Linkuri accesibilitate

Ionuț Gherasim despre revigorarea PNȚCD - Construcție sau reconstrucție?


Ionuț Gherasim (dreapta), alături de mentorul său politic, Corneliu Coposu, în anii 90
Ionuț Gherasim (dreapta), alături de mentorul său politic, Corneliu Coposu, în anii 90

Construcție sau reconstrucție? Imobilism și stagnare sau mobilitate și soluții reale?

În 2018, a devenit major și votant un copil care, practic, nu a prins PNȚCD în Parlament sau măcar în jocul politic și ca actor semnificativ pe scena publică românească, nemaivorbind de cea internațională. Memoria victimelor acestui partid nu se pierde, istoricii și comemorările succesive o păstrează, dar ea tinde să-și piardă orice dimensiune politică și face ca idealurile politice ale acestor victime să se piardă pentru totdeauna.

Anii aceștia sunt probabil ultimii în care se mai poate salva tradiția Partidului Național Român, Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, ultimii în care se mai poate reînnoda firul memoriei politice. Datoria ultimilor supraviețuitori ai închisorilor comuniste, datoria celor care măcar i-au cunoscut pe cei care au făcut ca această identitate să renască în 1990, este să găsească o modalitate prin care acest foc viu, dar care acum abia pâlpâie, să fie transmis noilor generații.

Asta nu se va putea face oricum, nu se va putea face având o simplă siglă sau un sediu, nu se va putea face la nivelul unor jocuri politice minore, cu toată bunăvoința, nu se va putea face plecând de la structuri politice neînsemnate. Ca și în 1990, o nouă mișcare trebuie să se proiecteze din prima clipă ca fiind un actor politic major, trebuie să se impună ca un reper al dezbaterii publice. România simte lipsa a ceea ce numai PNȚCD a știut să fie în anii 1990, și va trebui să găsim alte forme pentru a exprima aceași esență.

Noi știm că în solul societății românești, în multe familii, în cărțile de istorie, tradiția PNȚCD și ideile creștin-democrate există. Acestea sunt niște rădăcini care nu mai au unde să se exprime, sunt fără trunchi, fără crengi, fără frunze și fruct. Pornind de la aceste rădăcini trebuie să-i găsim pe cei care, în generațiile mai tinere, au energia să refacă trunchiul, să ajute crengile să crească și să se îndrepte către lumină.

Corneliu Coposu și toată echipa sa au avut în suflet nu atât PNȚ-ul, cât un PNȚ ideal, noi, astăzi, nu trebuie să ne raportăm la PNȚ așa cum a fost el în realitate, cu bune și cu rele, ci să plecăm de la acel PNȚ ideal, acel PNȚ al valorilor, care pot fi trădate de unii, dar dacă oamenii sunt coruptibili, valorile, principiile și tradiția nu vor fi niciodată coruptibile.

Lipsa unui vector politic vocațional creștin-democrat se face simțită, dar și frica de așa ceva există, la fel ca în 1990. Nu putem propune o plantă fragilă, o structură vulnerabilă, atunci când vom face pasul trebuie să avem deja un fond consolidat, robust ca un stejar, care să se vadă de departe și să fie văzut ca o alternativă și de cei care abia au auzit de PNȚ sau PNȚCD, dar care se regăsesc în principiile și valorile pe care noi le vom propune.

XS
SM
MD
LG