Ministerul de Finanțe pune sumele cheltuite în plus de guvernul României pe seama creșterii investițiilor și a compensării facturilor la energie, precum și a altor intervenții din programul Sprijin pentru România.
Analiștii atrag însă atenția că, deși procentul investițiilor de până acum este crescut, el este sub nivelul asumat, iar rata absorbției fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este în continuare scăzută.
Mai mult, suma totală a granturilor nerambursabile din PNRR a scăzut cu 2.1 mild de euro, iar guvernul a ratat momentul renegocierii planului de redresare. Următoarea dată la care se poate întâmpla aceasta este cel târziu 31 august 2023.
Cu o zi înainte ca Guvernul să dea publicității bugetul actualizat, pe 27 aprilie, viceguvernatorul BNR, Cristian Popa a spus într-un interviu pentru Europa Liberă că:
- Deficitul este marea vulnerabilitate a momentului pentru România;
- Costul datoriei publice și dobânzile mai mari trebuie monitorizate cu atenție;
- Rata inflației va avea o scădere accelerată în următoarele luni;
- Supraimpozitarea ca strategie trebuie înlocuită cu eficientizarea cheltuielilor;
- Banca Centrală Europeană va continua să crească dobânda la euro;
În exclusivitate pentru Europa Liberă, viceguvernatorul a dezvăluit în ce investește. PRintre opțiunile sale se găsesc investițiile la bursă și cele imobiliare.
Europa Liberă: Cum evaluați gestionarea deficitului de autoritățile de la București?
Cristian Popa: Deficitul fiscal este o problemă sinuoasă cu care România se confruntă. Mi-e greu să intru în detalii cu privire la soluții, însă cert este că derapajele sunt extrem de periculoase.
Vorbim nu doar de deficit fiscal, ci și de deficit extern, care depășește deficitul intern și care, din punct de vedere al Băncii Naționale a României, reprezintă un risc major.
Cu siguranță trebuie căutate soluții. România nu-și permite să devieze de la țintele agreate. Consolidarea fiscală cred că este imperios necesară, trebuie să revenim la disciplina fiscală și revenim după o perioadă dificilă, în care deficitul a crescut foarte mult pe fondul pandemiei, pe fondul războiului însă ce este cert este că trebuie redus pentru că reprezintă o vulnerabilitate pentru România.
Suntem singura țară din Europa în procedura de deficit excesiv.
Europa Liberă: Cum vedeți reducerea aceasta și care ar fi impactul asupra economiei și asupra populației?
Cristian Popa: Deficitul extern, care este generat de deficitul fiscal, este balaurul cu care România trebuie să se lupte pentru că suntem vulnerabili. Suntem singura țară din Europa în procedura de deficit excesiv și pentru că deficitele se acumulează în ceea ce numim datorie publică, la care plătim dobândă.
România plătește deja peste 2% din PIB dobândă, în condițiile în care Guvernele au emis datorie publică la dobânzi foarte mici în trecut. Acum nu mai e cazul. Dobânzile nu mai sunt mici. Refinanțarea datoriei publice vine cu costuri din ce în ce mai ridicate raportat la perioada trecută. Deci este din ce în ce mai scump să ai datorii.
În acest context trebuie soluții și nu putem noi, ca Bancă Centrală, să venim cu soluții punctuale pentru că este atributul Guvernului, însă putem puncta problema în general pentru că ne vulnerabilizează.
Europa Liberă: Cum pot fi acoperite aceste slăbiciuni?
Cristian Popa: O să vă răspund cu niște principii: să evităm să irosim banii publici. Eu sunt un economist cu idei liberale și mă uit mai degrabă pe partea de cheltuieli, gândesc în ideea în care mai întâi trebuie să fim convinși că fondurile publice actuale sunt cheltuite eficient și după aceea se poate discuta și de măsuri pe partea de venituri.
Europa Liberă: Ce părere aveți despre reacția Comisiei Europene față de țările cu deficit crescut, printre care se află și România?
Cristian Popa: Sper să nu ajungem la sancțiuni. Ar fi problematic să ajungem la măsuri de infrigement din partea Comisiei.
Europa Liberă: Ce ar însemna „problematic”?
Cristian Popa: Depinde de execuția bugetară: există un buget, există o țintă, dacă ar fi să fim certați de Comisie, probabil am fi certați undeva anul viitor, după ce se închide exercițiul financiar curent.
Cred că e foarte important să respectăm această țintă de deficit pe care am luat-o și să arătăm că suntem oameni de cuvânt în fața Comisiei și a tuturor finanțatorilor externi.
Europa Liberă: Cum credeți că va încheia România acest an din punct de vedere al datoriei publice?
Cristian Popa: Din câte știu, în jurul cifrei de 50% din PIB. Nu am cifrele în față, din păcate. Probabil sub 50%. E important de spus că, atunci când vorbim de datoria publică, vorbim de procent din produsul intern brut (PIB), iar PIB-ul nominal a crescut puternic, impulsionat mult de inflație.
Creșterea PIB-ului nominal s-a dus anul trecut undeva la aproape 20%, adică 4,8% creștere economică reală și 15% inflație.
Desigur că datoria publică se împarte la această cifră, care e cu 20% mai mare, dar nominal mai mare cu 20%, nu și real. De aceea, datoria publică pare că va fi peste 50%, dar va rămâne sub și anul acesta. Problema este costul datoriei publice, pentru că operăm cu dobânzi mult mai mari.
Europa Liberă: Și atunci?
Cristian Popa: Sunt costuri. Și pentru companii, și pentru state, dobânzile reprezintă costuri.
Europa Liberă: Cum vi se pare soluția de supraimpozitare?
Cristian Popa: Ca instituție, nu ne pronunțăm. Ca economist, cred mai degrabă că ar fi corect și moral să ne asigurăm că banii sunt cheltuiți în mod eficient și apoi să vorbim de creșteri de taxe.
În ierarhia mea personală, creșterile de taxe sunt undeva mai jos. Mai întâi trebuie să ne asigurăm că se face ce trebuie să se facă cu banii actuali.
Europa Liberă: De ce există această ezitare de scădere a cheltuielilor?
Cristian Popa: Probabil pentru că nu este ușor. Nici pentru noi acasă, nici pentru companii, nici pentru guverne. Însă când partea de cheltuieli are o problemă structurală, în sensul că o mare parte din cheltuieli sunt inflexibile, atunci desigur că lucrurile devin complicate.
Și mă refer la partea de cheltuieli sociale care, prin lege, nu poate fi redusă. Avem inflexibilități puternice pe partea de cheltuieli, care dau rigiditate. Este greu să se reducă cheltuielile pentru că există aceste rigidități, peste 90% din cheltuieli fiind inflexibile. Iar asta e încă o vulnerabilitate pentru România.
Europa Liberă: Dacă ne uităm puțin și la evoluția cursului valutar, cum îi putem evalua impactul?
Cristian Popa: Dacă vorbim despre curs, aș putea să vă dau un mesaj foarte concret: ideea că cursul este fix este greșită. Creditarea în valută a evoluat puternic.
Noi, la BNR, ne uităm cu atenție la aceste evoluții. Companiile s-au înghesuit puternic să ia credite în valută și credem că au făcut asta având două idei în gând: că dobânzile la euro vor fi mereu mici și aceea că cursul ar fi fix. Greșite amândouă.
La euro au tot crescut dobânzile și pare că Banca Centrală Europeană va continua să crească dobânda – asta înseamnă că diferențialul de dobândă între euro și leu se reduce – și de asemenea eu pot să vă confirm că cursul nu este fix și că cine ia credite în valută ar trebui să știe că există risc valutar.
Să nu facă precum în perioada pre-criză din 2007, când toată lumea credea că nu există risc valutar. Nimeni nu îl percepea, dar am văzut că există și ce a urmat după. Riscul ăsta există și acum.
Sigur, există întrebarea cum conviețuiește aprecierea cursului cu deficitele gemene, cu deficitul de cont curent, în principal... să dau un răspuns direct, nu pot conviețui pentru mult timp.
Există avertismente despre o anumită supraevaluare a cursului. Oamenii trebuie să fie atenți!
Nu poți avea deficite externe mari pentru mult timp și perpetue și moneda să se aprecieze continuu. Ar fi împotriva cărților de economie. În perioada curentă au fost intrări de capital, dar acestea uneori vin, alteori pleacă. Când sentimentul din piețele internaționale se schimbă în sens negativ trebuie să te întrebi ce te faci tu ca țară.
Atunci apare riscul unei deprecieri, investitorii se grăbesc să fugă spre țările dezvoltate, percepute ca sigure, iar asta creează panică.
De aceea noi atragem atenția, de aceea spunem că trebuie atacată problema deficitului extern și, de asemenea, există numeroase rapoarte ale băncilor comerciale care atrag atenția că există o anumită supraevaluare a cursului. Oamenii trebuie să fie atenți!
Europa Liberă: Aceste presupuneri se fac din comoditate sau din disperare?
Cristian Popa: Ar putea să o facă și extrapolând trecutul, pentru că este adevărat că Banca Centrală a asigurat o stabilitate relativă a cursului în perioada pandemică și a războiului de la graniță. De ce a făcut asta? Pentru că a vrut să evite un factor inflaționist suplimentar.
Nu putem controla prețul petrolului, al cerealelor sau al produselor de import, dar ce puteam să controlăm era ca prețurile din România să nu crească și mai mult prin deprecierea cursului și credem că a fost o alegere bună, corectă, credem că a ajutat. Asta nu înseamnă însă că poate continua o veșnicie.
Deci e normal ca oamenii să extrapoleze trecutul recent, dar e normal și ca noi să le spunem că trebuie să se aștepte la o anumită flexibilitate a cursului.
Europa Liberă: Scăderea inflației e o veste bună, dar când vom ajunge România la o inflație cu o cifră?
Cristian Popa: Potrivit actualelor evaluări, rata inflației va avea o scădere accelerată în următoarele luni. Prognozăm scăderea la nivelul de o cifră. Estimăm o reducere consistentă a inflației începând cu luna aprilie. Mai mult, prognoza noastră din februarie rămâne în picioare, aceasta evidențiind scăderea inflației la nivelul de o cifră începând cu trimestrul al treilea.
Deci, va coborî abrupt, însă nu la 2,5. E nevoie de timp să aducem inflația la țintă, reprezintă o provocare în condițiile în care economia performează peste potențial – deci avem excedent de cerere.
Europa Liberă: Când va putea simți populația aceste scăderi?
Cristian Popa: Faptul că inflația scade nu înseamnă că prețurile nu vor mai crește, ci că vor crește cu procente din ce în ce mai mici. Vom continua să simțim greul, dar mai puțin.
Anul trecut, majorarea prețurilor la energie ne provoca cele mai mari bătăi de cap, apoi cea la mărfurile alimentare. De exemplu, la o inflație de 14,5%, contribuția produselor alimentare a fost de 7 puncte procentuale.
Adică aproape jumătate din inflația coșului de consum a venit din scumpirea alimentelor.
Au mai fost încă 5,4 puncte procentuale de la mărfurile non-alimentare și undeva la 2 puncte procentuale de la servicii. În ceea ce privește alimentele, ne așteptăm la o normalizare, însă nu brusc. Inflația nu va ajunge brusc la 2,5%, ci într-un orizont de 2 ani, estimați de BNR.
Europa Liberă: Va redeveni energia motiv de îngrijorare, la fel ca anul trecut?
Cristian Popa: Deocamdată pare să fie deflaționistă, deci prețurile ar putea să scadă. Desigur, toată Europa a beneficiat din faptul că am avut o iarnă ușoară. Europa încă nu a trecut printr-o iarnă grea fără gaze rusești. Există în continuare provocări și energia poate aduce în continuare surprize.
Nu avem un glob de sticlă să vedem ce se va întâmpla, dar energia este în continuare unul dintre factorii care poate să ne indice că pe viitor presiunile inflaționiste vor fi mai degrabă ridicate. Ne uităm la factori structurali.
Venim după mai mult de un deceniu de inflație mică și, pe cale de consecință, dobânzi mici, ne uităm spre un viitor deceniu în care factorii ne arată că presiunile inflaționiste vor fi mai degrabă ridicate, că băncile centrale vor avea provocarea de a duce o luptă mult mai intensă cu inflația, utilizând instrumente neconvenționale de politică monetară, vor căuta să o reducă.
Erodarea liberalismului este puternic inflaționistă.
Dacă ne uităm la factori structurali, pot să menționez câțiva: războiul, protecționismul, înverzirea – e mai scump să produci produse verzi, demografia.
De asemenea, erodarea liberalismului este puternic inflaționistă, pentru că prea multă birocrație, prea multe reguli, prea multe intervenții din partea statului face produsele mai scumpe. Dezindustrializarea poate fi și ea mai scumpă. Geopolitica, la fel.
Pentru a fi reziliente, companiile își mută fabricile din China în Europa. Și deficitele fiscale sunt inflaționiste. Și pot continua la infinit. Lupta cu inflația va fi de lungă durată.
Europa Liberă: Și succesul ei va consta în acomodarea cu această nouă tendință?
Cristian Popa: Va conta ce fac decidenții, până la urmă. Nu mai știu ce economist a spus-o, dar ideea e că „Inflația este o politică. Cineva o face”. Că sunt guvernele, că sunt reglementatorii, cineva o face. Nu vine de la Dumnezeu, deci există soluții.
În anii 70, de exemplu, când a existat un puseu inflaționist puternic pe fondul șocurilor petroliere, băncile centrale au trebuit să crească puternic dobânzile – mă gândesc la America, spre exemplu, însă au trebuit să fie ajutate și de politicile liberale ale guvernelor.
Europa Liberă: De ce există tendința de a investi în aur și care este impactul?
Cristian Popa: Aș începe prin a vă spune două cuvinte în general despre tipurile de investiții. Se împart în două categorii: active nominale și active reale. Cele nominale sunt, în general, cele cu venit fix, cele care suportă dobândă. Activele reale sunt cele pe care se poate pune mâna, cele tangibile.
În vremuri inflaționiste, activele reale își păstrează mult mai bine valoarea decât cele nominale. De exemplu, un depozit care vă dă 1%, dacă ar fi să mi-l „vindeți” astăzi, când îl puteți face cu 7%, ar trebui să mi-l „vindeți” la un preț mai mic.
Deci, potrivit cărților de economie și istoriei, în vremuri inflaționiste sunt preferate activele reale, iar aurul este un activ real. Băncile Centrale emit monedă, dar sunt și investitori.
Ele investesc în active nominale, dar și reale. Iar restricțiile impuse activelor Rusiei au determinat multe bănci centrale să-și crească rezervele de aur.
BNR a decis menținerea rezervei de aur la 103,6 tone, ceea ce reprezintă aproximativ 6 miliarde de euro. Suplimentar, rezervele valutare au depășit 53 de miliarde de euro.
Cele două clase de active însumate reprezentând undeva la aproape 60 de miliarde de euro, 68 de miliarde în urma ultimelor date publicate.
Noi nu intenționăm să creștem stocul de aur. Stocul României de aur nu era deloc unul mic. Dacă ne uităm în ierarhia băncilor centrale, avem chiar o poziție bună și ca procent de bunuri deținute.
Deci stăm bine la capitolul aur.
Ca investitori, eu nu pot să dau sfaturi. Însă aurul e un activ real cum sunt și imobilele, și terenurile, și companiile la bursă, cum sunt obiectele de artă – sunt investiții reale și nu nominale și pot avea un efect edificator la nivelul portofoliilor. În istorie, aurul performa bine în episoade inflaționiste.
Europa Liberă: Personal, în ce preferați să investiți?
Cristian Popa: Întâmplarea face că investițiile mele sunt mai degrabă reale. Investesc la bursă și în imobiliare. Am și o mică colecție numismatică unde am și câteva monede de aur și de argint, dar, în general, economiile mele merg pe bursă.
E un domeniu riscant, că bursa este volatilă, dar, fiind pe termen lung, îmi pot asuma aceste riscuri în ideea de a obține și un randament mai bun.
Toate economiile mele au fost alocate pe piața de capital românesc, dar am și investiții în afară, în ideea de a nu ține toate ouăle într-un coș. Deci am și câteva acțiuni peste ocean.
