2024. Se dau următoarele date ale problemei:
Deficit – La jumătate de an, peste 4%. Deficit estimat de Consiliul Fiscal la final de an: 8%. Comisia Europeană prognozează 7%. Guvernul se pregătește să negocieze un deficit de puțin sub 7%, mult peste ținta asumată în buget de 5%. Mai mult, Guvernul Ciolacu vrea să negocieze cu Comisia Europeană scăderea treptată a deficitului la 3% pe parcursul a nu mai puțin de șapte ani.
Datorie publică – 52% din PIB, aproape 180 de miliarde de euro, dublă față de acum zece ani, potrivit Ziarului Financiar. Dobânda e de 5,8%, printre cele mai mari din Europa, potrivit profit.ro. Mai rău decât România stau doar Ungaria, Italia și Grecia.
Inflație – 5,8% în iulie, din nou primul loc în Europa, unde media e de circa 2,6%. În luna iulie, ţările membre UE cu cele mai scăzute rate anuale ale inflaţiei au fost Finlanda (0,5%), Letonia (0,8%) şi Danemarca (1%). La polul opus, ţările membre UE cu cele mai ridicate rate ale inflaţiei au fost România (5,8%), Belgia (5,4%) şi Ungaria (4,1%).
Creștere economică – Produsul Intern Brut (PIB) în trimestrul al II-lea din 2024 a fost, în termeni reali, mai mare cu doar 0,1% față de primul trimestru, potrivit Institutului Național de Statistică (INS). Datele arată o încetinire a creșterii economice, cu cifre sub prognozele guvernului și ale instituțiilor financiare, potrivit Digi24. Față de același trimestru din 2023, PIB-ul a crescut cu 0,8%, transmite un comunicat al INS.
Evaziune – Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Adrian Câciu, afirmă că evaziunea fiscală în România se ridică la 10% din PIB, adică 32-33 de miliarde de euro „pe care le pierzi în fiecare an”, potrivit Prima News.
TVA neîncasat – 37%, în timp ce media Uniunii Europene este de 5,4%, potrivit cursdeguvernare.ro.
Colectarea veniturilor la buget – În primele cinci luni ale anului 2024 s-au colectat venituri bugetare nete în sumă 175,19 mld. lei, în sume absolute cu 26,52 mld. lei mai mult decât în perioada similară din anul 2023. Surplusul a fost înghițit însă de cheltuielile bugetare, astfel că deficitul a ajuns la 4% după execuția bugetară publicată la final de august.
Cheltuieli majorare pensii – 10,5 miliarde de lei până la finalul lui 2024, spune ministrul Finanțelor, Marcel Boloș.
Angajați la stat în 2024 – 1,3 milioane de angajați, dintre care doar jumătate lucrează în Educație, Sănătate și Apărare. România se situează pe locul patru în UE la cheltuiala cu bugetarii raportat la buget, cu 21,7%, potrivit FMI, preluat de Ziarul Financiar.
Cum se lăfăiau politicienii în anii electorali 2008, 2009, urmați de marea tăiere a salariilor din sectorul public
Înapoi în timp.
2007-2008. Criza imobiliară, urmată de o criză economică, apare în SUA și se extinde rapid în toată lumea. La București, economia duduie, dădeau de înțeles guvernanții de la acea vreme. 2008 și 2009 sunt ani electorali – alegeri locale și parlamentare (2008,) alegeri europarlamentare și prezidențiale (2009). Oficial, criza nu se vede și nu se aude.
17.09.2008, în preajma parlamentarelor. Premierul PNL de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, estima că efectul crizei imobiliare din SUA va duce la scăderea prețurilor caselor și îndemna românii să cumpere proprietăți în America.
„Dacă nu aveți încredere în ceea ce vă spun eu, atunci sunt câteva publicații financiare în România pe care vi le recomand să le consultați. Vă repet că nu vor fi efecte”, dădea asigurări prim-ministrul, convins pe deplin că România nu va fi afectată de criza economică internațională, potrivit Mediafax.
14 octombrie 2008, discurs în Parlamentul României . Guvernatorul Băncii Naționale (BNR), Mugur Isărescu, transmitea tot un mesaj optimist, în care lăuda băncile românești pentru reziliență.
„Din analizele noastre, atât la nivel sectorial, cât şi la nivelul fiecărei bănci, constatăm că impactul turbulenţelor financiare internaţionale este în continuare limitat [...] Cum de reuşeşte România să facă faţă acestor valuri de crize? Este de datoria mea să explic în faţa dumneavoastră de ce sistemul bancar din ţara noastră, fără să fie «vaccinat» şi fără să pretindem că nu va fi afectat deloc de criza financiară internaţională, are această particularitate: aşa cum am declarat în repetate rânduri, sistemul bancar din România este solid, bine capitalizat şi poate să depăşească fenomenele de criză.”
24 noiembrie 2008. Traian Băsescu, președintele României, era încrezător în viitor.
„Se vorbește despre posibilitatea prăbușirii investițiilor. Nu cred în ea, iar acest lucru mi-a fost confirmat ca nefiind adevărat de companiile pe care le-am vizitat”, spunea președintele țării, potrivit Hotnews.
Lipsă de viziune a autorităților române sau doar interes electoral?
Greu de dovedit că a fost incompetență sau interes electoral. Cert este că decidenții politici erau concentrați pe măsurile de atragere a electoratului.
1 octombrie 2008. Parlamentul votează majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Sursa de finanțare nu era prevăzută, Guvernul Tăriceanu se împotrivise, dar fără succes.
24 octombrie 2008. Președintele Traian Băsescu promulgă legea de majorare a lefurilor dascălilor.
28 octombrie 2008. Guvernul amână majorarea pentru 1 aprilie 2009. Majorarea de 50% votată în 2008 cu aproape unanimitate în Parlament nu a fost niciodată aplicată integral.
Imediat după cei doi ani electorali, în 2010, a venit decontul măsurilor populare menite să atragă voturi și al ignorării efectelor crizei internaționale.
Presat de prăbușirea economică care lovise între timp din plin România, în totală contradicție cu predicțiile optimiste ale tuturor decidenților din stat, Guvernul Boc a decis scăderea tuturor salariilor bugetarilor cu 25%. A fost moartea partidului prezidențial, PD-L (Partidul Democrat Liberal). Și una dintre perioadele de austeritate cele mai grele traversate de România postdecembristă.
2024, anul superelectoral în care semnalele că economia încetinește pălesc în fața interesului politic. Ce spune economistul Lucian Croitoru
Ne întoarcem în septembrie 2024. România are cel mai mare nivel al datoriei publice din ultimii 20 de ani, inflația e cea mai mare din Europa, deficitul este mai mult decât dublu față de ideal, creșterea economică încetinește, numărul angajaților la stat înflorește, la fel și salariile bugetarilor. Acest lucru înseamnă că statul cheltuiește din ce în ce mai mult, iar colectarea, chiar dacă mai bună decât în 2023, nu face față.
În acest context, ne putem întreba dacă nu e posibil ca scenariul din 2010 să se repete în 2025, imediat după anul electoral. Păstrăm proporțiile și diferențele evidente.
Nu mai avem criză economică externă, deși nimic nu poate fi exclus, dar la granițele României este, de doi ani și jumătate, război. În plus, situație economică internă e pe nispuri mișcătoare, spun economiștii. Iar guvernanții, precum în 2008-2009, amână orice măsură eficientă pentru reducerea deficitului pentru că nu ar fi populară.
Economistul Lucian Croitoru spune că „asemănarea cu anii 2008-2009 există în ceea ce privește esența, nu și în ceea ce privește circumstanțele. Esența rămâne: este vorba despre încălcarea unor principii economice sau, altfel spus, despre sustragerea de la unele necesități economice. Concret, ne-am sustras de la necesitatea de a menține un echilibru bugetar sustenabil”.
Circumstanțele sunt însă diferite.
„Acum nu există o criză care, așa cum spuneau în 2008 mulți politicieni, analiști și economiști români, va ocoli România sau, dacă nu o va ocoli, nu i-ar reduce decât ritmul înalt de creștere. Acum este doar o încetinire globală a creșterii economice. Pandemia de Covid-19 și războaiele din Europa și Orientul Mijlociu au complicat mult structura complexă și evolutivă a economiei globale. Economia mondială poate oricând evolua astfel încât să genereze o criză economică. Nimeni nu știe cu o aproximație suficient de bună când va apărea o criză economică globală”, descrie situația la nivel global Lucian Croitoru.
Dar unele semne pot fi identificate și e bine să fim pregătiți pentru asta, avertizează economistul: „În sectorul public, aceasta ar însemna ca deficitul bugetar să fie relativ redus, să lase loc pentru o expansiune fiscală. Ca de obicei, nu suntem în această poziție. Asta înseamnă că, la un moment dat, ar putea fi nevoie de ajustări fiscale pe care nu și le doresc nici politicienii, nici publicul.”
Inflația este încă sus, datoria publică crește și economia pare că a încetinit. Toate acestea ar fi putut fi evitate, spune Lucian Croitoru.
„Inflația ar fi evoluat pe o curbă mai joasă decât cea pe care a evoluat de fapt, dacă ar fi existat un program credibil de stabilizare a anticipațiilor fiscale.
Și planurile de producție și investiții ale firmelor ar fi fost mai îndrăznețe, dacă planurile fiscale ar fi fost percepute ca stabilizatoare.
Existența unui astfel de plan ar fi contribuit la evitarea situației actuale, în care consumul crește, dar producția încetinește.”
În acest context, e greu de crezut că statul va putea evita la infinit măsurile nepopulare pe care le neagă în an electoral.
Lucian Croitoru crede că „evoluția economică din prezent ne arată că măsurile fiscale care vor fi luate în final vor fi dintre cele mai nefavorabile. TVA este un impozit care frânează mult consumul. Nimeni nu-l dorește. Dar cu cât mai mult va crește deficitul bugetar, cu atât mai mult creșterea TVA devine mai greu de evitat, deoarece este un impozit eficient când vine vorba de administrare”.
Un exemplu de luat în seamă este ce s-a întâmplat în 2010, când a fost nevoie de creșterea TVA cu cinci puncte procentuale (de la 19 la 24%).
„Ce ne spune asta? Că situațiile extreme pot împune măsuri pe care astăzi nimeni nu le dorește.”
Croitoru crede însă că „un impozit progresiv pe venitul personal nu ar fi indicat. În primul rând, un astfel de impozit este o invitație ca unii să cheltuie pe banii altora. De aceea este un impozit care îndeamnă la creșterea cheltuielilor. În al doilea rând, nu este ușor de administrat, adică nu se poate implementa peste noapte.”
Ca argument, economistul amintește de „istoria acestui impozit după 1989, care ne arată că, atunci când a fost operațional, indiferent de gradul său de progresivitate, nu a adus venituri substanțiale la buget”.
O măsură invocată de guvern pentru a regla deficitul este reducerea cheltuielilor, dar ea nu se va produce atât de ușor pe cât am crede, subliniază economistul.
„E nevoie de reforme care nu vor fi ușor acceptate pentru a reduce acele cheltuieli care nu sunt necesare. Una dintre acestea este o reorganizare administrativ-teritorială. Cred că discuțiile despre ea sunt mai vechi de două decenii, dar nu s-a făcut aproape nimic de fond în această direcție. În cazul în care avem noroc și nu apare vreo criză, ajustarea este preferabil să se facă treptat.”
Ce soluții ar avea statul?
„Să plece de la impozite pentru a vedea ce cheltuieli își permite. În prezent se pleacă de la promisiuni și idealuri derivate din așa-numita justiție socială, în care se speră că, prin creșterea impozitelor, se vor reduce inegalitățile. Rezultatul: inegalitățile nu se reduc, datoria publică crește și, în final, cresc impozitele. Și tot așa”, conchide economistul.
Reprezentanții mediului de afaceri prevăd o recesiune
Daniel Apostol este directorul general al Federației Patronale Petrol și Gaze și fost jurnalist specializat în domeniul economic. Crede că 2025 ar putea semăna cu anul 2010 doar parțial.
„Avem date diferite. În 2010, Guvernul a fost forțat să treacă la niște măsuri drastice de corectare a unei crize economice pe care am importat-o. De data asta, 2025 vine cu amenințarea unui cu totul alt tip de criză, pentru că nu este doar importată, ci are origini deopotrivă indigene și externe.”
Pe plan extern, amenințările sunt cunoscute și se țin lanț din 2020 încoace – pandemia de Covid, criza energetică care a generat inflație și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, la care acum se adaugă războiul din Gaza. Așadar, contextul internațional este instabil și oricând o criză poate lovi din nou. Dar la acești factori care nu țin de România se adaugă cei interni.
„În economia românească, radiografia de stare ne arată date precum un deficit bugetar care se adâncește, un ritm al creșterii economice care frânează, o agravare a datoriei publice.”
În acest context, predicțiile lui Daniel Apostol nu sunt optimiste.
„Vorbim de faptul că riscăm chiar o recesiune din momentul în care noi avem o predicție a deficitului bugetar undeva la peste 7% din PIB, poate chiar opt procente. Creșterea economică nu are cum să înregistreze o cifră care să fie dătătoare de speranță. Analiștii sunt de părere că vom înregistra o creștere economică la final de 2024 undeva la maximum un procent.”
Mai mult, România are două surse de finanțare, spune Apostol. Una este trainică și constă în fondurile europene pe care le folosește la investiții, cea de-a doua, care nu e la fel de sănătoasă, vine din împrumuturi.
„Ne împovărăm ca să acoperim cheltuieli, necesarul de cheltuieli depășind spectaculos banii pe care îi producem. Aceste împrumuturi în cascadă se vor rostogoli de la o generație la alta. Crește prețul banilor, adică dobânda, costul împrumutului, crește și datoria publică și peisajul macroeconomic devine unul îngrijorător.”
La toate aceste amenințări externe și interne se adaugă măsurile populiste luate de guvernanți în an electoral: majorarea pensiilor, a salariilor bugetarilor, a salariului minim.
„Va veni nota de plată pentru toate aceste promisiuni. Și întotdeauna nota de plată vine după alegeri, după ce Guvernul se va fi văzut în noua sa structură de după alegeri, va vedea cifrele care nu vor avea altă menire decât să ne trezească la realitate.
Adâncirea deficitului bugetar ne va arăta și mai concret faptul că am accelerat tendința asta de a cheltui mai mult decât ne permitem.”
Radu Burnete este directorul executiv al Confederației Patronale Concordia. Întrebat despre o posibilă similaritate între anul electoral 2024 și anii 2008-2010, acesta spune că norocul vine din faptul că nu este o criză majoră internațională. Ceea ce nu scutește mediul de afaceri de teama de viitor.
„De aceea tot aducem în discuție problema deficitului. Ok, acum nu avem o criză financiară. Doamne ferește să avem o criză financiară sau de altă natură cu deficitul ăsta și cu dezechilibrele acestea, că ne dăm cu capul de gard de nu ne vedem. Acesta ar fi primul motiv pentru care ar trebui să vrei să readuci ușor-ușor nava la un echilibru.
Până la urmă oricând se poate întâmpla ceva – o criză economică, ceva în Ucraina, se destabilizează frontul, sunt multe scenarii pe care ni le putem imagina și care nu vrei să te prindă cu deficitul la 8%.”
Nici Radu Burnete nu exclude o recesiune în viitor.
„Dacă nu administrezi bine finanțele publice, poți singur să-ți bagi economia în recesiune. Și o faci în trei feluri:
1. Când ai o datorie publică atât de mare, acest lucru tinde să încetinească creșterea economică. Toți banii se duc în împrumuturi de stat, nu în economie.
2. Dacă lași deficitele să explodeze, ce faci? Va trebui să iei măsuri bruște și peste noapte și acest lucru nu are cum să nu frâneze creșterea economică. În plus, companiile și oamenii, văzând deficitele mari, tind să fie mai prudenți. Îți pui niște bani negri deoparte sau ești mai prudent în investiții.”
Consecințele economice ale anului electoral 2024. Cuvântul care definește mediul de afaceri este „îngrijorare”
În acest context, mediul de afaceri se teme de riscul creșterii taxelor din 2025 sau 2026.
Pe la colțuri, în culise și pe culoare, se fac multe speculații: TVA majorat cu două procente, impozit progresiv cu cote de 10, 16 și 25% și taxe mai mari pe proprietate. Premierul Ciolacu de la PSD neagă, partenerii de guvernare de la PNL neagă, ministrul Finanțelor neagă.
În ciuda declarațiilor publice însă, economiștii se întreabă: Dacă nu crești taxele, atunci cum scazi deficitul? Din investiții și reducerea cheltuielilor bugetare răspund guvernanții. E suficient?
„Sunt trei variante”, spune Apostol.
„Prima variantă atunci când cheltui mai mult decât îți permiți este să reduci costurile, să reduci cheltuielile. Altfel spus, să tai din salariile bugetarilor, să tai sau cel puțin să îngheți toate ajutoarele sociale și pensiile, o măsură total nepopulară, care va aprinde multe conflicte sociale. Sau să mai tai cheltuielile făcute de aparatul de stat și de toate instituțiile statului.
A doua variantă este să creștem venituri. Cum creștem veniturile bugetare? Printr-o mai eficientă colectare a lor, dar sunt convins că problema nu va fi rezolvată într-un interval de timp relevant pentru discuția noastră. Sau să creștem baza de impozitare.
A treia și cea mai simplă și confortabilă variantă pentru un stat pe care eu l-am caracterizat ca leneș și hrăpăreț este să crească povara fiscală acolo unde are contribuabili captivi. Nu te mai lupți cu evazioniștii, ci crești impozitele și taxele celor care oricum le plătesc. Este o vorbă populară, să bați cu biciul calul care trage, cam asta cred că se va întâmpla. Și ăsta este riscul și nemulțumirea mediului de afaceri că va avea de luptat cu împovărarea regimului fiscal pe care guvernul din 2025 o va considera cea mai facilă metodă de diminuare deficitului.”
Ca o concluzie, Daniel Apostol califică comportamentul politicienilor drept unul „îngrijorător, în linie cu curentul populist care, din nefericire, guvernează foarte multe dintre țările membre ale Uniunii Europene”.
Radu Burnete, de la Concordia, spune că mediul de afaceri e reticent la insistențele guvernanților că nu se vor atinge de taxe în 2025:
„Vedem și noi cifrele. Cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, deși am avut o creștere de fiscalitate, deficitul crește, nu văd cum s-ar putea închide bugetul pe anul viitor fără creșteri de taxe. Sau, să o spun altfel, reducerile de cheltuieli și creșterea colectării ar trebui să fie masive, iar până acum statul român nu a dovedit vreodată că e capabil de tipul acesta de eficientizare a cheltuielilor. Nu poți decât să fii îngrijorat.”
Dacă guvernanții se vor baza doar pe colectare și pe reducerea cheltuielilor la stat, acestea din urmă ar trebui să fie consistente. Iar dacă sunt consistente, presupun costuri mari, inclusiv pentru electoratele partidelor care le implementează.
„Nu poți să reduci deficitul de la 8 la 3% dacă tai din pixuri, hârtie pentru imprimantă și perdele. Dar nici nu poți să tai totul peste noapte. Am mai văzut exemple – toată lumea reduce consumul la combustibil cu 20%. Stai un pic, că ambulanțele nu cred că vrei să reducă consumul de benzină. Sau toată lumea reduce schema de personal cu 10%, când noi știm că avem instituții care vegetează și instituții unde săracii oameni de abia mai fac față. Dar dacă ajungi cu cuțitul la os nu ai de ales.”
Reprezentantul patronatelor mai spune că majorarea impozitelor ca în alte state vestice este nerealistă și nesustenabilă.
„Eu cred că cei care au asta în minte nu înțeleg în ce țară trăiesc. Pe de-o parte, serviciile publice sunt departe de nivelul din Germania, de exemplu, și nu există încrederea între plătitorii de taxe și stat, pentru că evaziunea fiscală e un fenomen arhiprezent. Nu cred că fac mai mult de 100 de metri pe stradă fără să văd două exemple de evaziune fiscală”, adaugă Burnete.
În concluzie, acesta spune că „este evident că un an electoral aduce anumite constrângeri, democrația are și unele dezavantaje. Ce pot să le reproșez politicienilor e că nu au luat măsuri mai devreme. Deficitul mare nu a început acum, noi am rupt gardurile în 2017, doar că problema s-a tot agravat. În pandemie a fost o creștere masivă, dar a fost făcută o singură dată. Problema e că noi în toți anii de după am umblat la deficitul structural – pensii, salarii, acestea nu revin. Iar această traiectorie trebuia corectată cu mult înaintea anului electoral. Mai ales că avem cele mai mari două partide din România la guvernare, au 60%. Ce putea să li se întâmple?!”.
