Linkuri accesibilitate

Coronavirus. De la urgență la alertă: cum restrânge legal Guvernul drepturile, după „relaxarea” de pe 15 mai


Restricțiile de circulație sau izolarea forțată în carantină presupun restrângerea unor drepturi fundamentale ale cetățenilor.

Relaxarea așteptată după 15 mai, când starea de urgență nu va mai fi în vigoare, vine la pachet cu o continuare a restricțiilor impuse cetățenilor, pentru a limita răspândirea Covid-19. Cum poate guvernul Orban justifica legal restrângerea unor drepturi garantate de Constituție, în absența regulilor legale ale stării de urgență și ce e diferit în starea de alertă?

Atât președintele Klaus Iohannis, cât și premierul Ludovic Orban au anunțat că încetarea stării de urgență și „relaxarea” restricțiilor, începând cu 15 mai, nu înseamnă că cetățenii vor putea să circule la fel și să aibă aceleași activități ca înainte de apariția pandemiei de coronavirus. În continuare vor exista restricții, printre cele mai notabile fiind interdicția ieșirii din localități fără motive întemeiate, obligația de a purta măști de protecție în spații publice închise, carantinarea totală a unor localități în care există focare de coronavirus sau restricțiile de circulație la graniță, dinspre zonele roșii.

Pentru a impune aceste restricții la începutul pandemiei, atât specialiștii în drept sau Avocatul Poporului, cât și autoritățile au considerat necesar să recurgă la decretarea stării de urgență, tocmai pentru a înscrie aceste restricții în limita legii și a Constituției. De pe 15 mai, această „acoperire legală” nu va mai fi în vigoare.

Ca să poți merge în continuare cu interdicția de a ieși din oraș, ca să menții starea de carantină în anumite localități, trebuie scrise într-o lege.
Augustin Zegrean, fost președinte CCR


Noul regim legal de gestionare a restricțiilor ar urma să fie starea de alertă, au anunțat autoritățile. Această „stare” nu este însă prevăzută de Constituție, iar legea care o reglementează (OUG 21/2004) nu conține o listă clară de drepturi ce pot fi restrânse sau de măsuri care pot fi luate de autorități, așa cum se întâmplă în legea stării de urgență.

În starea de alertă, se pot lua „orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră”, iar printre situațiile de urgență enumerate de legea respectivă se numără și „îmbolnăvirile în masă”. Singura specificație: „măsurile trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege”.

Întrebat cum vor putea fi justificate legal măsurile restrictive de după 15 mai, în absența stării de urgență, premierul Ludovic Orban a evitat răspunsul, luni seara, într-o conferință de presă: „Nu vreau să intru acum în dezbatere constituțională. Vom avea starea de alertă, care permite anumite măsuri”.

5 lucruri despre amenzile anti-coronavirus
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:11 0:00

Lege în Parlament. „Restricțiile trebuie prevăzute concret”

UPDATE: Judecătorii Curții Constituționale au arătat în verdictul din 6 mai, privind neconstituționalitatea OUG 34/2020, că orice restrângere a drepturilor fundamentale trebuie făcută prin lege, nu prin ordonanță de urgență.

Specialiștii consultați de Europa Liberă consideră că este nevoie de o lege nouă, aprobată de Parlament, în care să fie prevăzute restricțiile impuse de starea de alertă, în această situație concretă a pandemiei de coronavirus, care se poate prelungi. Ar trebui să fie o lege în Parlament, nu o ordonanță de urgență, pentru că drepturile și libertățile constituționale nu pot fi restrânse prin OUG, conform articolului 115 din Constituție, a explicat pentru Europa Liberă Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale.

Un simplu ordin emis de premierul Ludovic Orban, prin care se declanșează starea de alertă, conform procedurii legale, nu are suficientă putere legislativă pentru a restrânge drepturi și libertăți fundamentale, a explicat pentru Europa Liberă avocata Elenina Nicuț. „Restricțiile trebuie prevăzute concret”, spune ea, iar acest lucru ar trebui făcut într-o lege nouă, pentru că simplul ordin de ministru sau de premier poate fi atacat în instanță oricând.

Ca să poți merge în continuare cu interdicția de a ieși din oraș, ca să menții starea de carantină în anumite localități, trebuie scrise într-o lege. Cum or să-i oprească pe oameni? Nu poți, prin ordin al ministrului de Interne, să interzici circulația sau să interzici ieșirea din țară”, explică pentru Europa Liberă și Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR.

Dacă ei pun doar un motiv sau două ca să părăsești localitatea, nu prea mai e proporțional. Dar dacă ai mai multe posibilități, nu este o restrângere totală a dreptului la libera circulație.
Claudiu Dinu, avocat


Avocatul Claudiu Dinu, fost consilier la Departamentul Constituțional Legislativ al Președinției, consideră că restricțiile impuse sub starea de alertă au „suport legislativ”, dat de articolul 53 din Constituție și de legea care reglementează starea de alertă. El a explicat, pentru Europa Liberă, că restricțiile vor trebui reglementate prin „acte normative de bază, ordonanță sau lege”.

Restrângerea dreptului la circulație trebuie să fie proporțională cu situația care a creat-o și să fie temporară. Nu este o restrângere totală, nu vom fi carantinați total. Poți ieși, cu aceleași restricții pe care le-am avut și până acum în interiorul localității. Depinde cum va fi reglementată perioada de stare de alertă. Dacă ei pun doar un motiv sau două, care sunt puțin probabil să fie bifate ca să părăsești localitatea, nu prea mai e proporțional. Dar dacă ai mai multe posibilități, nu este o restrângere totală a dreptului la libera circulație. În carantină, restrângerea este mult mai gravă, dar proporțională cu situația de acolo”, a explicat Claudiu Dinu, pentru Europa Liberă.

Fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean, spune însă că doar o lege poate restrânge drepturi și libertăți prevăzute de Constituție, după cum scrie în articolul 115 al legii fundamentale, la alineatul 6: „Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție (...)”.

În mod normal, OUG 21/2004 care reglementează starea de alertă spune că pot fi limitate drepturile și libertățile fundamentale, conform legii. Legea este Constituția aici, iar acolo spune în articolul 53 că nu poți restrânge drepturile decât prin lege. Înseamnă că numai prin lege se poate face”, explică Zegrean, pentru Europa Liberă.

Fostul președinte al CCR consideră că autoritățile ar trebui să pună pe hârtie un plan, un program de măsuri restrictive care vor putea fi aplicate după 15 mai, iar acest plan să fie depus „sub formă de proiect de lege și aprobat de Parlament. Acolo să scrie clar ce se restrânge. Până acum, se spunea în decretul prezidențial, care era aprobat tot de Parlament”.

Zegrean arată că este necesară o nouă lege cu atât mai mult cu cât s-ar putea ca aceste restricții să fie impuse pe un termen mai lung decât a fost cel al stării de urgență. „E obligatoriu să dai un termen, pe cât timp faci asta, nu poți să o faci sine die. În OUG cu starea de alertă, nu e dat niciun termen, e câtă vreme durează situația care a generat. Restricția de drepturi trebuie limitată în timp și nu poate fi desființat dreptul”, a explicat Augustin Zegrean.

Deși primul-ministru Ludovic Orban a declarat luni seară că nu vrea să intre încă în această dezbatere, mai sunt doar 7 zile lucrătoare, de la data publicării acestui articol și până pe 15 mai, timp în care guvernul ar trebui să găsească o soluție legislativă.

Au timp suficient. Vedeți ce rapid s-au mobilizat (în Parlament – n.r.) când a fost de respins povestea cu Ținutul Secuiesc. Există procedura de urgență, dar cineva trebuie să o facă”, e de părere Zegrean.

Stare de alertă versus stare de urgență

Starea de urgență este prevăzută în Constituția României, iar legea stării de urgență (OUG 1/1999) este corelată cu articolul 53 din Constituție, privind posibilitatea autorităților de a restrânge drepturi fundamentale. În baza acestei proceduri, președintele Klaus Iohannis a emis pe 16 martie un decret cu valabilitate de 30 de zile, urmat de un al doilea decret, în care se arăta exact ce drepturi vor fi restrânse și ce măsuri vor putea fi luate de autorități, pentru a limita pandemia de coronavirus. Măsurile au fost luate apoi gradual, prin ordonanțe militare semnate de ministrul de Interne, dar respectând cadrul măsurilor enunțate de președintele României, în decret.

Starea de alertă, pe care autoritățile au anunțat că o vor decreta începând cu 15 mai, nu este o situație legală acoperită de Constituție și este reglementată juridic printr-o ordonanță de urgență, aprobată prin lege ulterior, de Parlament (OUG 21/2004). Ea poate fi declanșată de prim-ministrul României, la propunerea Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Acest Comitet, care funcționează și acum sub conducerea ministrului de Interne Marcel Vela, este cel care face planurile și strategiile de gestionare a unei situații de urgență și este ajutat în decizii de „grupuri de suport tehnico-științific”. Autoritățile nu au comunicat nici până în prezent cine face parte din aceste grupuri.

Conform legii, starea de alertă presupune punerea în aplicare a „planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă”. Prin situație de urgență, se înțelege un „eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei”. În cazul de față, pandemia de coronavirus.

Legea privind starea de alertă nu arată însă ce măsuri concrete pot lua autoritățile și ce drepturi ale cetățenilor pot restrânge, așa cum se arată în legislația privind starea de urgență. Legea spune doar că în starea de alertă, „se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră”. Prin stare de forță majoră, legea acoperă calamități și catastrofe, de la cutremure și inundații, până la tornade, avalanșe sau explozii, dar și „îmbolnăviri în masă”, risc ce se înscrie în scenariul actual al pandemiei de coronavirus.

În mod paradoxal, în versiunea inițială a OUG care a reglementat starea de alertă, în 2004, era prevăzută corelarea cu articolul 53 din Constituție, privitor la restrângerea drepturilor constituționale, ba chiar erau înșirate și drepturile ce ar fi putut fi restrânse: „Pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate, dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de gestionare a acesteia”.

Articolul de lege respectiv a fost eliminat în 2005, în Parlament, prin legea care a aprobat această OUG.

Spre deosebire de legislația privind starea de alertă, cea privind starea de urgență, în baza căreia s-a operat începând din 16 martie și până pe 15 mai, conține foarte clar ce măsuri pot lua autoritățile:

  • să dispună depunerea temporară, la organele de poliție de pe raza județului sau a municipiului București, a armelor, munițiilor și materialelor explozive aflate asupra populației și să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit.
  • să dispună închiderea temporară a societăților care comercializează arme și muniții și să instituie paza acestora;
  • să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație
  • să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
  • să efectueze razii;
  • să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor;
  • să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezență nu se justifică;
  • să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora;
  • să protejeze informațiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informațiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura și de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora.
  • să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
  • să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
  • să asigure paza militară a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune și de televiziune publice, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național, precum și a obiectivelor de importanță deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz.
  • să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate
  • să emită ordonanțe militare sau ordine, după caz;
  • să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG