1. Robert D. Kaplan, Revenirea lumii lui Marco Polo. Război, strategie și interese americane în secolul XXI, București, Humanitas, 2019.
De ce? Pentru a înțelege mai bine deciziile marilor puteri și mai ales pentru a nu uita cât de mult contează geografia în evoluția țărilor și pentru că „geopolitica este lupta statelor împotriva fundalului geografic”
2. Horia Roman Patapievici, „Anii urii”, București, Editura Humanitas, 2019.
De ce? Fiindcă te face să înțelegi România ultimilor 30 de ani. Deși Patapievici reia articole pe care le-a scris în Evenimentul zilei pe vremea primului mandat al lui Traian Băsescu, introducerea vastă este și o cronică a deraierilor vieții publice din România postcomunistă. Lectura ei are nevoie de luciditate și de onestitate asumată, pentru că arată căderile noastre. Politica făcută întru eliminarea adversarilor, minciuna ca politică editorială la televiziuni, discursul urii ca strategie politică sunt culoarele pe care Patapievici le demitizează și le dezbracă de mucava. Cartea aceasta demonstrează că nu există două Românii, așa cum insistă unii strategi politici sau influenceri. Există oameni care se lasă manipulați de ura pentru alteritate sau din comoditate, poate de orgoliul de a considera că doar adevărul lor supraviețuiește. De ce România nu este o țară vindecată încă de traumele istoriei puteți afla din această confesiune a lui Horia Roman Patapievici. Confesiune, pentru că descrie sentimente pe care doar o victimă a urii publice le trăiește. Pentru cei pentru care Patapievici reprezintă un mentor, este prilejul, poate, să se rușineze că retragerea autorului din viața publică a însemnat traversarea deșertului în solitudine. Pentru cei care îl contestă, poate fi o călătorie în care găsesc limitele prăpastiei în care te aruncă propaganda. România are nevoie de o exorcizare pentru a scăpa de patima cu care se raportează la evenimentele care o făuresc. Este cea mai potrivită carte a anului în care ne-am privit pe noi înșine după 30 de ani.
3. Wolfgang Ischinger, Lumea în pericol, București, Curtea Veche, 2019
De ce? Pentru a afla că niciodată după căderea comunismului, lumea nu a fost într-o situație mai tensionată decât azi și că lucrurile nu merg neapărat în direcția bună
4. Lawrence Freedman, Viitorul războiului. O istorie, București, Litera, 2019
De ce? Pentru că cel mai important teoretician britanic al strategiei descrie tipul de dispute care ar duce la războaie și cum a revenit în actualitate conflictul dintre marile puteri.
5.Thierry Wolton, O istorie mondială a Comunismului. Încercare de investigație istorică, Volumul 2, Când moare corul, Victimele, București, Humanitas, 2019
De ce? Pentru a nu-i uita pe martirii gulagului comunist, pe cei care s-au opus, pe cei care au murit, pe cei care au scris adevărul, riscându-și viața, pentru a înțelege suferința victimelor fără chip, fiindcă așa cum spunea Iosif Brodski, în discursul de la primirea premiului Nobel, „adevărata tragedie nu este atunci când moare eroul, ci atunci când moare corul”.
6. Peter Frankopan, Drumurile Mătăsii. O nouă istorie a lumii, București, Trei, 2019
De ce? Pentru că se află în toate topurile importante ale cărților istorice și fiindcă reface harta lumii, într-un mod original și captivant, din antichitate până astăzi.
7. Arun Gandhi, Darul mâniei și alte lecții de la bunicul meu Mahatma Gandi, București, Humanitas, 2019
De ce? Pentru sinceritatea și frumusețea poveștii despre unul dintre cei mai onești lideri politici. Albert Einstein spunea despre Mahatma Gandi că „generațiile care vor veni vor crede cu greu că un astfel de om a pășit p e acest pământ”.
8. Neil Ferguson, Colosul. Ascensiunea și decăderea imperiului american, Iași, Polirom, 2019
De ce? Pentru limpezimea explicației prin care autorul susține că americanii nu sunt capabili să fie imperialiști, deși au un imperiu.
9. Bob Woodward, Frica. Trump la Casa Albă, București, Litera, 2019
De ce? Merită citită și comparată cu „Fire and Fury”, a lui Michael Wolff, apărutăîn 2018, care pare o versiune mai tabloidăasupra aceluiași personaj care conduce America.
10. Alfred H. Moses, Jurnal de București. Drumul României de la întuneric la lumină, București, Editura Art, 2019
De ce? Pentru că surprinde personajele importante ale politicii autohtone fără mască și pentru că îi dă posibilitatea cititorului să observe cât de bine sunt pregătiți, sau nepregătiți, oamenii politici din România pentru a pune în practică ceea ce promit prin discursurile lor publice.
Facebook Forum