, migrația liberă, tolerarea simbolurilor și practicilor islamice, căsătoriile homosexuale și politica ghidată de urgențe climatice. Cu această agendă, AfD a fost imediat excomunicat de presă și de partidele tradiționale. AfD a fost declarat partid extremist, fascist, revizionist și anti-democratic. Asta a fost reacția establishmentului. Reacția alegătorilor a lovit în reacția establishmentului și a făcut din AfD al treilea partid al Germaniei, cu 94 de locuri în Parlamentul federal.

Interesant, Die Linke, un al partid radical, dar de stînga, influent mai ales în zonele care au făcut parte din RDG, nu a fost niciodată descris în termenii aplicați AfD. Asta, desi Die Linke e urmașul direct al dictaturii de 40 de ani a Partidului Comunist în RDG, urmează principiile marxismului, urmărește răsturnarea capitalismului, îndepărtarea trupelor americane și impozitarea masivă a tuturor celor ce cîștigă „prea mult”. În noua religie laică și ideologie oficială germană, stînga extremistă e prezentată și percepută ca factor democratic, ba chiar ca apărător militant al democrației. În același timp, dreapta radicală e acuzată , din naștere, de extremism și percepută ca pericol grav pentru democrație și o reîntrupare a fascismului. Acesta e cadrul care a încurajat următoarele mutări în evoluția crizei din Thuringia.

Textele incluse la rubrica Agora reprezintă opiniile autorilor