Raportul al Forumului Economic Mondial (WEF) arată că pandemia a agravat inegalitățile dintre femei și bărbați.
România se află pe locul 88 în topul celor mai egale țări din lume, după o cădere de 33 de locuri față de raportul din 2020. România se află pe locul 50 la „egalitatea participării și oportunităților economice" și pe locul 54 la „egalitatea realizărilor educaționale". România se află între cele 30 de state pe locul întâi în ceea ce privește sănătatea.
În privința puterii politice, România este fără dubiu codașă, aflându-se pe locul 129 din cele 155 de țări studiate.
Printre țările mai echitabile decât România din punct de vedere al genului se află: Islanda (locul 1), Nicaragua (locul 12), Filipine (locul 17), Moldova (locul 28), Mozambic (locul 32), Bulgaria (locul 38), Bangladesh (locul 65), și Rusia (locul 81).
Egalitatea de gen în raportul WEF se măsoară prin realizările și atitudinile sociale, politice, economice, intelectuale, și culturale - iar diferența dintre femei și bărbați în acest aspect a crescut semnificativ de la începutul pandemiei. Conform WEF, în acest ritm, va dura 135,6 ani până când femeile și bărbații vor fi egali.
Același raport găsește că ar mai dura 145,5 ani până se va atinge egalitatea de gen în politică și 267,6 ani până când se va atinge egalitatea de participare și oportunități economice. Realizările în educație și sănătatea sunt singurele domenii în care aproape s-a atins egalitatea de gen. Această diferență variază în funcție de regiune: în timp ce va dura 52,1 ani pentru a atinge egalitatea de gen în Europa de vest, această realizare va mai dura 134,7 ani în Europa de est, și 195,4 ani în sudul Asiei.
Egalitatea de gen are potențialul de a crea o societate mai prosperă economic, social, și cultural. Îmbunătățirea egalității de gen are potențialul de a crește Produsul Intern Brut al Uniunii Europene de la 1,95 la 3,15 miliarde de euro în următorii 30 de ani, cu un adaos de 280 de milioane de euro în primii zece ani, arată WEF.
Impactul pandemiei
Pandemia a lovit inegal persoanele angajate: global, 5% dintre femei și-au pierdut locurile de muncă, față de 3,9% dintre bărbați. În Europa, 2,2 milioane de femei și-au pierdut locul de muncă.
Deoarece multe femei de pe întreg globul sunt angajate în sectoarele afectate de restricțiile din pandemie, acestea au suferit un grad mai mare de șomaj și le este mai greu să reintre în câmpul de muncă. Spre deosebire de anii trecuți, mai puține femei au fost promovate sau angajate în poziții de conducere. WEF consideră că, chiar și în cazul în care această problemă e doar temporară, perturbarea câmpului de muncă poate avea efecte negative de durată.
„Povara" inegală a îngrijirii casei și copiilor a lovit atât femeile angajate cât și cele fără un loc de muncă, dându-le mult mai mult de lucru. Deși WEF găsește că bărbații și-au crescut contribuția la muncile din casă pe timpul pandemiei, lucrul domestic rămâne copleșitor responsabilitatea femeilor. Înainte de pandemie, femeile din Europa petreceau 15,8 ore pe săptămână gătind și făcând treabă în casă, dar bărbații doar 6,8 ore. În timpul lockdown-urilor, munca domestică a crescut la 18,4 ore pe săptămână pentru femei și 12,1 ore pentru bărbați.
Nevoia de a îngriji copiii mici care fac școală online este unul dintre factorii principali care adaugă la stresul părinților. Distragerile repetate și responsabilitățile în plus reduc productivitatea celor care lucrează de acasă.
Desigur, una dintre categoriile cele mai afectate de pandemie sunt lucrătorii esențiali, în special cei din domeniul sanitar. Trei sferturi din lucrătorii medicali din Uniunea Europeană sunt femei, iar 72% din toți lucrătorii medicali infectați cu Coronavirus la nivel global sunt femei. Deși femeile din domeniul sanitar au fost infectate disproporționat de mult, bărbații au suportat consecințe mai grave: 71% dintre morții din domeniul sanitar sunt bărbați.
Persoanele cele mai vulnerabile
Pandemia a crescut incidența violenței domestice, mai ales împotriva femeilor. Serviciile de suport al victimelor violenței domestice au fost copleșite în toată Europa, iar consilierii sunt îngrijorați pentru siguranța victimelor și confidențialitatea relației cu acestea.
Deși toate persoanele din comunități marginalizate au fost afectate de către pandemie, femeile sunt afectate disproporționat. Accesul redus la oportunități de muncă și servicii sanitare, precum și restricțiile au avut un impact sever asupra refugiatelor, femeilor cu dizabilități, și femeilor rome.
