În România, încă dinainte de depistarea primului pacient contaminat cu coronavirus, oamenii s-au năpustit în farmacii și supermarketuri, de unde și-au făcut provizii pentru mai mult timp. Alimente neperisabile si măștile chirurgicale au fost vânate în ultimele zile, chiar dacă situația s-a mai calmat. L-am întrebat pe sociologul Adrian Hatos, profesor la Universitatea din Oradea, care sunt explicațiile pentru un asemenea comportament. Profesorul spune că sunt mai mulți factori care determină apariția panicii și mai multe canale de răspândire a sentimentului de anxietate.
Europa Liberă - Cum se definește goana care a început încă înainte de declararea cazurilor de coronavirus?
Adrian Hatos - „Este un caz tipic de panică colectivă și de contagiune. În mare măsură nu are nicio legătură cu gravitatea problemei în sine. Observăm că se propagă cel mai mult în mediul digital. Au mai fost situații când au mai fost epidemii anunțate declarate ca atare. Probabil că fiecare din cazurile de până acum au fost mai grave decât cazul de față, cum s-a întâmplat cu Ebola sau epidemia de SARS, cu o rată de mortalitate mult mai mare, dar cred că panica de acum din România, unde până acum două zile nu aveam niciun caz de coronavirus raportat, nu s-a mai întâmplat niciodată. Este pur și simplu produsul fricii, al unui număr destul de mic de panicarzi, ca un fel de activiști, care i-au îndemnat și pe alții să acționeze rapid, mai ales pe rețelele lor personale, prin diferite metode, dar și pe rețelele sociale.
Sunt mai mulți factori. Pe de o parte sunt activiștii, persoane ipohondre în limbaj vernacular, trivial, sau cum li se spune în limbaj psihologic. Pesemne multe dintre ele sunt persoane cu anxietate de sănătate. Așa se definește ipohondria în limbaj de specialitate,și care se sperie foarte tare la situații de genul ăsta. De obicei sunt persoane care nu au încredere în instituții și care nu au o foarte bună alfabetizare științifică, au un nivel de cultură sau un nivel de înțelegere a realității destul de scăzut.”
Europa Liberă – Vă gândiți că poate fi o moștenire din perioada comunistă? Sau este vorba despre memoria recentă, să spunem trauma legată de Colectiv?
A.H. „Nu, genul ăsta de teorii nu are legătură cu perioada comunistă. Asta se întâmplă oriunde. E adevărat că în România încrederea în instituții este mai scăzută decât în alte părți și pentru că instituțiile nu servesc foarte bine cetățenii. Pe de o parte. Pe de altă parte, și pentru că încrederea de sine este determinată în mare măsură de încrederea oamenilor. Există o scără generală de măsurare a optimismului cu privire la modul în care funcționează lumea iar românii în general nu sunt optimiști. Din diverse motive, dar o parte din derivă vine efectiv din istoricul lor personal și instituțional. Aici joacă un rol și educația - oamenii mai puțin educați sunt mai puțin optimiști sau mai puțin încrezători în instituții. Apoi sunt anumite contexte culturale care sunt ostile instituțiilor. Gândiți-vă de pildă la mișcările religioase contestatare, minoritare ca dimensiune, la diverse secte care, în principiu, nu sunt foarte prietenoase cu autoritatea. Ele nu sunt majoritare, însă sunt, ca să spunem așa, destul de apocaliptice și așteaptă cu înfrigurare diverse ocazii să arate că statul este slab. Ele devin mai active, în condiții ca acestea, când se ivește un pericol.
Mai există, de asemenea, o problemă cu componenta irațională din societate. Vorbim de o parte formată din oameni ostili statului sau pur și simplu rânduielilor de bază ale statului, care nu au încredere și cred că de descurcă mai bine și mai repede înaintea altora.
În fine, mai există o categorie care îi include pe cei care au alt tip de raționament. În momentul în care vezi că toată lumea se duce să golească stocurile de măști la farmacie sau să golească alimentele de pe rafturile supermarketurilor, este rațional, gândesc ei, să te duci și tu și să nu te trezești că nu mai ai ce mânca sau nu mai ai cele necesare.
Fenomenul este amplificat de cei care nu au încredere în instituțiile statului.
Mai există un aspect. Genul acesta de fenomene a luat amploare în ultima vreme, de când au apărut și rețelele de socializare, diverse siteuri. În principiu, media mainstream e destul de reținută și are grijă totuși să verifice unele informații și să nu răspândească toate prostiile.
În schimb, pe facebook, pe Twitter se poate transmite orice prostie și multă lume nu face distincția între o informație validă și o informație falsă. De obicei, în aceste medii, nu interesează adevărul sau legitimitatea sursei, ci pur și simplu consumă orice informație de pe aceste rețele, caută emoții, reacționează la emoții. Acesta este terenul pe care se amplifică anxietatea.”
Europa Liberă - Dar de ce anxietatea a pornit încă dinainte de declararea vreunui caz de coronavirus în România? În Italia, momentul golirii magazinelor alimentare a coincis cu depistarea virusului.
A.H. „În România este vorba de panică, în mare măsură dn cauza unei slabe alfabetizări științifice, pur și simplu. Mai este vorba și despre relațiile noastre speciale cu Italia de foarte mulți ani. Faptul că au transmis televiziunile noastre, în general toată presa din România, foarte multe informații din Italia a fost important. Presa a informat publicul, nu neapărat pentru a induce panică, dar se știe că lumea se interesează pentru că sunt aproape un milion și jumate de români în Italia, care au rude și cunoscuți.
Faptul că s-au năpustit asupra supermarketurilor înainte de a fi depistat vreun pacient, arată panica și neîncrederea. Nu au mai așteptat o informare oficială și au cumpătat - mai bine acum decât mai târziu sau niciodată”.
Europa Liberă - Vă așteptați ca panica să se manifeste și altfel, dacă epidemia se răspândește mai mult în România?
A.H. „Mă aștept ca Guvernul să ia măsuri serioase, ca și în alte părți, dacă numărul cazurilor crește. Evident, asta va duce la o limitare a posibilităților de mișcare, a posibilităților de acces la resurse. Astfel,va fi justificat să îți faci provizii, mai ales că, încă o dată, oamenii nu au motiv să aibă încredere în capacitatea statului de a gestiona cum trebuie situația asta. Avem toată experiența anterioară, pentru toate celelalte situații de mai mică amploare, dar poate mai dramatice, de genul Colectiv sau incendiul de la maternitatea Giulești. Așa se justifică precipitarea oamenilor, adică justifică o senzație că atunci când va fi o problemă vom fi de capul nostru, de fapt singuri în fața ei. Boala pare a fi, însă, mult mai puțin periculoasă decât multe alte boli. ”
Facebook Forum