Linkuri accesibilitate

Dr. Tudor Toma: În Anglia, când un pacient se plânge că nu a înțeles explicațiile, întotdeauna e vina medicului


Tudor Toma despre cum sunt învățați medicii din Anglia să comunice și cât de diferită este relația medic-pacient față de România.

Tudor Toma, medic român care lucrează la Londra într-un spital de linia întâi COVID, explică într-un interviu pentru Europa Liberă cum decurge relația medic-pacient. ”Comunicarea este profesionalizată, nu este lăsată la talentul de comunicator al unui doctor". ”Procesul prin care se dau puteri pacientului să decidă, dezvoltă și necesitatea unei comunicări foarte eficiente. Este un proces în ambele sensuri”.

Europa Liberă: Cum decurge comunicarea medic-pacient în Marea Britanie? Se învață la facultate?

Tudor Toma: Sunt două aspecte. Este comunicarea directă medic- pacient și pentru asta medicii din Anglia, dar cred că din toate țările occidentale, sunt special instruiți. Există un curs de comunicare referitor la cum transmiți informația, cum discuți cu pacientul, cum ai o discuție legată de agravarea stării unui pacient. Sunt lucruri care acum se învață în facultate în Anglia.

Unul dintre examenele la terminarea facultății este de comunicare medic-pacient, dar și comunicarea medic-medic în echipă. Se pune un accent foarte mare pe aspectul de comunicare, de asta nu trebuie să vină cineva din afară să comunice un diagnostic sau prognostic prost.

În facultate, în România, am terminat în 1993, am făcut câteva lucruri legate de comunicare, dar nu era un curs separat. Aici studenții sunt învățați cum să dea feedback, cum să dea o veste proastă, este protocolizat acest tip de comunicare. Este profesionalizată comunicarea, nu este lăsată la talentul de comunicator, mai mult sau mai puțin talentat, al unui doctor.

Europa Liberă: Câtă importanță se dă comunicării în cadrul spitalului și cât contează pentru un medic să comunice bine cu pacientul?

Tudor Toma: Este un element de evaluare pentru medicul respectiv. Dacă sunt probleme legate de comunicare, atunci medicul nu este considerat unul bun. Dacă ai pacienți care vin la spital și spun că medicul a vorbit urât cu ei sau au fost confuzionați, nu au înțeles nimic din ce a spus doctorul, după aceea cineva din ierarhia managerială vine și te întreabă, profesionist, desigur, poate crezi că ai o problemă, poate trebuie să mergi la un curs de comunicare, îți dă de înțeles că trebuie să-ți îmbunătățești comunicarea.

Europa Liberă: Această evaluare se face periodic?

Tudor Toma: Medicii în Anglia sunt evaluați în fiecare an. Iar în cadrul ei se face o evaluare și din partea pacienților. Medicul trebuie să pună la dosar un număr de răspunsuri la un chestionar standardizat din partea pacienților, care să ateste că aceștia sunt mulțumiți de modul în care medicul interacționează cu ei. E și o evaluare din partea colegilor, se cheamă o evaluare de 360 de grade, în care medicul nominalizează 10-20 de persoane din spital, care primesc un email cu invitația să dea feedback pentru medicul respectiv unei persoane independente, care strânge toate datele, le anonimizează, în sensul că nu știi cine ce spune, și apoi are loc o discuție cu medicul respectiv în sensul: uite din zece persoane, nouă au spus că ești foarte bun comunicator, dar una a spus că nu.

Europa Liberă: Nu se pot face, ca în România, mici aranjamente si înțelegeri? Adică, e o evaluarea formală sau nu?

Tudor Toma: Nici vorbă. Este un proces de evaluare standardizat pe care îl parcurge toată lumea. Mai sunt și alte lucruri care intră la dosar, de exemplu, dacă ai avut reclamații, care a fost reflexia ta, ce ai învățat tu din reclamația respectivă. E destul de stufos dosarul acesta. Mai sunt și elemente legate de ce ai dezvoltat în serviciul respectiv, care fost volumul de activitate- de pacienți văzuți, de respectarea procedurilor. Iar la chirurgie, unde sunt eu, contează și mortalitatea postoperatorie, care e publică pentru fiecare chirurg, dacă a făcut procedurile care impun.

Europa Liberă: Adică pacientul care urmează să se opereze știe care e mortalitatea la chirurgul la care merge?

Tudor Toma: Da. Vă dați seama că în momentul în care există variații în mortalitate, chirurgii respectivi sunt luați imediat la întrebări și analizați. Din cauza asta sunt unii care devin din ce în ce precauți, sunt mai puțin curajoși în operațiile pe care le fac, pacienții sunt temporizați … deci sunt și avantaje și dezavantaje. Chirurgii din România operează tot, aici se gândesc de două ori dacă să opereze sau nu pentru că le strică mortalitatea dacă este este un caz complicat și nu se bagă ușor la cazuri complicate.

Europa Liberă: Comunicarea se poate deci învăța? Nu e chestiune de talent?

Tudor Toma: Da, se învață pentru că ea este profesionalizată, se pot învăța elementele de bază, oricine poate să învețe. Mai trebuie să știți un lucru: întotdeauna când sunt reclamații legate de faptul că pacientul spune că nu a înțeles, că nu i s-a explicat, nu este niciodată vina pacientului, ci a medicului.

Aici deciziile medicale sunt încurajate a fi luate în colaborare cu pacientul. Nu e ca în România sau cum am învățat noi că tu îi spui care sunt indicațiile, îi comunici ce are de făcut și cu asta basta, aici tu trebuie să-i dai opțiuni pacientului, să stai de vorbă cu el, dacă, de exemplu, nu vrea un tratament chirurgical, trebuie să-i dai opțiuni nechirugicale.

Tot procesul acesta de a da puteri pacientului să decidă, dezvoltă și necesitatea unei comunicări foarte eficiente. Este un proces în ambele sensuri, tu trebuie să asculți activ, să înțelegi perspectiva pacientului și în același timp să poti să explici în cuvinte cât mai simple care sunt procedurile, riscurile, complicațiile. În momentul în care am venit eu în Anglia, acum 20 de ani, deja sistemul era format așa, să dăm opțiuni pacienților. În România, doctorul spune asta e rețeta, mănânci mai puțin gras, mai puțin dulce, faci sport și asta este și să nu cumva să nu asculți. Și de aici apare și ideea că doctorul e Dumnezeu. Toți medicii care vin din România se adaptează, dar toți am avut problema asta de diferență de abordare.

Europa Liberă: Se adaptează și pentru că sistemul, așa cum l-ați descris, presupune o monitorizare constantă a respectării regulilor și, în final, o constrângere?

Tudor Toma: Dacă evaluarea nu este bună, te trimite să te recalifici, în sensul că mai faci niște cursuri, mai lucrezi sub supravegherea cuiva care te învață, deci ai o restricționare a activității clinice. După aceea, dacă surpraveghetorul spune că ești ok, comunici bine, respecți protocolul, te reîntorci la activitatea normală. Aici trebuie obligatoriu să respecti protocololul, nu poți să vii tu cu ideile tale să-i mai dai pacientului un medicament care nu-i în protocol. Este o problemă de protocolizare.

Mai sunt și alte consecințe, există Colegiul Medicilor, care nu este însă condus de medici ca în România, ci de o administrație independentă, în care intră pacienți, sunt și persoane din partea guvernului, și medici.

Europa Liberă: În România, comunicarea relativ proastă cu pacientul e și o problemă culturală?

Tudor Toma: Este și stilul românesc, nu se comunică protocolizat. Așa e educată lumea, deci de aici vine aspectul cultural. Dar nu cred că nu se poate schimba, ceea ce ar fi foarte important.

Ce spune primarul din Bolintin Vale despre conflictele din localitate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:20 0:00
XS
SM
MD
LG