În România nu există infracțiunea de bullying.
În instanțe, sub umbrela largă a acestui fenomen, ajung frecvent dosare de lovire, hărțuire, șantaj, violarea vieții private, infracțiuni informatice ș.a. Sau chiar crimă.
În alte cazuri – cele mai multe – nici măcar nu e vorba de o infracțiune. Fie pentru că e vorba de copii sub 14 ani, fie pentru că faptelor lor nu sunt prevăzute de Codul Penal.
Le găsim însă în procese în care părinții contestă exmatriculări sau scăderea notei la purtare pentru elevii agresivi, în litigii deschise împotriva unor profesori sau în unele în care părinții victimelor cer daune de la familia agresorului.
Iată câteva dintre ele:
I. Când se ajunge la crimă
Pe 27 iunie 2023, în mintea lui A.(17 ani la acea vreme), elev la Colegiul Militar din Craiova, a apărut un gând negru. A luat din bucătărie un cuțit cu lama 20 de centimetri, pe care l-a pus într-un rucsac. Tot acolo a azvărlit o pereche de mănuși din piele și o mască de plastic, neagră, cu care să-și ascundă fața.
A pus rucsacul în spate și a mers într-un parc din Craiova.
După ce s-a plimbat mai multe ore haihui prin oraș – timp în care a fost surprins de camerele de supraveghere – s-a oprit în dreptul unei livezi cu meri, holbându-se la doi adolescenți care stăteau pe un cearșaf, pe iarbă, și ascultau muzică. Nu știa cine sunt.
Și-a pus mănușile și masca, a luat cuțitul și s-a năpustit asupra lor; i-a înjunghiat pe amândoi. Fata, de 14 ani, a murit din cauza nenumăratelor lovituri de cuțit – băiatul, de 19 ani, a fost grav rănit.
Adolescentul a fost condamnat la 15 ani de detenție într-un centru pentru minori. Judecătorii au concluzionat că adolescentul a plecat de acasă „preocupat de gândul de a ucide” și cu „intenția generală de a face rău cuiva”.
De ce a făcut asta? Un posibil răspuns găsim în actele de la dosarul lui.
Experții care l-au expertizat psihologic au descoperit că A. fusese, în trecut, victimă a bullyingului la școală – motiv pentru care a fost mutat de părinți la trei școli diferite. El avea o stimă de sine scăzută și, pe când era în gimnaziu, ar fi vrut să se sinucidă din cauza unui eșec la o materie.
„Inculpatul resimte nevoia de apreciere, validare, prezintă capacitate redusă de empatie”, au concluzionat psihologii.
Ce a vrut A. să demonstreze printr-un astfel de gest brutal?
„A căutat să experimenteze o situație care să îi valideze propria nevoie de autoritate, putere, control, nevoi reprimate în mediul școlar și familial, acesta neputând contesta la această vârsta autoritatea pe care o reprezentau tatăl și comandanții școlari”, e concluzia instanței.
II. Când părinții nu intervin
În februarie 2025, judecătorii din Videle, județul Teleorman, au motivat o sentință mai puțin obișnuită.
Ei au explicat de ce părinții cu stare ai unui adolescent de clasa a VIII-a trebuie să îi plătească 5.000 de lei unei colege de bancă a acestuia. Copilul ar fi umilit fata, la școală, timp de mai mulți ani.
Cei doi copii erau colegi din clasa a V-a; fata tocmai suferise o traumă familială și era în grija mamei după divorțul de tatăl abuziv. Din acest motiv, încă de când avea 11-12 ani, a suferit episoade de depresie.
Părinţii sunt cei care, au în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori.Art. 261 Cod Civil
La școală, copila suferea și mai mult din cauza a ceea ce povestea acasă ca fiind umilințe din partea unui coleg clasă: acesta o jignea, o atingea în zonele intime și o agresa.
Când mama fetei a mers la profesori și la poliție pentru a se plânge de comportamentul adolescentulului, s-a lovit de explicația părinților săi: băiatul este o persoană mai libertină care obișnuiește să-și șicaneze colegii, dar nu atât de grav încât să fie nevoie de intervenția autorităților.
Judecătorii care au analizat acest caz au ajuns, însă, la o altă concluzie: „Era datoria părinților în primul rând să identifice cauza comportamentului copilului său, dincolo de datoria cadrelor didactice.”
Instanța a decis că părinții băiatului sunt vinovați de „delictul” copilului lor și i-au obligat să achite daunele morale.
III. Când agresiunea trece de ecranul telefonului
În februarie 2024, mama unul copil cu retard mental ușor din județul Constanța a văzut pe telefon niște filmulețe în care băiatul său era lovit și umilit de alți adolescenți.
Imaginile erau disponibile pe un grup privat de Instagram la care aveau acces mai mulți elevi din școală.
Cel care i-a arătat imaginile era chiar copilul, care i-a mărturisit că fusese bătut în urmă cu două săptămâni și că faptașii l-au amenințat că îl vor bate din nou.
Cazul a ajuns la Parchet, care i-a cercetat pe cei doi tineri de 14 ani pentru lovire și alte violențe. Potrivit legii, între 14-16 ani, minorul răspunde penal doar dacă se dovedeşte că a avut discernământ, însă anchetatorii care au avut în lucru cazul nu au făcut o astfel de investigație.
Din acest motiv, judecătorii au decis recent ca ancheta să fie reluată și au justificat că „într-o eră în care bullying-ul social şi hărţuirile prind note de vârf, lăsarea nesancționată a unui astfel de comportament nu asigură un echilibru social”.
Mai mult, instanța a apreciat că aceste fapte „reprezintă o încurajare a persoanei reclamate să mai săvârşească alte fapte de acelaşi gen”.
Bullyingul în cifre
- Violența verbală este principala formă de violență pe care copiii o suferă în mediul școlar:
- Aproximativ o treime (31%) dintre situațiile în care copilul a fost umilit în public, făcut de râs în fața colegilor, l-au avut ca agresor pe profesor;
- 43% dintre părinți și 29% dintre copii afirmă că, în urma anunțării agresiunii, nu s-a luat nicio măsură;
- 40% dintre elevii de gimnaziu și liceu nu știu dacă în școala lor există un consilier școlar;
- 37% dintre profesori se simt puțin sau deloc pregătiți să identifice copiii care sunt victime ale violențelor;
- În cazul actelor de agresiune care se petrec chiar la școală, doar 45% dintre profesori consideră că „știu ce au de făcut”.
Sursa: World Vision România
IV. Când elevul atacă profesorul
În dimineața zilei de 11 martie 2023, ora de fizică de la clasa a VIII-a A a unui colegiu din Târgu Mureș a fost atipică.
Unul dintre elevi, un băiat, a blocat ușa clasei cu catedra; profesoara s-a chinuit minute bune să înlăture obstacolul înainte de a intra în sală.
Cadrul didactic l-a avertizat pe elev că îi va pune nota 3 la purtare; adolescentul a ripostat spunând că o să facă scandal la toate orele de atunci înainte – a pus picioarele pe masă, a început să filmeze cu telefonul mobil și i-a spus profesoarei sale „roșcato, ai fundul mare”.
Exasperată, profesoara a mutat orele în laboratorul de chimie, acolo unde elevul a continuat circul: și-a aprins o țigară și a jignit toți profesorii care fuseseră chemați pentru a interveni.
Reprezentanții școlii au chemat poliția, care l-a amendat cu 500 de lei.
Mai târziu, în aceeași zi, elevul s-a întors la școală cu mama sa. Cei doi s-au întâlnit cu profesoara de fizică pe hol, mama adolescentului întrebându-o „dacă vrea să moară”.
A fost aceeași întrebare pe care femeia i-a adresat-o și paznicului care a ajuns la fața locului, care avea să asiste neputincios la momentul în care elevul a lovit-o cu pumnii în față și cu picioarele în burtă pe profesoara sa de fizică.
„Așa îți trebuie”, a fost replica de final a mamei către victimă. Pentru această faptă, elevul de 15 ani a primit o pedeapsă în instanță constând în supravegherea pe timp de șase lui de Serviciul de probațiune. El a fost obligat să meargă la un psiholog.
V. Copii umiliți de propriii profesori
- o elevă emotivă: „bocitoarea clasei”;
- un elev mic de înălțime: „pitic de grădină”;
- un alt elev ceva mai plinuț: „șunculițe”.
Nu sunt aliasuri de pe un grup de Instagram ale unor elevi de liceu, ci apelativele pe care o profesoară de la o școală gimnazială din București le folosea la adresa unor copii de clasa II-a cărora le preda.
Jignirea copiilor prin folosirea acestor porecle a fost doar una dintre criticile aduse cadrului didactic în decizia prin care școala a decis sancționarea sa cu reducerea salariului cu 10% pentru trei luni.
Una dintre mame s-a plâns școlii că fiica ei nu mai vrea să poarte o anumită pereche de încălțăminte deoarece învățătoarea sa i-ar fi spus „data viitoare când vii şi îţi mai iei adidaşi şmecheri în picioare să nu îţi mai laşi mintea acasă”.
Un alt copil a povestit părinților că profesoara i-ar fi spus că „mama ta a votat cu faţa la cearceaf”; alt elev a spus că l-a făcut „sărac”, altul a acuzat că a fost făcut „nesimțit”.
Din plângerile a 15 părinți reieșea că profesoara întârzia la ore, ar fi obișnuit să jignească elevii și nu le permitea să meargă la baie atunci când aceștia cereau voie.
Un copil a povestit, potrivit sentinței: „La nervi, doamna aruncă în el cu suluri de șervetele sau hârtie igienică, restul copiilor din clasă sunt făcuţi nesimţiţi.”
Profesoara a negat faptele: a spus că nu întârzia atât de des precum s-au plâns părinții. Cât despre porecle, a spus că le-a folosit ca „o dezmierdare”.
Genul acesta de comportament a fost catalogat de Curtea de Apel București ca bullying. Pe 10 februarie 2025, instanța a respins definitiv cererea prin care profesoara a cerut anularea sancțiunii.
Judecătorii au concluzionat: „Fără îndoială, activitatea educațională implică muncă, teme, activități, disciplină şi rigoare pentru fi o reală și constructivă contribuție la formarea și dezvoltarea elevilor, însă metoda prin care se ajunge la rezultate nu poate depăşi cadrul legal şi etic în care cadrul didactic este obligat să-şi desfăşoare activitatea.”
VI. Bullying din partea părinților
În luna ianuarie a acestui an, doi adolescenți de 17 și 14 ani au deschis un proces mai puțin obișnuit.
Și-au dat în judecată mama, pe care o acuză că îi defăimează și îi face vulnerabili la bullying; dar, mai ales, că nu le permite să urmeze ce școală își doresc – una dintre cele mai renumite și scumpe din București.
Pentru a proteja identitatea minorilor, nu vom prezenta numele acesteia.
În actele depuse la dosarul de la Judecătoria Sectorului 3 se menționează că cei doi minori nu sunt de acord cu o decizie a mamei lor de a-i retrage de la școala privată și că decizia femeii de a-i muta „constituie o formă de abuz emoțional şi psihologic, care le afectează nu doar viața personală, dar și dezvoltarea lor educațională”.
Minorii au argumentat că relația cu mama s-a degradat după moartea tatălui și că femeia ar fi făcut „numeroase afirmații, în presă, despre aceștia, în sensul că sunt drogați, alcoolici, autiști, iar prin schimbarea mediului educational, aceștia sunt expuși riscului de bullying, întrucât persoanele care nu îi cunosc îi pot judeca pe baza declarațiilor mamei acestora din mass-media, care au fost defăimătoare și care i-au pus într-o lumină negativă”.
La proces, Protecția Copilului a intervenit de partea copiilor, în timp ce mama a cerut instanței să respingă cererea.
Judecătorii le-au dat dreptate celor doi adolescenți. Deși mama era la momentul reprezentanta lor legală, instanța a invocat un articol din Codul Civil potrivit căruia „copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinților să îşi schimbe felul învățăturii sau al pregătirii profesionale ori locuința necesară desăvârşirii învăţăturii ori pregătirii sale profesionale”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
