CPJ promovează libertatea presei și apără drepturile jurnaliștilor. American Journalism Review a numit organizația „Crucea Roșie a Jurnalismului”.
Zece ani după ce Națiunile Unite au declarat o zi internațională pentru a pune capăt impunității pentru crimele împotriva jurnaliştilor și la peste 30 de ani după ce CPJ a început să documenteze aceste crime aproape 80% dintre aceste crime rămân nerezolvate.
Haiti, lovită de criză, a devenit una dintre țările în care sunt cei mai mulți ucigași de jurnaliști în libertate, arată Indicele global al impunității 2023, realizat de Comitetul pentru Protecția Jurnaliştilor.
O combinație de violență între bande, sărăcia cronică, instabilitatea politică și o justiție disfuncțională se află în spatele primei includeri a țării din Caraibe pe lista anuală realizată de CPJ cu țările în care ucigașii scapă nepdepsiți, spune Arlene Getz, de la Comitetul de Protecție a Jurnaliștilor.
Haiti ocupă locul trei în lume după Siria și Somalia.
Somalia, alături de Irak, Mexic, Filipine, Pakistan și India, s-au aflat pe această listă în fiecare an de la înființarea indicelui CPJ. La rândul lor, Siria, Sudanul de Sud, Afganistanul și Brazilia sunt acolo de ani de zile.
Motivele pentru care acește țări eșuaeză în demersul de a-i pedepsi pe ucigașii de jurnaliști variază între corupție, aplicarea inadecvată a legii și lipsa interesului politic în pedepsirea
cei dispuşi să omoare jurnalişti independenţi.
Aceste state includ democrații și autocrații, națiuni aflate în frământare și cele cu guverne stabile.
Unele țări ies din ani de război, dar oprirea ostilităților nu pune capăt și persecuției împotriva jurnaliștilor, așa că impunitatea rămâne înrădăcinată și semnalează o indiferență care poate încuraja la noi crime împotriva jurnaliștilor.
Aceștia din urmă ajung să fugă din țările lor sau pur și simplu își părăsesc profesia.
Indexul din acest an documentează uciderea a 261 de jurnalişti în legătură cu profesia lor între 1 septembrie 2013 și 31 august 2023.
În anul 2013, Națiunile Unite au declarat ziua de 2 noiembrie ca Zi internațională împotriva impunității pentru infracțiunile împotriva jurnaliștilor.
Raportul constată că în timpul acestei perioade de 10 ani nu a fost găsit niciun vinovat pentru crimele împotriva jurnaliștilor în 204 cazuri, adică mai mult de 78% dintre ele.
O rată de impunitate de 78% reprezintă o ușoară îmbunătățire față de rata de 90% înregistrată de CPJ în urmă cu un deceniu.
Dar nu trebuie privit drept motiv de optimism. Impunitatea rămâne rampantă, iar realitatea crudă este că aproape patru din cinci ucigași de jurnaliști încă scapă cu crima, arată sursa citată.
În total, CPJ a înregistrat uciderea a 956 de jurnalişti în legătură cu activitatea lor de când a început să monitorizeze aceste cazuri, în 1992. Un total de 757, adică mai mult de 79% nu au ajuns în instanță.
Dincolo de index
Indicele de impunitate al CPJ include țări cu cel puțin cinci crime nerezolvate pe o perioadă de 10 ani. Sunt enumerate doar cazurile care implică impunitate totală. Nu sunt incluse și cazurile de impunitate partțială, în care unii au fost condamnați, dar alți suspecți rămân liberi.
Clasamentul fiecărei țări este calculat prin raportare la populație, ceea ce înseamnă că țările mai populate, precum Mexic și India, sunt mai jos pe listă, în ciuda faptului că au un număr mai mare de crime împotriva jurnaliștilor.
Dar efectele dăunătoare ale impunității se extind dincolo de țările care au devenit repere în indicele anual al CPJ. Crimele nepedepsite au un efect intimidant asupra jurnaliștilor locali de pretutindeni, corodând libertatea presei și restrângând reportajele de interes public, arată raportul.
În Cisiordania ocupată de Israel, jurnaliştii palestinieni intervievaţi de CPJ pentru raportul „Deadly Pattern” publicat la începutul acestui an au declarat că activitatea lor a fost subminată de temerile crescânde pentru siguranţa lor, după ce Forţele de Apărare Israelului l-au împuşcat mortal pe corespondentul arab al Al-Jazeera, Shireen Abu Akleh în mai 2022.
Ancheta CPJ a constatat că nimeni nu a fost tras la răspundere pentru moartea a 20 de jurnalişti uciși de forțele israeliene în 22 de ani.
„Impunitatea în aceste cazuri a subminat grav libertatea presei, lăsând drepturile jurnaliştilor în precaritate”, se arată în raport.
Israelul nu este inclus în indicele de impunitate, pentru că mai puțin de cinci jurnalişti uciși în perioada indexului sunt clasificați ca vizați de crime.
În mai multe țări din Uniunea Europeană, considerate de obicei cele mai sigure locuri pentru jurnaliști, libertatea presei a fost supusă unei presiuni din ce în ce mai mari, crimele jurnaliștilor rămânând nerezolvate în Malta, Slovacia, Grecia și Țările de Jos.
În Malta și Slovacia, nu s-a făcut justiție deplină în uciderile lui Daphne Caruana Galizia și Ján Kuciak.
Grecia încă nu a tras la răspundere pe nimeni pentru uciderea lui Sokratis Giolias din 2010. Un raport recent al „A Safer World for the Truth” – o colaborare a grupurilor de drepturi ale omului cu CPJ – constatâ lacune în investigațiile autorităților cu privire la uciderea lui Giolias și uciderea similară a lui Giorgos Karaivaz 11 ani mai târziu.
În Țările de Jos, nouă suspecți așteaptă încă să fie judecați pentru uciderea prin împușcare a reporterului olandez Peter R. de Vries, în timp ce acesta părăsea un studio TV în 2021.
Deși rămâne neclar dacă De Vries și Karaivaz au fost vizați din cauza muncii lor, colegii din Grecia și Olanda au declarat pentru CPJ că moartea lor a făcut să persiste nesiguranța și autocenzura în comunitatea mass-media.
Moartea lui De Vries a avut „un efect înfricoșător asupra jurnaliștilor”, a declarat pentru CPJ reporterul criminalist olandez Paul Vugts – primul jurnalist din Țările de Jos care a primit protecție completă a poliției din cauza amenințărilor cu moartea legate de munca de jurnalist.
În țările considerate mai puțin sigure pentru jurnaliști, continuă și represaliile violente pentru că-și fac profesia.
În națiunea central-africană Camerun, cadavrul mutilat al jurnalistului Martinez Zogo a fost găsit pe 22 ianuarie 2023.
Cel puțin un alt jurnalist cu legături cu Zogo, Jean-Jacques Ola Bebe, a fost găsit mort 12 zile mai târziu.
Mai mulți jurnaliști avertizați de Zogo că și ei se află pe o listă neagră au fugit din țară, iar alții au optat pentru autocenzură.
„Uciderea, atacurile fizice, răpirea, tortura și hărțuirea jurnaliștilor de către poliția, agențiile de informații, militari și actori nestatali din Camerun continuă să aibă un efect îngrijorător asupra presei”, se menționează într-un raport prezentat în iulie de un grup la ONU care include și CPJ.
Drumul greu în justiție
Din 1992, a fost făcută justiție pe deplin în doar 47 de cazuri de jurnaliști uciși – mai puțin de 5%.
Datele CPJ arată că factori precum presiunea internațională, jurisdicția universală și schimbările guvernamentale pot juca un rol esențial în pedepsirea crimelor împotriva jurnaliștilor.
Un caz de referință: jurnalistul peruan Hugo Bustíos Saavedra.
Bustios a fost ucis într-o ambuscadă a armatei pe 24 noiembrie 1988, în timp ce relata despre conflictul dintre forțele guvernamentale și gherilele din Calea Luminoasă - partidul comuniștilor din Peru.
A fost nevoie de aproape 35 de ani pentru ca o instanță penală peruană să-l condamne la 12 ani de închisoare pe Daniel Urresti Elera, pe atunci șeful serviciului secret al armatei în zona în care a fost ucis Bustios, pentru rolul său în uciderea jurnalistului.
Condamnarea lui Urresti a rezultat dintr-o combinație între schimbarea politicii interne în conducerea peruană, redeschiderea anchetelor în cazurile privind drepturile omului după ce Curtea Supremă a Peruului a anulat legea de amnistie din 1995 care protejează ofițerii militari și susținerea continuă a grupurilor de drepturi – inclusiv CPJ – la Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului.
În Republica Centrafricană, moartea în august a lui Evgheni Prigojin, liderul grupului de mercenari privat rus, ucis într-un accident de avion, la două luni după ce a ordonat trupelor sale să mărșăluiască la Moscova, a condus la speranța că s-ar putea face lumină în cazul uciderii a trei jurnaliști ruși, în 2018, spune Gulnoza Said, coordonatorul programului CPJ pentru Europa şi Asia Centrală.
Jurnaliștii Orhan Jemal, Kirill Radșenko și Aleksandr Rastorguiev au fost omorâți prin împușcare la la trei zile după ce au ajuns în țară pentru a investiga activitățile Wagner în Republica Centrafricană.
Jurisdicția universală, care permite unei țări să pună în judecată crimele împotriva umanității, indiferent de locul în care au fost comise, poate fi, de asemenea, un instrument eficient.
Bai Lowe, acuzat că este membru al echipajului morții care a ucis-o pe jurnalista gambiană Deyda Hydara, este judecat în Germania. Este prima persoană acuzată de încălcarea drepturilor omului în timpul dictaturii lui Yahya Jammeh judecată în afara Gambiei.
Presiunea internațională este un alt factor care poate determina autoritățile să investigheze cazurile nerezolvate de crime împotriva jurnaliștilor, chiar dacă anchetele nu duc neapărat la urmărire penală.
Raportul „Deadly Pattern” al CPJ despre jurnaliştii ucişi de armata israeliană a constatat că autorităţile au mai multe şanse să investigheze uciderea jurnaliştilor cu paşapoarte străine.
„Măsura în care Israelul investighează sau pretinde că investighează uciderile jurnaliştilor pare să fie legată de presiunea externă”, se arată în raport.
Cazul Bustios aduce un licăr de speranță, dar arată și că drumul spre justiție poate fi lung și întortocheat, iar pentru majoritatea jurnaliștilor uciși nu vine deloc.
Țările aflate în Indicele Global al Impunității 2023
1) Siria - Paisprezece jurnalişti au fost ucişi cu deplină impunitate în Siria în perioada indexului 2023. Zece au murit între 2013 și 2016, pe măsură ce revolta inițială împotriva regimului Bashar al-Assad s-a extins într-un război pe scară largă care implică puteri regionale și globale și Statul Islamic (IS) militant, care a început să preia controlul asupra teritoriului sirian.
Se crede că IS a ucis opt dintre cei 10 jurnaliști uciși între 2013 și 2016. Luptele s-au atenuat de când Assad a recăpătat controlul asupra majorității în țară, dar mass-media siriană a primit o lovitură dură, deoarece numeroși jurnaliști au fugit în exil, iar autoritățile militare continuă să hărțuiască, să amenințe sau să rețină jurnaliști.
2) Somalia - Cel mai grav infractor din index din ultimii opt ani, Somalia a coborât sub Siria în indicele 2023.
Această coborâre pe locul doi nu semnalează o îmbunătățire a impunității, ci decurge din metoda folosită pentru calcularea clasamentelor: trei din cei patru jurnalişti ucişi în 2013 au fost ucişi înainte de 1 septembrie a acelui an, adică ies în afara perioadei de indexare.
Majoritatea celor 11 jurnalişti din perioada indexului au murit între 2013 și 2018 și se crede că au fost uciși de Al-Shabaab, un grup insurgent care urmărește înființarea unui stat islamic în Somalia.
Somalia rămâne instabilă pe fondul unei reînnoiri a ofensivei împotriva lui Al-Shabaab.
Să relatezi despre grupul de insurgenți rămâne un lucru periculos, chiar mortal, ca misiune jurnalistică.
Activitatea presei este îngreunată de arestări, amenințări și hărțuire.
3) Haiti - Intrarea Haiti în index are loc după asasinatele nerezolvate a șase jurnalişti. Cinci au fost uciși între 2022 și 2023, printre alte sute de haitieni uciși de bandele criminale care au preluat o mare parte din Haiti în timp ce țara se luptă să facă față unei crize economice agravate de o serie de dezastre naturale și de golul politic de după asasinarea președintelui Jovenel Moïse, în 2021.
Jurnaliştii haitieni au fost de asemenea răpiţi sau forțați să-și părăsească țara pe fondul temerilor că munca lor îi expune un risc mai mare decât pe ceilalți civili.
4) Sudanul de Sud - Cinci jurnalişti au fost ucişi în Sudanul de Sud când bărbaţi înarmaţi neidentificaţi au atacat un convoi oficial în statul Bahr al Ghazal de Vest, pe 25 ianuarie 2015.
Mass-media din Sudanul de Sud se află de mult timp sub presiune într-o țară afectată de război civil și încălcări ale drepturilor omului de la obținerea independenței în 2011.
CPJ a documentat numeroase cazuri de hărțuire, detenție, închisoare și moartea unui reporter de război în foc încrucișat în ultimii ani.
5) Afganistan - Statul Islamic militant și-a revendicat responsabilitatea pentru uciderea a 13 din cei 18 jurnaliști uciși în Afganistan în ultimul deceniu.
Numai în 2018 au fost uciși 10 jurnaliști, nouă dintre ei într-un dublu atac sinucigaș cu bombă la Kabul, pe 30 aprilie, în același an. Celălalt fusese împușcat cu o săptămână în urmă la Kandahar.
În timp uciderea reporterilor pare să fi încetinit de la revenirea talibanilor la putere în țară, în 2021, un număr mare de jurnaliști au fugit din țară, forțați de escaladarea represiunii și a distrugerii peisajului mediatic al țării, cândva vibrant.
6) Irak - CPJ nu a documentat niciun jurnalist ucis pentru profesia sa în Irak din 2017.
Paisprezece dintre cei 17 enumerați în baza de date a CPJ au fost uciși între 2013 și 2015, pe fondul unei reapariții a violenței sectare.
În timp ce violența s-a diminuat, restricțiile și amenințările din mass-media la adresa jurnaliștilor, mai ales în Kurdistanul irakian, continuă.
7) Mexic - Crimele cu victime jurnaliști au scăzut în Mexic de la nivelul maxim de anul trecut, dar ţara rămâne una dintre cele mai periculoase țări din lume pentru jurnalişti.
Se crede că șaptesprezece dintre cei 23 de jurnaliști uciși în perioada indexului au fost uciși de bandele criminale.
CPJ a constatat că nivelurile ridicate de violență împotriva jurnaliștilor pot fi atribuite în parte eșecului autorităților statale și federale de a face mediul mai sigur pentru reporteri, dar și de a comite crime împotriva presei.
8) Filipine - Țara rămâne un loc periculos pentru munca de jurnalist, în special pentru jurnaliştii de radio.
În timp ce Ferdinand Marcos Jr. a adoptat o abordare mai conciliantă față de
mass-media de când a devenit președinte în iunie 2022, CPJ remarcă o cultură a autocenzurii care persistă.
CPJ constată că schimbarea de ton a lui Marcos nu a fost încă însoțită și de acțiuni substanțiale pentru a remedia prejudiciul adus libertății presei în timpul administrației Rodrigo Duterte.
Douăzeci de jurnalişti au fost ucişi în Filipine din septembrie 2013, trei de când Marcos a preluat puterea.
9) Myanmar - Numărul jurnaliştilor ucişi în Myanmar rămâne la cinci, fără cazuri noi documentate în acest an.
Țara a fost listată pentru prima dată în 2022, în același an în care junta militară a țării a închis zeci de jurnaliști și a folosit legi anti-statale pentru a anula reportajele independente în urma loviturii de stat din februarie 2021.
10) Brazilia - Brazilia lucrează pentru a restabili relații bune cu mass-media după ce Jair Bolsonaro, de extremă dreaptă, a fost învins în 2022 de Luiz Inácio Lula da Silva.
Guvernul a introdus măsuri ca Observatorul violenței împotriva jurnaliștilor la începutul acestui an.
Brazilia nu a înregistrat noi crime cu victime jurnaliști în 2023, dar ucigașii (despre care se crede că sunt membri ai unor grupuri criminale) celor 11 jurnaliști uciși în Brazilia în perioada indexului sunt în continuare în libertate.
Uciderea jurnalistului britanic Dom Phillips și a expertului în probleme indigene Bruno Pereira în Amazon, în 2022, arată pericolele cu care se confruntă reporterii de mediu din regiune.
11) Pakistan - Pakistanul, una dintre țările care au apărut în index în fiecare an de la înființare, a înregistrat opt jurnalişti uciși cu impunitate în perioada indexului din acest an.
Se crede că patru au fost uciși de criminali, iar doi de grupări politice.
CPJ a documentat numeroase încălcări ale libertății presei în țară, după înlăturarea fostului prim-ministru Imran Khan în aprilie 2022.
12) India - Și India a apărut pe indicele de impunitate al CPJ în fiecare an, începând cu 2008.
Majoritatea celor 19 jurnaliști uciși din septembrie 2013 se crede că au fost uciși de infractori pentru că au scris pe subiecte care variază de la probleme de mediu până la politica locală, dar jurnaliştii se confruntă cu o presiune tot mai mare înainte de alegerile din 2024 din țară. Pe lângă detenții, raiduri ale poliției și blocarea platformelor de știri, autoritățile folosesc împotriva presei o lege împotriva terorismului.
Metodologie
Indicele global de impunitate al CPJ calculează numărul de crime nerezolvate cu jurnaliști uciși ca procent din populația fiecărei țări.
Pentru acest indice, CPJ a examinat crimele împotriva jurnaliştilor care au avut loc între 1 septembrie 2013 şi 31 august 2023 şi care au rămas nerezolvate.
Doar țările cu cinci sau mai multe cazuri nerezolvate sunt incluse în index.
CPJ definește crima ca fiind uciderea unui jurnalist, premeditat sau spontan, în represalii directe pentru
munca jurnalistului.
Acest index nu include cazurile de jurnalişti ucişi în luptă sau în timpul misiunilor periculoase, cum ar fi relatările de la protestele care pot deveni violente.
Cazurile sunt considerate nesoluționate atunci când nu au fost obținute condamnări, chiar dacă suspecții au fost identificați și sunt în arest. Cazurile în care au fost condamnați unii, dar nu toți suspecții, sunt clasificate ca impunitate parțială.
Cazurile în care suspecții au fost uciși în timpul reținerii sunt, de asemenea, clasificate drept impunitate parțială.
Indicele numără doar crimele care au fost comise cu deplină impunitate. Nu le include pe cele pentru care s-a realizat dreptate parțială.
Datele privind populația din „Indicatorii de dezvoltare mondială 2022” ai Băncii Mondiale, consultați în octombrie 2023, au fost folosite pentru a calcula ratingul fiecărei țări.
