Traian Ungureanu. „Alegerile din 12 vor continua și după 12” (I)

Joia viitoare, pe 12 decembrie, vor avea loc alegeri în Marea Britanie. Asta e tot ce se poate spune exact și cert. În rest, nimic nu mai încape în reguli. Alegerile vor fi generale dar atipice, naționale dar foarte internaționale, trecătoare, dar esențiale, politice, dar tot mai departe de politica tradițională.

Totul sugerează o confruntare de idei, generații, valori și anti-valori care va forța un punct istoric de cotitură. Alegerile au strîns un potențial politic uriaș, pînă acum neatins și necunoscut în politica britanică. Povestea acestei acumulări de tenisuni și aspirații contrare începe cu nașterea alegerilor din 12 decembrie. Și în acest caz, ca în mai tot ce e esențial, azi, în Marea Britanie se poate spune: la început a fost Brexitul! Alegerile din 12 decembrie sînt rezultatul direct al referendumului din iunie 2016, la care alegătorii au decis să scoată statul britanic din Uniunea Europeană.

Decizia populară luată acum trei ani și jumătate nu a fost respectată de lumea politică. Acest refuz, susținut de majoritatea parlamentarilor împotriva majorității alegătorilor a dezlănțuit cea mai gravă criză trăită de democrația britanică în epoca modernă. Toate partidele politice mari s-au scindat. La fel Parlamentul, presa, instituțiile statului și societatea. De la referendumul din 2016, Brexit a devenit subiect unic, obsesie națională, război de clasă și test de familie sau individual. Toată lumea s-a așezat într-una din tabere: pro sau contra. Rezultatul a fost un blocaj general din care nimeni n-a reușit sau n-a vrut să iasă. O mie de evoluții pe minut și tot atîtea manevre pe cap de locuitor au creat o nevroză generală în care iritarea, confuzia, lehamita și resemnarea alternează rapid.

Nimeni nu mai e indiferent și nimeni nu mai știe ce știe și ce vrea. Un singur lucru a rămas la îndemîna sistemului politic, așa cum frîna de avarie rămîne singurul mod de a opri un vehicol care a luat-o razna. E vorba de clarificarea prin alegeri. Așa s-au născut alegerile din 12 decembrie și așa au ajuns ele să se încarce de disperare și însemnătate. Toată lumea speră că rezultatul alegerilor va pune capăt anarhiei politice și emoționale care e, de trei ani și jumătate, stăpînul vieții publice în Marea Britanie.

Alegerile nu mai au nimic tradițional tocmai pentru că s-au născut dintr-o criză profundă și au fost investite cu rolul providențial așteptat, de regulă, de la un lider unificator. Așteptările sînt nelimitate. Politic, însă, șansele unei clarificări, finale sînt limitate.De dragul conformității, partidele care intră în alegeri încearcă să susțină că au programe generale care depășesc Brexitul. Nimeni nu crede asta. Toată lumea e pregătită să intre în cabina de vot cu o singură temă în minte: Brexit. Alegerile vor fi, prin urmare, un al doilea referendum. Un referendum care va confirma sau infirma primul referendum. Dacă va fi clar și va da o majoritate indiscutabilă, rezultatul va decide mult mai mult decît alcătuirea viitorului guvern britanic. De acest rezultat și de claritatea lui vor depinde cursul viitor al Uniunii Europene, direcția internă a Marii Britanii și raporturile occidentale între tradiție și noutate prin globalizare.