Potrivit datelor publicate săptămâna trecută de organizaţiile Ember şi Agora Energiewende, regenerabilele au produs 38% din electricitatea din UE în 2020, în creştere faţă de 34% în 2019. Creșterea a fost suficientă pentru a devansa, pentru prima dată, electricitatea produsă din combustibili fosili, care anul trecut a căzut la 37%, după cum arată Bloomberg.
„În energetică e mai puțin probabil să fie ceva întâmplător. Când la nivel de UE se spune că într-o țară într-o zi s-a generat mai multă energie din surse regenerabile decât din surse fosile este evident o chestie de volatilitate – a fost cerut mai senin și/sau a bătut vântul mai tare. Sursele regenerabile pun accentul pe eolian și solar fotovoltaic. Desigur există și hidroenergia, una din cele mai mari surse regenerabile folosite de mult timp în generarea de energie în sistem", arată expertul în energie Ionuț Purica, într-un interviu la Europa Liberă.
El subliniază că un astfel de raport trebuie analizat atent pentru a vedea cum s-a produs schimbarea, dar se încadrează în politica europeană de creștere a energiei regenerabile și eliminare a emisiilor de gaze cu efecte de seră.
„O știre de genul ăsta trebuie luat cu o picătură de sare și piper. Nu trebuie confundat intervalul de timp. Într-un an de zile energia din eolian și fotovoltaic nu reprezintă un procent mai mare decât cea din surse fosile – cărbune, gaz natura, păcura. În condițiile date, Europa are o politică de a deveni neutră din punct de vedere al emisiilor la orizontul 2050 și scăzând emisiile puternic în 2030. Cum energie este cea mai importantă sursă de emisii la nivel general (la nivel local e transportul) apar o serie de lucruri care sunt legate de această strategie și de măsurile specifice generate de obiectivul avut în vedere. Pentru transport vorbim de trecerea la mașini electrice și hibride, la nivel general vorbim de penetrarea surselor energetice fără emisii – nu doar regenerabile, dar și nuclear – sursă care nu are emise gaze de efect de seră. Această politică are toate șansele să se accentueze prin tehnologii care sunt noi, mai eficiente, mai flexibile, prin stocare de energie prin hidrocentrale cu pompaj", arată expertul.
Europa trebuie să dubleze ponderea electricităţii produse din surse regenerabile până la finele deceniului pentru a-şi putea atinge ţinta vizând reducerea emisiilor cu cel puţin 55% până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990.
Politică europeană este încurajată și de „o serie de lucruri legale de comportamentul consumatorilor, care devin mai conștienți de impactul asupra mediului înconjurător", arată Purica.
Cum stă România
Trebuie să introducem stocare de energie și începe să fie nevoie și de rețele inteligente care să poată să preia și să răspundă la o serie de evenimente bruște în sistemul energetic
„Nu suntem în spatele Europei, stăm foarte bine și la energie regenerabilă și la reducerea de emisii. Am făcut acum câțiva ani un studiu pentru Comisia de Prognoză să aflăm cât ne-ar costa reducerile de 20% a emisiilor până în 2020, față de anul 1989, așa cum era politica europeană. Rezultatul a arătat că suntem mult mai bine, pe la 50% reduceri față de '89 și avem prin asta un timp de respiro pentru introducerea surselor regenerabile. Stăm bine, dar lucrurile încep să atingă limita dispecerizării sistemului. Nu poți să te bazezi numai pe cum bate vântul. În condițiile date, începem să avem nevoie acum de o nouă politică privind stocarea energiei. Tot vehiculăm proiectul Tarnița – Lăpușelu, care e foarte necesar dacă mai facem două centrale nucleare. Poate ar trebuie să ne uităm și la proiecte de cărbune curat, dacă vrem să nu închidem total și să producem tulburări sociale în zona mineritului. Trebuie să introducem stocare de energie și începe să fie nevoie și de rețele inteligente care să poată să preia și să răspundă la o serie de evenimente bruște în sistemul energetic", subliniază expertul.
Un proiect important, amplu dezbătut în spațiul public, este cel al construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, proiect care se bucură de un acord de finanţare record, de 8 miliarde de dolari, din partea Statelor Unite.
„Planul inițial era de 4 unități, în anii '80 am zis că facem cinci, primele două sunt funcționale, a cincea cred că nu se mai discută, următoarele două sunt în diverse stadii de construcție. Cu recentul anunțat credit din SUA e foarte probabil să fie realizate. Acest lucru va crea locuri de muncă în industria românească și o serie de elemente care să aducă nu numai energie curată fără emisii, dar și dezvoltarea pe orizontală a industriei care să poată să participe în fabricație montajului pentru unitățile 3 și 4", arată Ionuț Purica.
Cu toate acestea, orice drum spre tehnologie modernă lasă în spatele și probleme sociale, lucru ușor observabil prin închiderea minelor, decizie care a dus la creșterea șomajului în zone precum Valea Jiului.
O zonă izolată, formată din șase orașe miniere și din satele din împrejurimi, Valea Jiului deține un loc în istoria minelor de cărbune din Europa Centrală și de Est. Mineritul din vale datează din urmă cu 150 de ani, dar industria a înflorit în timpul dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu, când peste 100.000 de români s-au grăbit să ajungă în mine venind din zonele mai sărace ale țării în cursul celui de-al doilea val al industrializării.
Numai patru mine mai funcționează astăzi, acolo fiind angajați doar vreo 4.000 de oameni. Și ele sunt pe cale să se închidă:
Rata de dispariție a cărbunelui va trebui corelată cu programe sociale de reorientare profesională
„Întotdeauna când se fac schimbări majore de tehnologii apar domenii care sunt oarecum afectate din punct de vedere al personalului implicat. Exemplu tipic este revolta din Franța, de când s-au introdus războaiele de țesut automat. Același lucru se întâmplă și în energetică. Acum, din păcate, ne orientăm spre noi tehnologii fără să alocăm niște fonduri și pentru cercetarea îmbunătățirii și ameliorării creșterii eficienței tehnologiilor existente pe sursele fosile. Există tehnologii de gazeificare a cărbunelui care produc efecte mai mici din punct de vedere al emisiilor și produs posibilitatea folosirii cărbunelui. Rezervele de cărbuni sunt cele mai mari din combustibilii fosili din lume. Va trebui să facem cercetare și în zonele pe care în mod oarecum artificial spunem că trebuie să le închidem. Rata de dispariție a cărbunelui în energetică va trebui corelată cu niște programe sociale de reorientare profesională", mai arată Ionuț Purina.
Până unde poate merge tehnologia viitorului
Cum tehnologia a avansat într-un ritm uluitor, care a dus la apariția unor instrumente la care nimeni nu se gândea cu decenii înainte, la fel și în energie schimbările pot fi rapide și cu efecte semnificative în viața omului de rând.
În loc de concluzie, expertul în Energie Ionuț Purica alege o anecdodă:
„Eram project officer la Banca Mondială într-o misiune în Albania în 1999 și un coleg pregătea un proiect de iluminat public eficient de 100 de milioane de dolari. Eu l-am întrebat ce tehnologii vrea să folosească și mi-a spus că are becuri eficiente, întreruptoare lumină-întuneric de se sting și aprind imediat. L-am întrebat de ce are nevoie de iluminat public și nu se gândește la bază – oamenii nu văd pe întuneric – în consecință mai are o tehnologie – ochelarii prin infraroșu. Dă-le ochelarii prin infraroșu la toți oamenii și nu mai ai nevoie de iluminat public, iluminat prin clădiri, etc, faci o economie mare. Eu semi-glumeam și după mi-am dat seamă că avem tehnologii care pot schimba structura și comportamentul de consum al sistemului energetic. Chestia asta nu o să știm când o vom avea, dar vorbim de sărăcie și bogăție energetică. Cei care nu au ochelari nu o să poată vedea noaptea, iar cei care au o să vadă pentru că nu va mai exista iluminat public sau în clădiri. Există o serie de tehnologii pe care nu le folosim, dar le avem și care pot schimba fundamental comportamentul uman".
