Etnicii sârbi din nordul Republicii Kosovo au blocat pe 31 iulie două puncte de frontieră cu mașini și baricade. Conform poliției din Kosovo, mai mulți cetățeni de etnie albaneză au fost atacați de grupurile de sârbi de la graniță, care i-ar fi rănit și le-ar fi produs daune asupra mașinilor.
Pentru a evita conflictul, guvernul de la Priștina a convenit să amâne cu o lună această decizie, odată ce punctele de frontieră vor fi eliberate. Noile documente trebuiau impuse din 29 iunie, iar autoritățile kosovare au acordat deja o perioadă de tranziție de 60 de zile.
Decizia, care trebuia pusă în aplicare în 2021, a fost amânată cu un an din cauza aceleiași reacții a celor peste 50.000 de etnici sârbi din nordul țării care încă dețin documente sârbe. Amânarea vine la sugestia reprezentanților americani și europeni din Kosovo, care au avertizat că există multă dezinformare cu privire la deciziile de acest fel. Mai puțin de 5% din locuitorii din Kosovo sunt etnici sârbi.
Până acum, Kosovo a tolerat plăcuțele de înmatriculare emise de către patru autorități locale din zone cu populație sârbă, marcate cu numele orașului (PR la Priștina, KM la Kosovska Mitrovița), precum și cărți de identitate emise de autoritățile sârbe.
Noua măsură ar impune noi plăcuțe cu acronimul RKS (Republica Kosovo) și noi cărți de identitate. De asemenea, toți sârbii care vizitează Kosovo ar primi un document de intrare-ieșire valid timp de 90 de zile, similar cu unul primit în ultimii 11 ani de cetățenii kosovari care intră în Serbia.
Reacții regionale și internaționale
Reprezentantul extern al Uniunii Europene, Josep Borrell, a scris pe Twitter că aplaudă decizia guvernului de la Priștina de a amâna noile măsuri. Acesta a îndemnat cele două țări la dialog.
„Sperăm să putem colabora cu guvernul și cu colegii din Uniunea Europeană pentru a ne asigura că aceste acorduri sunt înțelese mai bine, și că astfel tensiunile vor scădea”, a declarat Ambasadorul american la Priștina, Jeffrey Hovenier.
Președinta Kosovului, Vjosa Osmani, a încurajat etnicii sârbi să nu se lase convinși de discursurile inflamatoare cu privire la o simplă măsură reciprocă. Atât președinta cât și premierul Albin Kurti dau vina pe guvernul sârb și pe președintele Vucici pentru protestele celor de la graniță.
Reprezentanții NATO în Kosovo au declarat că sunt pregătiți să intervină în cazul în care situația se va destabiliza, și că monitorizează îndeaproape situația în contact cu ambele părți. Atât NATO cât și Uniunea Europeană încurajează în acest moment normalizarea relațiilor dintre Kosovo și Serbia.
Președintele sârb Aleksandar Vucici a declarat într-o conferință din 31 iulie că „dacă vor îndrăzni să persecute și vor maltrata sau ucide sârbi, Serbia îi va învinge” și că guvernul de la Priștina încearcă să-l pună în aceeași poziție ca Vladimir Putin. Premierul kosovar l-a acuzat pe Vucici că instigă la violență.
Responsabilul sârb pentru relațiile cu Kosovo, Petar Petkovici, a acuzat guvernul din Kosovo că încearcă să invadeze nordul țării.
Războiul din Ucraina are un impact semnificativ asupra relațiilor diplomatice din balcani. Politicienii sârbi, în frunte cu președintele Vucici, au refuzat să sancționeze Rusia. Discursurile ruse de tip naționalist și revizionist au fost primite cu entuziasm în Serbia și Bosnia, scrie Washington Post. De asemenea, reprezentanții ministerului de externe rus au luat partea Serbiei în această dispută, acuzând guvernul de la Priștina că discriminează sârbii din Kosovo.
Vladimir Djukanovic, membru al partidului lui Vucici, a scris pe Twitter că „totul indică spre faptul că Serbia va trebui să înceapă de-nazificarea Balcanilor”. Acesta a folosit aceeași formulă preferată de Putin la începutului războiului din Ucraina pentru a sugera că Serbia ar trebui să înceapă un nou război în Kosovo.
Disputa pe plăcuțele de înmatriculare
Problemele de la granița dintre Kosovo și Serbia reapar periodic, din cauza faptului că guvernul de la Belgrad nu recunoaște independența declarată în 2008 de Kosovo. Dezechilibru nu cauzează doar întrebarea „ar trebui Kosovo să existe?”, ci și micile decizii birocratice, luate în mod obișnuit de autoritățile locale sau naționale. Într-un teritoriu disputat precum Kosovo, aici apar neclaritățile.
Încă din 2008, șoferii care vin din Kosovo în Serbia trebuie să folosească plăcuțe de înmatriculare temporare, emise de guvernul sârb. În 2021, guvernul de la Priștina a propus măsuri similare pentru cei ce intră în țară cu mașini sârbe. Sârbii din nordul Republicii Kosovo au reacționat blocând două puncte de frontieră în septembrie anul trecut. Ambele părți au mobilizat în acele zile forțe de ordine la graniță. Înțelegerea temporară din 2021 a fost ca mașinile care se deplasează între cele două țări să își acopere însemnele naționale cu un abțibild.
Adeseori, guvernul de la Belgrad ripostează când Priștina încearcă să implementeze măsuri echivalente cu cele sârbe, măsuri pe care le consideră ilegitime pentru că nu recunosc Kosovo ca stat național.
Kosovo - un conflict înghețat?
Kosovo a fost pierdut în bătălia dintre sârbi și otomani din 1389, iar provincia a fost integrată în Imperiul Otoman timp de câteva secole. Deși a fost separată de restul Serbiei, aceștia consideră regiunea Kosovo ca fiind un loc-cheie pentru formarea lor națională.
În secolele în care s-a aflat sub dominație otomană, Kosovo a fost islamizat și populația sârbă a scăzut în favoarea albanezilor. După războaiele balcanice, Serbia a recucerit Kosovo și a eliminat o mare parte din populația albaneză.
Provincia Kosovo a fost integrată, după cel de-al Doilea Război Mondial, în Iugoslavia. Tensiunile etnice din întreaga federație au fost ținute sub control timp de câteva decenii. Odată cu moartea conducătorului Iugoslaviei, Josip Broz Tito, aceste tensiuni etnice au început să se facă simțite, rezultând în războaiele violente din anii 1990.
Autonomia Kosovului a fost redusă semnificativ de liderul sârb Slobodan Miloșevici în 1989. Deși conflictul din Kosovo a rămas sub suprafață în timpul războiului din Bosnia, în 1998 au reînceput luptele și masacrele în Kosovo. Acordurile de încetare a focului nu au fost respectate de către sârbi, așa că NATO a intervenit în 1999. Peste un milion de cetățeni etnic albanezi au fost alungați din Kosovo în timpul conflictului și peste 10 mii de civili au fost uciși. Sute de oameni sunt încă dați dispăruți.
Nouă oficiali sârbi au fost urmăriți penal la Haga pentru crimele lor de război din Kosovo. Șase dintre aceștia au fost găsiți vinovați și alți doi au decedat înaintea verdictului. Până în ziua de astăzi, 3.800 de soldați ai țărilor NATO sunt staționați în Kosovo pentru a menține pacea în regiune.
Kosovo și-a declarat independența de Serbia în 2008. Între timp, s-a alăturat organizațiilor precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, dar nu Națiunilor Unite. Misiunea de susținere a statului de drept prin consolidarea instituțiilor statului începută de Uniunea Europeană în 2008, EULEX, este considerată a fi fost un eșec. EULEX nu a reușit să elimine corupția și interferența politică în eforturile de stabilizare a țării.
Kosovo și Serbia au convenit în 2013 asupra normalizării relațiilor bilaterale, pentru a facilita eforturile ambelor țări de a se alătura Uniunii Europene. Aici se încadrează și problema plăcuțelor de înmatriculare.
Kosovo dorește să devină stat membru UE, dar principalul obstacol este condiția ca Serbia să îi recunoască independența.
Independența Kosovului este recunoscută de 97 de țări. În Uniunea Europeană, singurele state care nu îi recunosc independența sunt România, Grecia, Cipru, Slovacia și Spania. Nici China sau Rusia nu recunosc independența Republicii Kosovo.
