Linkuri accesibilitate

Analiză | Eșecul alianțelor de dreapta și suveraniste. Rezultatul: inflație de candidați


Desen de Dan Perjovschi.
Desen de Dan Perjovschi.

Alegerile parlamentare și prezidențiale din această toamnă găsesc scena politică fragmentată și dezbinată. Toate tentativele de a forma diverși „poli” - de dreapta sau suveraniști - au eșuat. Rezultatul? O inflație de partide și de candidați la prezidențiale.

Ideea alianțelor a fost deja probată la alegerile din iunie. Pentru PSD și PNL listele comune la europene au fost un succes (48,55%), deși nu cel vizat - adică peste 50% din voturi.

În schimb, Alianța Dreapta Unită (USR, PMP și Forța Dreptei) a rămas cu un gust amar. Scorul a fost de doar 8,71%, mult sub cel scos de USR de unul singur la precedentele alegeri.

Pentru prezidențialele din această toamnă socotelile pentru alte alianțe au fost date peste cap în mai toate taberele.

PSD și PNL - separate în alegeri, împreună la putere

PNL și PSD, partide aflate la guvernare, nu au putut să bată palma pentru un candidat comun la prezidențiale, deși planul inițial fusese acesta.

Semnalul a fost dat de Nicolae Ciucă (PNL), care și-a anunțat candidatura și a început campania încă de acum trei luni, împânzind țara cu panouri de lansare a cărții „Un ostaș în slujba țării”.

Publicitatea a costat circa 2 milioane de euro și a fost plătită de PNL din banii primiți ca subvenție de la stat, deci bani publici, potrivit unei investigații snoop.ro.

După îndelungi ezitări, Marcel Ciolacu (PSD) și-a anunțat și el candidatura la alegerile prezidențiale.

Cei doi, precum și alți lideri din coaliția de guvernare, nu se zgârcesc la împunsături și chiar atacuri, dar vorbesc despre o viitoare guvernare comună după alegeri.

În acest context, disputele par mai mult un joc de scenă menit să le țină în priză electoratul, dar mai ales activul de partid.

Alianțele de centru-dreapta, un fiasco previzibil

1. PNL și USR, divorț fără rest

Pe partea dreaptă a scenei politice, lucrurile s-au dezvoltat într-o paradigmă asemănătoare. Negocierile pentru crearea unui așa-numit pol de dreapta s-au împiedicat în candidaturile la prezidențiale, pe de o parte, dar și în scorurile modeste obținute de USR și alte partide mai mici la alegerile europene și locale.

Alianța care ar fi putut avea șanse în fața PSD, partidul cel mai mare din România, ar fi fost cea dintre PNL și USR, pe modelul care a dus acum patru ani la formarea guvernului.

Acești ani au fost însă marcați de un divorț cu scandal, de multe acuze și atacuri care săpat falii peste care greu se mai pot construi punți.

Principalul motiv a fost însă alianța PNL cu PSD, spune pentru Europa Liberă analistul politic Ovidiu Voicu.

„USR în primul rând nu voia să intre în alianță cu PNL atâta vreme cât e aliat cu PSD, pentru că ar fi anulat exact motivul principal al alianței, să fie împotriva PSD, a stângii. A fost un motiv important”.

Și totuși PNL și USR s-au tatonat și au vorbit despre „polul de dreapta”. Din motive diferite, evident.

Liberalii voiau să arate social-democraților că nu depind în totalitate de ei, că au alternativă pentru guvernare. USR dorea să transmită un mesaj către electoratul de dreapta de care are nevoie ca de aer pentru a-și mări scorul.

Poate că în final s-ar fi ajuns la o înțelegere, așa cum au fost multe în politica românească (de pildă, încuscrirea dintre „ciuma roșie” și liberali), dacă nu ar fi existat candidaturile la prezidențiale.

Condiția sine qua non - unul dintre candidați să se retragă din cursă - nu putea fi pusă în practică. Fără un candidat la prezidențiale, partidul respectiv ar fi obținut scoruri modeste la parlamentare.

Din informațiile de până acum, discuțiile dintre liderii PNL și USR nu au fost serioase. Ba, mai mult, Elena Lasconi spune că nici nu au avut loc.

„Aveam întâlnire cu domnul Ciucă şi cu domnul Motreanu şi am văzut de la televizor că domnul Ciucă nu mai are loc în agendă pentru mine”, a spus președinta USR. „Ok, bine… Şi aia au jucat-o, şi aia a fost o manipulare. Şi tu spui că vrei să vorbeşti cu USR-ul. Păi aşa faci?”

Altfel eu nu văd cum am putea să scoatem ţara din declinul în care este în momentul de faţă.
Elena Lasconi, președinta USR

Răspunsul l-a dat purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, care a spus că USR a avut mereu un comportament „capricios”, că manifestă imaturitate politică și că „încearcă în mod răutăcios să fisureze acest bloc alternativ de dreapta care s-ar fi putut construi”.

Pentru a nu tăia orice legătură, Elena Lasconi susține că ar fi „ideală” după alegeri „o coaliţie de dreapta la care să participe şi UDMR-ul”.

O astfel de coaliție după alegeri este însă improbabilă, chiar dacă partidele și-ar depăși idiosincraziile, pentru că aritmetica momentului le este potrivnică, după cum arată sondajele de opinie.

Analistul politic Ovidiu Voicu spune că o astfel de alianță ar fi avut poate șanse „să ia mai multe voturi decât vor lua partidele separat”, dar că „un astfel de succes depinde de ieșirea PNL de la guvernare, ceea ce liberalii au refuzat”.

2. Mulți veniți, pretenții mari, puțini poftiți

Partidele mici de centru-dreapta sunt în mod evident în căutarea unor combinații - alianțe electorale sau locuri pe listele partidelor mai mari - prin care să poată accede în Parlament odată cu alegerile din 1 decembrie.

Alianțele politice au fost însă ratate, pentru că partidele ar fi trebuit să depună la Biroul Electoral Central protocoalele de constituire până pe 10 septembrie, conform roaep.ro.

Forța Dreptei a negociat și cu USR, și cu PNL, dar nu a ieșit nimic. Ludovic Orban ar fi vrut o alianță, dar nu a avut cu cine. E nemulțumit și acuză „orgoliile nejustificate, un leadership slab și foamea de funcții” din celelalte partide.

Ludovic Orban, președintele Forța Dreptei.
Ludovic Orban, președintele Forța Dreptei.

„Am fost dispus la concesii importante doar pentru a putea realiza unirea forțelor. Nu am avut cu cine”.

Concesiile la care se referă Ludovic Orban sunt de fapt renunțarea la propria sa candidatură la prezidențiale. Acum, după eșecul negocierilor, cochetează din nou cu ideea.

Într-un comunicat, USR anunță că „pretențiile” prezentate de reprezentanții celorlalte partide au fost „nerezonabile” și imposibil de pus în practică.

„Ca urmare, USR va merge, cu motoarele turate la maximum, în următoarele alegeri și va candida prin forțe proprii”, a scris săptămâna trecută USR.

Pretențiile „nerezonabile” ale celor de la Forța Dreptei ar fi fost șase locuri pe listele parlamentare.

Dacian Cioloș, președintele REPER.
Dacian Cioloș, președintele REPER.

Tot „nerezonabil” ar fi fost și REPER, partidul fondat de Dacian Cioloș, care a ratat intrarea în Parlamentul European.

Din informațiile Europei Libere, a cerut nouă locuri pe liste la negocierile cu USR, iar la cele cu PNL a vrut zece locuri de deputați și cinci-șase de senatori, în ideea că e un partid mai mare și are de unde.

„Şi asta nu e tot, ei voiau să aibă ok-ul nostru ca după alegerile parlamentare aceşti domni şi doamne care au intrat în Parlament sub sigla PNL să îşi formeze un grup politic distinct la Cameră şi la Senat”, a spus Alexandru Muraru, liderul PNL Iași.

PNL a mai negociat și cu Cosette Chichirău, care a plecat din USR și a înființat partidul Curaj. Nici de aici nu a rezultat vreo alianță.

PMP, partid care a fost în Alianța Dreptei la alegerile din această primăvară, va merge pe cont propriu la alegerile parlamentare, dar asta pentru că a fost refuzat de USR.

O astfel de alianță nu s-a făcut pentru ca a fost deja probată la alegerile din primăvară și rezultatul a fost foarte prost, în special pentru USR, spune pentru Europa Liberă analistul Ovidiu Voicu.

„Cu acest lucru în minte cred că s-au ferit să mai facă o nouă alianță. Pentru USR în primul rând, costurile unei astfel de alianțe ar fi fost destul de mari în locuri eligibile, fără să se justifice”, declară analistul.

Polul suveranist, în impas

Pe frontul suveraniștilor e aglomerație mare, și-au anunțat până acum candidatura la prezidențiale cinci persoane, aproape toate cu un discurs pro-rusesc și anti-european.

Cei mai cunoscuți sunt George Simion, președintele AUR, Diana Șoșoacă, președinta SOS, și Cristian Terheș, intrat în Parlamentul European pe listele AUR, partid din care a plecat, și care candidează din partea Partidului Național Conservator Român (PNCR).

Mai candidează și medicul Răzvan Constantinescu, sprijinit de un partid de buzunar, Patrioții Poporului Român. Formațiunea cere în programul său reluarea relațiilor diplomatice și economice cu China și Rusia, dar și ieșirea din NATO.

Călin Georgescu, vehiculat de mai bine de un deceniu ca potențial premier, cu discurs suveranist vrea să candideze ca independent.

Cu ceva timp în urmă își anunțase candidatura și Cozmin Gușă, reprezentant al „Clubul de gândire GOLD”, masat în jurul Radio Gold FM, dar care a renunțat în urma discuțiilor cu George Simion.

Aceste partide au dorit să formeze un așa numit „pol suveranist” care să aibă un candidat comun la alegerile prezidențiale, dar deocamdată negocierile au eșuat.

Primele discuții au debutat cu un scandal de pomină provocat de Diana Șoșoacă, supărată că George Simion nu a participat la întâlnire și a trimis pe altcineva în locul lui.

Deocamdată proiectul pare că a murit în fașă, nu și ideea, pentru că George Simion, cel care aspiră să intre în turul doi de scrutin al prezidențialelor, susține în continuare că suveraniștii trebuie să aibă un candidat comun.

Discuțiile s-au împotmolit pentru că partidele au avut, ca și în cazul celor de pe centru-dreapta, pretenții „nerezonabile”.

La diverse negocieri informale, din informațiile Europei Libere, s-a propus ca ponderea pe listă să fie AUR 40%, SOS 30%, Mișcarea Gold a lui Cozmin Gușă 30%. Cristian Terheș ar fi cerut și el 30-40 de locuri pe listă.

A fost vorba de un „șantaj”, spune analistul politic Ovidiu Voicu.

„Avem în față o serie de șantaje la adresa AUR din partea partenerilor suveraniști. Șantajul a fost în felul următor: dacă nu ne dai locuri pe listele AUR, vom candida și noi la prezidențiale și vom ciupi din procentele tale și nu intri în turul doi. Deocamdată Simion s-a ținut tare”, afirmă analistul.

Explicația ar putea fi foarte simplă: chiar dacă intră în turul doi, George Simion are puține șanse să ajungă președinte, indiferent de contracandidat, pentru că împotriva sa se vor coaliza electoratele tuturor celorlalte partide, așa cum s-a întâmplat în 2000 la finala dintre Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, reprezentantul unui partid extremist.

S-ar putea ca Simion să urmărească în primul rând să-și consolideze partidul în plan parlamentar pentru a deveni principala forță de opoziție în viitorul legislativ. Iar pentru asta are nevoie de o coalizare a partidelor suveraniste.

„Dacă fac o astfel de mișcare, suveraniștii devin mai puternici, vor lua mai multe mandate decât candidând separat”, completează Voicu.

O formulă similară a fost utilizată de George Simion și la alegerile precedente, când sub pălăria AUR s-au strâns mai multe grupulețe și partide de buzunar.

Independenții vor și ei platformă

Nici în zona independenților nu e liniște. Mircea Geoană va candida la prezidențiale, dar are nevoie de susținerea unui partid care să-i adune semnăturile și să trimită delegați în secțiile de votare.

Așa cum a scris Europa Liberă, pe seama acestui partid circulă informații contradictorii, putând fi vorba de un partid preluat la cheie - cum este România în acțiune; de DREPT - partid format din diverși traseiști, care însă a putut forma un grup parlamentar, deci poate avea reprezentanți în birourile electorale; sau de România Renaște - fundația care susține candidatura lui Mircea Geoană.

Vlad Gheorghe, ex-USR și care a candidat ca independent la alegerile europarlamentare, fără succes însă, intenționează să formeze o platformă a independenților.

Un apel lansat de Vlad Gheorghe vorbește despre nevoia ca toate forțele de centru pro-europene să formeze o platformă comună pentru a „învinge PSD-PNL” și „extremiștii”.

Gheorghe susține că a vorbit în acest sens cu DREPT, cu REPER, Demos, independenți precum Mihai Polițeanu și că urmează discuții cu alții precum Sens, URS, Curaj, ACUM.

Nu este clar dacă această platformă se va prezenta ca o alianță în alegeri sau dacă va avea un candidat la președinție.

Din apelul lui Vlad Gheorghe s-ar înțelege că da, din moment din ce le spune liderilor REPER Dragoș Pîslaru și Ramona Strugariu că „puteți asuma ce candidaturi doriți, dar trebuie să luptăm împreună. Separat, pierdem”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.

XS
SM
MD
LG