Practica publicării listei datornicilor la stat a început în 2016. Până în prezent a fost supusă unor controverse și chiar întreruperi de aplicare.
Controversele au fost legate în principal de publicarea numelor persoanelor fizice datornice, care ar încălca legislația europeană de protecție a datelor personale - GDPR.
De altfel, ANAF a fost amendată de Autoritatea pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal pentru felul în care a publicat listele.
O altă controversă a fost legată de sumele datorate statului de la care persoanele și firmele apăreau pe „lista rușinii”, considerate prea mici pentru a expune public persoana.
În prezent lista se referă doar la persoane juridice.
Motivația ANAF pentru publicarea listei datornicilor
Potrivit actelor fondatoare ale acestei inițiative, „în vederea descurajării acumulării de arierate bugetare de către contribuabili persoane juridice, organele fiscale centrale publică pe pagina de internet proprie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii, pentru fiecare buget administrat de organele fiscale”.
Sumele datorate de la care o persoană juridică este inclusă pe lista datornicilor au fost majorate semnificativ față de proiectul inițiat în 2016. De asemenea, pe listă nu mai apar persoane fizice cu datorii, ci doar organizații cu personalitate juridică, firme, asociații, primării etc.
- 500.000 de lei, pentru contribuabilii mari;
- 250.000 de lei, pentru contribuabilii mijlocii;
- 100.000 de lei, în cazul celorlalte categorii de datornici.
Premisa de la care se pornește e că publicarea listei cu datornici persoane juridice creează o motivație în plus pentru contribuabili să grăbească plățile restante.
Are însă expunerea publică a datornicilor cu adevărat acest efect, de a motiva companiile să nu amâne plata datoriilor?
În lipsa unor informații publice de la ANAF referitoare la eficiența „listei rușinii” în creșterea colectării datoriilor, Europa Liberă a consultat oamenii de afaceri, experții fiscali și alți oameni cu experiență în domeniu. Am discutat și cu antropologi cărora le-am cerut să evalueze această măsură din punct de vedere al percepției generale.
Ar trebui ca pe acea listă să apară companii care au un istoric, un cazier.
Reprezentanții firmelor din România sunt de părere că această listă nu ajută și că informațiile ar putea fi mult mai eficient folosite.
„E ca la școală, când te scoate în față să te vadă toată clasa”, spune Ioan Lucian, Președintele Uniunii Naționale a Patronatului din România. „Le dă poate satisfacția că uite, îi arătăm cu degetul, dar nu ajută”, completează el.
Ioan Lucian afirmă că publicarea listei ar fi cu adevărat utilă dacă ar fi oferită direct celor interesați, mediului de afaceri, și nu ar fi expuse publicului general.
Reprezentanții mediului de afaceri, spune el, ar putea folosi lista ca pe instrument pentru evaluarea partenerilor de afaceri.
„Nu ar mai apărea la televizor la știrile de cancan, nu ar mai apărea ca un oprobiu public”, mai spune Ioan Lucian.
„Ar trebui ca pe acea listă să apară companii care au un istoric, [n.r. de rău platnic], un cazier”, adaugă el.
Pentru că, spune Ioan Lucian, o companie de bună credință poate trece printr-o perioadă grea, cum ar fi cea de dificultăți economice din prezent, și nu ar trebui expusă public ca rău platnic.
„A avea datorii, spune el, nu înseamnă automat că ești o firmă fără principii. Am trecut și eu prin astfel de situații, în care poți avea o perioadă grea, devastatoare”, mai spune președintele UNPR.
Românii nu percep statul ca pe un partener
Problema se pune și la nivel de mentalități, afirmă antropologul Bogdan Iancu. El e de părere că o asemenea măsură nu se potrivește cu felul în care gândesc antreprenorii români.
„Pare o idee luată de gata, după niște modele occidentale, care funcționează în culturi de proveniență protestantă, sau în zone unde cultura rușinii publice are un efect. În Germania, cel mai probabil, ar avea un efect să se afle că nu-ți plătești datoriile la stat, pentru că asta înseamnă că statul poate oferi servicii de mai slabă calitate. Dar la noi oamenii nu au încredere [n.r. în felul în care cheltuie statul banii].”
Eu aș face o listă a rușinii cu evaziunea fiscală.
Bogdan Iancu mai crede că oamenii care citesc aceste liste publice nu îi condamnă pe datornici, pentru că românii, în general, nu văd un partener într-o instituție a statului precum ANAF: „Orice ar face statul, nu va fi considerat un partener, decât dacă le-ar dea niște credite, granturi sau le-ar șterge datoriile din când în când”.
„Eu aș face o listă a rușinii cu evaziunea fiscală, în locul listei celor cu datorii la stat. Pentru că datoriile alea vin totuși dintr-o zonă transparentă, de vreme ce avem o listă publicată de stat. Adică să încerci să îi expui pe cei 'răi', nu pe cei 'buni' din economie”, mai spune antropologul.
Nadia Oanea este consultant fiscal și expert contabil. Ea precizează că firmele de bună credință publicate pe lista datornicilor pot evita această expunere nefavorabilă dacă ajung la înțelegeri cu ANAF pentru reeșalonări ale plăților, de exemplu.
„Practic n-am văzut niciodată lista aceea ca o pe o 'listă a rușinii'. E un instrument prin care sunt încurajați contribuabilii să pună și datoriile la bugetul de stat în lista sumelor care trebuie plătite”, spune Nadia Oanea.
Tehnic, există posibilitatea de a nu apărea pe acea listă. Se ridică însă întrebarea cât de mult le pasă firmelor din România că apar pe acele liste?
Ce efect poate avea asupra antreprenorilor și companiilor?
Economistul Răzvan Orășanu, președintele Asociației „Ține de Noi”, este fostul șef AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), cel care a publicat pentru prima dată după 1990 o „listă a rușinii”, a datornicilor. Scopul era acela de a recupera peste 50 de milioane de dolari.
„O asemenea listă funcționează, pentru că este un reper, și de asta trebuie folosită cu atenție, pentru că pot apărea și erori. Este un reper și pentru celelalte firme care sunt în legătură cu o companie care, eventual, e pe lista rușinii. Până la urmă este și o metodă de transparentizare. Dacă informația este ținută doar de un funcționar într-un fișier închis, atunci circuitul informației este un pic altfel”, argumentează Răzvan Orășanu.
În cercetările recente de economie a apărut termenul de debt-shaming. Termenul înseamnă a considera că persoana care are datorii se află în acea situație din cauza obiceiurilor proaste și a deciziilor pe care le-a luat.
Psihologii specializați spun că expunerea datornicilor e o practică foarte eficientă pentru că i-ar forța pe oameni să își analizeze acțiunile și să devină responsabili.
De cealaltă parte, recunosc tot ei, e o practică undeva la limita dintre eficiență și cruzime psihologică. Motivul este că în toate societățile datoria înseamnă eșec, iar eșecul nu este bine văzut în colectivitate.
Tema expunerii publice a datornicilor face și subiectul unor cercetări academice publicate recent.
Ce arată studiile
Un studiu publicat în Germania în 2022 investighează comportamentul companiilor atunci când sunt supuse expunerii publice, cu statut de datornic.
Este un studiu de caz realizat după ce autoritatea fiscală din Slovenia a introdus în 2012 o politică de name-and-shaming, de prezentare publică a firmelor cu datorii, expuse astfel unei pierderi de reputație.
Una dintre concluziile importante este ca firmele cu datorii sunt conștiente de normele sociale care impun plata la timp a datoriilor, dar nu reușesc să se conformeze.
De asemenea, o altă concluzie e că atunci când autoritățile încep să forțeze plata datoriilor, contribuabilii pot apela agresiv la metode legale sau ilegale de a ascunde valorile supuse taxării.
Din altă perspectivă, un studiu realizat în Olanda și publicat în 2021 găsește legături directe între statutul de datornic și probleme mentale ca anxietatea, depresia sau abuzul de substanțe.
