Linkuri accesibilitate

Guvernul taie păduri și expropriază, ca să deschidă trei mine de lignit de pe vremea lui Ceaușescu


Carieră de lignit din Gorj.

În timp ce trendul la nivel european este de a reduce folosirea cărbunelui în sistemul energetic, România deschide și extinde trei mine de lignit, de pe vremea lui Ceaușescu, defrișând în proces și peste 100 de hectare de pădure. Care este rațiunea din spatele unei astfel de decizii?

Guvernul a aprobat miercuri procedura finală pentru redeschiderea minei de lignit de la Roșiuța, din județul Gorj, precum și defrișarea a aproape 110 hectare de pădure, pentru extinderea perimetrelor minelor de lignit Roșia de Jiu și Jilț Sud, care au fost deschide deja în acest an, conform ministrului Energiei, Anton Anton.

Cele trei cariere din Gorj, care datează ca proiecte încă de pe vremea lui Ceaușescu (Roșiuța – 1983, Jilț Sud – 1986, Roșia de Jiu – primele săpături în 1973), reprezintă noi fronturi de lucru pentru Complexul Energetic Oltenia (CEO), care are nevoie de materie primă și care, conform unor surse oficiale, a solicitat darea lor în folosință de mai mulți ani. Cele trei mine ar urma să producă aproape 20 de milioane de tone de lignit pe an. Pentru funcționarea lor, s-au făcut exproprieri, iar valoarea despăgubirilor se ridică la peste 6 milioane de lei în total (1,5 milioane de dolari).

„E nevoie de noi surse de lignit și povestea cu noile fronturi de lucru la CEO durează de mulți ani, ei au solicitat ajutorul ministerului Energiei. Pe toate acele perimetre unde au fost descoperite zăcăminte de lignit era nevoie de exproprieri. La Roșiuța, s-au realizat exproprierile și era un ultim pas procedural pentru trecerea perimetrului în inventarul domeniilor statului. Pentru a fi dată în exploatare, mai este nevoie ca ministerul Energiei să-l concesioneze către CEO. Ministerul Apelor și Pădurilor a introdus în ședința de Guvern celelalte două exploatări (Roșia de Jiu și Jilț Sud), pentru că era problema cu pădurile. Nu se poate defrișa fără acordul ministerului”, au explicat surse oficiale, pentru Europa Liberă.

Cărbunele este însă o resursă de care Europa încearcă să se desprindă cât mai repede, pentru că poluează foarte mult și costă cât nu face, pentru a fi folosită. Pe deasupra, este o resursă finită. Spre exemplu, lignitul României se termină peste 28 de ani, în condițiile actuale de exploatare, conform Strategiei Energetice Naționale. Mai mult, industria minieră a României are de foarte mulți ani un traseu descendent, cu închideri de mine și reduceri masive de personal.

Ana Otilia Nuțu, expert în energie al Expert Forum, nu vede rațiunea din spatele unei astfel de decizii: „Exploatările de lignit devin din ce în ce mai neprofitabile, iar centralele pe cărbune sunt vechi, nu s-au făcut investiții în ele. Mai au și problema cu emisiile de dioxid de carbon, pentru care trebuie să cumpere certificate. Iar CE Oltenia și Hunedoara au avut amândouă probleme, pentru că nu au avut bani pentru certificatele de emisii. Certificatele de emisii de carbon costă foarte mult, iar prețul lor crește. Tendința era – și în strategia energetică națională – să înlocuiască încet-încet centralele pe cărbune cu cele pe gaz, care sunt mai flexibile și emit mai puține noxe. Această măsură merge în sens invers. Are CE Oltenia bani de așa ceva? Dacă ministerul Energiei se gândește să bage el bani, atunci e ajutor de stat, este ilegal”.

Un sfert din energia României provine din cărbune

Deschiderea, respectiv extinderea celor trei mine de lignit are evidenta menire de a hrăni cu materie primă Complexul Energetic Oltenia, care asigură cam un sfert din producția de energie a României. Totuși, pe termen lung, măsura de investiție în noi cariere de lignit nu pare să aibă sens, iar acest lucru reiese chiar din Strategia Energetică Națională, care arată că păstrarea cărbunelui în mixul energetic național, după 2030, mai are sens doar dacă se investește masiv în retehnologizare.

„Toate grupurile pe bază de lignit au fost puse în funcțiune în perioada 1970-1990, iar cele mai vechi se apropie de sfârșitul duratei de viață, fiind necesare fie investiții de retehnologizare pentru extinderea duratelor de viață ale echipamentelor existente, fie înlocuirea lor cu grupuri noi, prin investiții mai mari. Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică va depinde de: (1) randamentul fiecărui grup, destul de scăzut pentru capacitățile existente; (2) costul lignitului livrat centralei, situat la un nivel relativ ridicat; (3) prețul certificatelor de emisii EU ETS”, se arată în Strategia Energetică Națională 2019-2030.

Până în 2030, lignitul trebuie să rămână parte din mixul energetic național, din „rațiuni de securitate energetică”, mai arată Strategia.

Ana Otilia Nuțu spune că acesta este trendul, reieșit de altfel și din Strategia Națională: „Politica ar trebui orientată în așa fel încât să intre în piață mai ușor regenerabilele, să înlocuiești cărbunele cu gaze sau cu regenerabile. Aceasta ar trebui să fie tendința, spre lucruri care emit mai puțin, poluează mai puțin, sunt mai curate și sunt și neepuizabile. Dacă aceste mine erau așa de bune, de ce au stat închise până acum?”.

Investiția în minele de lignit ar avea însă sens, spun surse oficiale pentru Europa Liberă, pentru a asigura tranziția către „decarbonare” a României: „Această perioadă durează, în funcție de capacitatea statului de a înlocui energia provenită din cărbune cu nuclear, cu hidro, cu regenerabile. De aceea e bine să ai și o sursă de energie pe care știi că te poți baza oricând”.

Are statul român această capacitate de a face trecerea și de a retehnologiza vechea și destrămata industrie minieră și centralele care depind de ea? Pe vechile norme de mediu, încă în vigoare, răspunsul este da, spun sursele oficiale: modernizările de la CE Oltenia sau de la Paroșeni, a CE Hunedoara, au rezultate. Pe noile norme de mediu, impuse de UE, răspunsul este nu: România are probleme.

Germania, spre exemplu, mare producător de cărbune, și-a redus drastic ponderea cărbunelui în mixul energetic național. Din 2019, energiile regenerabile din Germania au depășit 40% din mixul de producere a energiei electrice, în timp ce cărbunele a contribuit cu 38%.

În România, mixul energetic este mult mai echilibrat. Conform situației în timp real, publicate de Transelectrica, energia hidro este pe primul loc, cu aproape 30% din total, urmată de energia provenită din cărbune cu 27%, de nuclear cu aproape 21%, de hidrocarburi cu aproape 19%, apoi în mici procente de eolian, biomasă și fotovoltaică. Aceste procente fluctuează zilnic, dar și sezonier, în funcție de condițiile meteo, astfel că energia nucleară și cea din cărbune sunt cele mai constante și mai puțin influențabile de condiții externe.

Facebook Forum

Multimedia

VIDEO Moda și politica - Klaus Iohannis (4)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:18 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG