Între 29 iunie - 5 iulie pe la vama Isaccea, din Tulcea, au intrat în România 6.500 de persoane, cu 1.800 de mijloace de transport. Au ieșit din țară aproximativ 7.000 de persoane, cu 2.000 de mijloace de transport.
95% din cei care au tranzitat vama, fie la intrare, fie la ieșire, sunt cetățeni ucraineni, potrivit datelor transmise Europei Libere de reprezentanții Gărzii de Coastă Constanța.
Isaccea e una din vămile „directe” ale României cu Ucraina, nefiind necesară trecerea prin Republica Moldova. Este situată la doar 300 de kilometri de Odessa, zonă intrată periodic, inclusiv recent, în colimatorul trupelor rusești.
Asta a transformat micul port dunărean într-un punct fierbinte al graniței româno-ucrainene, încă de la începutul invaziei rusești din 24 februarie.
Deosebirea între Isaccea și vămile Siret sau Sighetul Marmației, dincolo de dimensiunea mai mică, este faptul că accesul înspre sau dinspre Ucraina (prin vama Orlivka) se face cu bacul, pentru traversarea celor 600 de metri lățime ai Dunării.
Paritatea între numărul intrărilor și cel al ieșirilor se menține constantă în ultima lună. Asta după ce la început de martie se înregistra un maxim de 3.000 de intrări în doar 24 de ore, au adăugat reprezentanții Gărzii de Coastă Constanța.
Vremurile în care 800 de oameni soseau într-un singur bac, iar vama era ticsită de refugiați și voluntari au apus pentru moment.
Aglomerația de atunci își găsește acum corespondent doar la transportul de marfă, cu sute de tiruri care așteptă trecerea spre Ucraina, în coloane răsfirate în zona vămii, dar și în împrejurimi.
În rest, atmosfera se animă doar în momentul când vine / pleacă bacul, atunci când grupuri răzlețe de ucraineni, dar și câteva mașini și autocare intră în vamă, cu direcția Ucraina, iar alte persoane, pe jos sau în autovehicule, ies.
Mini vacanță în România
Katja și Nastja tocmai au ajuns în vama Isaccea la bordul unui mini-Cooper. Par două tinere din Occident, într-un periplu de vacanță. Se întorc în fapt din Odessa.
„Eu stau la București, de patru luni și am mers să rezolv unele treburi cu munca, acasă. Am luat-o la întoarcere și pe prietena mea. Stăm împreună o săptămână în România, într-un fel de vacanță, după care ea se întoarce în Ucraina. E printre cei curajoși”, spune Katja, de la volanul mașinii.
În dreapta ei, cu ochelarii fumurii la ochi, Nastja zâmbește, lăsând în urmă, pentru moment, spaimele trăite în ultimele luni. Bombardamentele recente din zona Odessa nu o vor opri să se întoarcă acasă, dar avea nevoie de un respiro.
„Abia aștept ca timp de câteva zile să nu mai aud sirenele aeriene. A fost mai dificil mai ales la început, treptat ne-am obișnuit”, povestește tânăra.
A continuat să lucreze în tot acest timp de acasă și spune că cea mai neplăcută este incertitudinea cu privire la următoarele mișcări militare.
„Viața atâtor oameni a fost dată peste cap. Mi-aș dori ca cei responsabili pentru ce s-a întâmplat să fie pedepsiți”, adaugă, cu apăsare în glas, ea.
În spatele mașinii celor două așteaptă la rând un autocar impunător, cu număr de Ucraina.
Șoferul, îmbrăcat la patru ace, nu știe engleză, dar scrie pe o foaie număr pasagerilor pe care îi transportă: 66.
Niciunul nu este vizibil din spatele geamurilor fumurii, dar ofițerul vamal iese din autovehicul cu un vraf de pașapoarte.
O parte dintre cei din vamă, voluntari și alte persoane, spun că numeroși ucraineni vin doar pentru câteva zile în România, mai degrabă în scop turistic, după care se reîntorc acasă.
Nu toți cei care încă părăsesc Ucraina o fac pentru o relaxare sporadică. Mai mulți tineri așteaptă în fața ghișeului vamal, oarecum temători, dar în același timp fermi. Se numără între cei care încă fug din calea războiului. „Am venit să rămânem”, spun ei la unison.
Cei care se întorc în Ucraina
În vamă își face apariția un grup pestriț, cu tinere, femei în vârstă și mame cu copii, inclusiv în cărucior.
Femeile spun că și-au luat inima în dinți, în ciuda incertitudinii cu privire la evoluția războiului și au decis să se întoarcă în Ucraina, în zona Odessa.
„Am stat în Italia, dar nu am mai rezistat. Am și probleme de sănătate, trebuia să mă întorc acasă, chiar dacă e război, bombardamente. Suntem de două zile pe drumuri, venim din Iași, am vrut să mergem prin Republica Moldova, dar nu ni s-a permis”, își varsă năduful doamna Olga, ucraineancă vorbitoare de română, arătând spre picioarele-i umflate.
Probleme de sănătate, ale mamei, invocă și o tânără din grup.
„Am fost în Spania, cu mama, dar am zis că pentru moment ne întoarcem, nu mai aveam nici bani. Dacă va fi cazul să plec iar, o să vin în România, poporul român e minunat, am auzit numai lucruri bune”, povestește ea. Ne arată pașaportul pentru a demonstra că numele de familie, Rugolie, ar avea origini românești.
Discuția se sfârșește când grupul înaintează deja spre bac, iar în câteva minute doamna Olga ne face cu mâna de pe platforma cu care va traversa Dunărea.
Există și situații mai dramatice. O femeie cu doi copii, refugiată în Burgas, Bulgaria a ajuns la vamă cu mașina dezafectată, în drumul ei spre țara natală. Spune că a pierdut și câteva sute de euro, plătiți pentru repararea motorului, după care nu a mai văzut banii, dar nici motorul reparat.
Dasha, Pasha și Natasha
Dasha, o tânără mamă ucraineană, merge de la Iași la Odessa, via Isaccea. Este cu băiatul de 8 ani, Pasha și cu bunica lui... Natasha.
Dasha, Pasha și Natasha se întorc acasă după 4 luni în capitala Moldovei. Tânăra mamă are o strângere de inimă știind că în Odessa au fost la începutul lunii bombardamente. Totuși, nu a mai putut amâna momentul.
„Am fost bine primiți în România, dar a fost mai greu să ne descurcăm cu problemele medicale, nu toți doctorii vorbesc engleză. Acasă e și soțul meu, dar și tata, care are nevoie de operație și mama a ținut să fie alături de el”, povestește Dasha, la „buza” bacului de la Galați, care o trece Dunărea, în drumul spre vama româno-ucraineană de la Isaccea.
De acolo, va ajunge în sfârșit și tot cu bacul, acasă.
Servicii gratuite pentru ucraineni
Chiar dacă activitatea vamală de pasageri a scăzut simțitor în vama Isaccea comparativ cu perioada valurilor de refugiați din luna martie, mai există încă mai multe corturi unde ucrainenii beneficiază de servicii gratuite.
E funcțional încă un cort cu paturi de tip spital, unul destinat animalelor de companie, puncte de alimentare cu apă și mai ales un loc pentru servit masa. Toate serviciile sunt oferite gratuit.
De asemenea refugiații care ajung pe jos în vamă sunt transportați spre locuri de cazare din Tulcea, Galați sau Constanța.
Poveste de voluntar: A venit pentru trei zile și e aici de patru luni
„Am venit aici la început de martie, cu un prieten, sosit din Marea Britanie, să vedem ce se întâmplă. Nu am dormit 72 de ore când am văzut ce era aici și de atunci vin zilnic”, povestește Marian Dan (38 de ani), cel care coordonează în prezent voluntarii din vama Isaccea.
Înainte să ajungă aici, bărbatul, de loc din Tulcea, lucra în vânzări, chiar pentru piețele din Ucraina, Rusia și Belarus. Activitatea i s-a redus drastic după invazia rusească, dar mai prestează totuși și acum, remote, în pauzele mai dese pe care le are în prezent la vamă.
„În martie, eram vreo 50 de voluntari, era plin de refugiați. Cred că la un moment dat au venit cu bacul vreo 800 de persoane odată, peste tot era plin”, adaugă el.
„Era cordon dintr-o parte în alta a vămii, îi întrebam unde vor să ajungă, că era vorba de Brăila, București sau în Germania. Toată lumea înțelegea că nu avem cum să facem minuni și așteptau, înțelegători, să îi putem ajuta”.
Activitatea s-a diminuat între timp, odată cu scăderea numărului de refugiați care ajung în România, dar tot sunt activi undeva la 15 voluntari, în special traducători, dar și persoane din alte organizații sau instituții.
„În continuare transportul e cel mai căutat, spre București, Brăila, Galați, Constanța, Tulcea. ISU s-a coordonat cu punctele din aceste zone, inclusiv în gări, avem contract și cu o firmă de transport din Tulcea. Când e nevoie de transport la București, sunăm, vine microbuzul și oamenii merg fie în centrele de cazare, fie în locuri pe care și le-au rezervat ei”, povestește Marian.
„Bineînțeles, mai vine o mămică pentru câte un pampers, mai vin oameni pentru o cafea, o apă, nu mai vorbim de World Kithcen (organizație internațională, n.red.), care hrănește 500 de oameni pe zi, cu hrană caldă, de la supă cremă de ciuperci, la orez cu legume, cartofi prăjiți, cu pui”, a detaliat el.
„Îți venea să plângi instant”
Locotenentul ISU Marian Lupan e și el unui din cei mai activi „actori” de la Isaccea. A fost pe baricade încă de la final de februarie. Admite că organizarea nu a fost perfectă la început, în special în privința transportului refugiaților, dar nu are ce să își reproșeze, ținând cont de circumstanțe.
„Țin minte că am fost sunat că vin 700 de oameni cu un bac, cred că a fost maximul de oameni sosiți simultan; după vreo 3 ore am fost apelat din nou că mai vin 300, deci 1.000 de oameni în total. Unii își lăsaseră pur și simplu mașina la coadă în Ucraina, una imensă și s-au urcat în bac pe jos”, spune el.
Dramatismul era la tot pasul. „Îți venea să plângi, pur și simplu...”, sintetizează el. Consideră că aportul ONG-urilor și al oamenilor de suflet, care veneau în vamă să ofere cazare sau transport, a fost esențial.
A pus umărul la organizarea de transporturi, punând pragmatismul și nevoia de ajutor pe primul plan.
„La un moment dat direcționam toate microbuzele cu refugiați spre Gara de Nord, pentru că de acolo știam că vor fi preluați mai departe de diverse organizații. M-am consultat cu superiorii și am început să îi ducem pe oameni în centre de cazare, iar în tot acest timp ONG-urile ne-au sărit în ajutor”.
Locotenentul Lupan dar și Marian Dan sunt mândri că partea română s-a mobilizat și rămâne și acum pe baricade. Țin să arate reporterului partea cealaltă a Dunării, unde în vamă nu ar fi organizat decât un cort pentru ajutorul refugiaților.
Primarul din Isaccea: Din toamnă s-ar putea să crească din nou numărul de refugiați
Primarul din Isaccea, Anastase Moraru, respiră ușurat pe de o parte, o dată cu reducerea valului de refugiați, dar își varsă năduful pe de alta, întrucât Primăriei nu i-au fost decontate nici până acum sumele alocate din bugetul local pentru sprijinirea lor.
Din toamnă valul de intrări în țară ar putea crește din nou, crede el.
„Din informațiile pe care le am, în prezent în trei zile traficul la vamă a fost de 5.000 de persoane, intrare și ieșire. Destul de mulți vin cu autocare, dar nu știu unde se duc. Din toamnă s-ar putea să fie însă un nou val de refugiați, vine iarna, cresc cheltuielile și în condițiile în care vom oferi în continuare masă, cazare, cred că se vor îndrepta din nou înspre România și alte țări”, a conchis el.
În prezent, în localitate sunt cazate câteva zeci de persoane atât la persoane fizice, cât și într-un imobil pus la dispoziție de biserica baptistă. Primăria poate reamenaja sala de sport cu locuri de cazare, la fel cum s-a întâmplat la începutul crizei ucrainene, a mai spus Moraru.
Potrivit Poliției Române de Frontieră, în ultimele zile au intrat în România, prin toate vămile deschise, între 9.500 - 10.800 de cetățeni ucraineni / zi.
Din 10 februarie (cu 2 săptămâni înainte de invazia rusească din Ucraina) până în 7 iulie în România au intrat aproape 1,5 milioane de cetățeni ucraineni.
