Ce au în comun o lucrătoare umanitară iraniană, o activistă în domeniul muncii, o militantă politică și o protestatară?
Toate patru sunt femei care, în ultimele luni, au fost acuzate în Iran de rebeliune armată împotriva statului, faptă pedepsită cu condamnarea la moarte.
Două dintre acestea – Pakhshan Azizi, lucrătoare umanitară, și Sharifeh Mohammadi, activistă sindicală – au fost deja condamnate la moarte.
Activista politică Varisheh Moradi și protestatara Nasim Gholami Simiyari își așteaptă sentința.
În afară de Simiyari, toate femeile au fost acuzate că sunt membre ale grupurilor kurde de opoziție din afara Iranului. Azizi și Moradi sunt amândouă membre ale minorității kurde din Iran, care a fost multă vreme reprimată.
În Iran se înregistrează o creștere a numărului de femei condamnate la moarte și executate începând din 2022, când au izbucnit proteste antisistem fără precedent în urma morții în arest a tinerei Mahsa Amini, o femeie iraniano-kurdă.
Teama de execuție
Mohammadi, activistă sindicală, a fost condamnată la moarte în iulie.
Ea a fost acuzată de apartenență la un sindicat independent și la un grup separatist kurd interzis, cu sediul în regiunea kurdă semi-autonomă din Irakul vecin.
Familia sa a declarat că nu era afiliată la nicio organizație politică din interiorul sau din afara țării.
Verișoara lui Mohammadi, Vida Mohammadi, a declarat pentru Radio Farda că aceasta a fost torturată în închisoare după arestarea sa în decembrie și că a petrecut mai multe luni în izolare.
Moradi, activistă politică kurdă, a fost arestată în august 2023.
Ea a fost acuzată că este membră a Partidului Vieții Libere din Kurdistan (PJAK), ramura iraniană a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) din Turcia, desemnat grup terorist de SUA.
Azizi, lucrătoarea umanitară, a fost, de asemenea, arestată în august 2023 și acuzată de apartenență la PJAK, fapt pe care l-a negat. A fost condamnată la moarte în iulie.
Ea a stat o perioadă în Kurdistanul irakian, precum și în nord-estul Siriei, unde locuiește minoritatea kurdă a țării arabe, pentru a ajuta persoanele strămutate de războiul civil și de lupta împotriva grupării extremiste Stat Islamic.
Într-o scrisoare scrisă din închisoare înainte de condamnare, Azizi a declarat că munca în taberele de refugiați din Siria „ar fi putut fi una dintre cele mai mari contribuții morale la o societate care a fost oprimată ani de zile”.
Ea a negat, de asemenea, apartenența la grupuri de opoziție, adăugând: „Deci oricine își petrece timpul [în regiunea cu majoritate kurdă din Siria] este membru al PKK?”
Simiyari, protestatara, a fost acuzată că a luat parte la protestele anti-sistem din 2022. A fost arestată în mai 2023. Ea a declarat că a fost torturată în închisoare și ținută în izolare pentru perioade îndelungate.
„Reducerea la tăcere a disidenței”
Grupurile pentru drepturile omului au condamnat ceea ce au numit acuzații exagerate împotriva celor patru femei.
Activiștii iranieni spun că acuzația de rebeliune armată împotriva statului este adesea folosită de autorități împotriva prizonierilor politici și a disidenților.
„Confruntate cu o mișcare a femeilor din Iran care refuză să dea înapoi, autoritățile Republicii Islamice încearcă acum să le amenințe pe aceste femei cu spânzurătoarea, într-o încercare disperată de a reduce disidența la tăcere”, a declarat Hadi Ghaemi, director executiv al Centrului pentru drepturile omului în Iran (CHRI), cu sediul la New York.
Grupurile pentru drepturile omului au acuzat în repetate rânduri Iranul că folosește pedeapsa cu moartea pentru a insufla teamă în societate în urma protestelor din 2022.
Saeid Dehghan, un important avocat iranian pentru drepturile omului, a declarat că cele patru femei au fost acuzate de rebeliune armată, chiar dacă „nu dețineau nicio armă și nicio armă nu a fost confiscată sau înregistrată în cazul lor”.
„Activitățile acestor cetățeni au fost de natură civilă și nu au avut nicio legătură cu o rebeliune împotriva «fondării republicii islamice», cu atât mai puțin să fie înarmați, pentru a justifica acuzația de rebeliune”, a spus el.
Activiștii se tem că cele patru femei ar putea fi următoarele victime ale creșterii numărului de execuții din Iran.
Cel puțin 345 de persoane au fost executate până acum în acest an, potrivit grupului Iran Human Rights, cu sediul în Norvegia.
CHRI a declarat că faptul că două dintre femei sunt kurde reflectă „utilizarea în continuare disproporționată de către republica islamică a pedepsei cu moartea împotriva minorităților din țară”.
Regiunea Kurdistan din Iran a fost scena unora dintre cele mai violente represiuni în timpul protestelor din 2022.
În ultimii ani, Teheranul a mărit miza în eforturile sale de a ataca grupurile de opoziție iraniano-kurde exilate, pe care le consideră organizații teroriste.
