Peste 100.000 de lucrători, în special din Asia, au fost integrați de firmele românești, însă un raport realizat de Confederația Concordia arată că numărul și nivelul de calificare al imigranţilor nu reuşesc să acopere scăderea de forță de muncă.
Situația din România e atipică la nivel european: 500.000 de șomeri, însă de patru ori mai mulți oameni inactivi; în tot acest timp, angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori și apelează la cei din străinătate.
Explicația ar putea fi o eroare statistică, crede Radu Burnete, președintele executiv al Confederației Concordia, organizație care reprezintă interesele a 16 industrii din economia românescă.
Acesta a mai vorbit la #10Întrebări despre schimbările de pe piața muncii, imigrație sau meserii care, în viitor, ar putea dispărea.
Principalele idei ale interviului:
- Cifrele statistice de pe piața muncii sunt influențate negativ de inexactitatea datelor colectate de INS la ultimul referendum;
- Meseriile viitorului se vor axa pe împletirea tehnologiei cu capacitățile umane. Meserii din zona contabilă, juridică, financiară vor fi preluate de roboți;
- Educația rămâne una dintre principalele probleme de acces pe piața muncii;
- Statul nu dorește o radiografie clară a locului de unde provin cei mai performanți absolvenți.
1. Europa Liberă: Avem un declin natural de 1,1 milioane de oameni, printre cele mai mari din Europa. Cu toate acestea, gradul de ocupare a forței de muncă este în continuare extrem de scăzut, de doar 67,1%. Cum se explică acest lucru?
Radu Burnete: Cred că problema principală pe care o avem este cu calitatea datelor publice despre populația României. De exemplu, avem oficial doar 500.000 de șomeri, când, de fapt, avem două milioane de oameni inactivi.
E cert că avem o parte semnificativă a populației din România care fie migrează sezonier, fie nu mai locuiește în România, dar are actele în continuare aici.Radu Burnete, președinte executiv Concordia
Și asta explică ciudățenii de genul ăsta: pare că avem mai mulți oameni în țară decât avem în realitate și de aici apare și ideea că avem un grad de ocupare foarte, foarte mic.
Eu cred că, în realitate, gradul de ocupare e mai aproape de media europeană, dar el este statistic deformat de acești cetățeni care, deși nu mai lucrează și domiciliază în România, apar în continuare în statisticile noastre publice ca fiind aici.
2. Europa Liberă: Avem o rată a șomajului de 68,4% în rândul tinerilor. Care este explicația? Nu doresc tinerii să muncească sau nu sunt pregătiți? Cererea de pe piața muncii nu se suprapune cu oferta?
Radu Burnete: Nu cred că explicația cea mai bună e că tinerii nu vor să muncească. Șomajul mare în rândul tinerilor e un fenomen european, nu doar românesc, chit că cifrele noastre sunt destul de mari față de media europeană.
Mai sunt țări care se confruntă cu această problemă - Spania, Italia, Grecia. Cred că ține și de educația din România, de sistemul educațional, pentru că pregătim în anumite zone tineri care nu-și mai găsesc apoi locul pe piața muncii.
A doua problemă e că avem aceste organizări teritoriale regionale pe care nu vrem să le abordăm cum trebuie. România are în continuare, din punctul meu de vedere, mult prea multe sate și orașe mici și are și ambiția din a le ține pe toate în viață ca unități administrative.
Ne dorim ca toată lumea să câștige venituri mari și să câștige venituri acolo unde trăiește. Realitatea e că economiile moderne au o structură foarte diferită urban-rural.
Dacă te uiți în Occident, există 70%-80% populație în urban și 20% în rural. Câtă vreme nu lucrăm la structura asta, mă tem că o să ținem foarte mulți tineri în zona rurală unde încă nu există oportunități de angajare. E foarte greu să aduci un investitor într-un sat.
3. Europa Liberă: România este pe locul al doilea în privința ofertei de locuri de muncă în Europa, cu 140.000 de locuri. Care sunt domeniile unde este o cerere activă de forță de muncă?
Radu Burnete: Deficitele cele mai mari le avem în construcții, unde pare că niciodată nu avem suficientă forță de muncă, în industria de HoReCa și o mare problemă începem să avem în industria transporturilor.
Colegii mei din industrie vorbesc de un deficit de 50-60 de mii de șoferi. Și a patra industrie unde avem un deficit mare de forță de muncă este industria de software.
4. Europa Liberă: Care sunt meseriile viitorului, pentru ce ar trebui să se pregătească tinerii?
Radu Burnete: Dacă spun acum, cu siguranță, că trebuie să folosească calculatorul e un truism, toată lumea știe asta. Sunt două lucruri la care trebuie să ne uităm. Pe de o parte, cred că ne întoarcem într-o paradigmă în care avem nevoie ca oamenii să aibă mai degrabă o educație umanistă, axată pe valori, principii și pe știința cunoașterii și a învățării, ca să poată să învețe mai repede și să țină pasul cu schimbările care au loc.
Pentru foarte multă vreme, mediul de afaceri tot spunea că avem nevoie de oameni cu abilități practice care când ies din școală să știe să facă lucruri. Eu nu prea mai cred în modelul ăsta. Pentru oamenii mai tineri așteptarea este să-și schimbe macar o dată în viață carieră sau ceva fundamental în cariera.
Al doilea, este această combinație om-mașină, om-inteligență artificială, om-computer, foarte multe dintre joburile viitorului vor avea această componentă de a ști să utilizezi tehnologia informației. Roboții și tehnologia informației vor fi complementare omului, nu-l vor înlocui, dar vor tinde să ia o mare parte din munca repetitivă pe care noi o facem.
Va trebui să învățăm să lucrăm cu această tehnologie, iar asta va fi valabil și în fabrică, unde roboții vor produce din ce în ce mai mult, dar și în foarte multe birouri. Inclusiv meserii cum sunt contabilitatea, auditul, cele de natură juridică se vor automatiza, pentru că sunt repetitive.
Asta este cheia la meseriile viitorului, vor avea lucruri non repetitive, pentru că orice e repetitiv, oricât de complex, va putea fi, mai devreme sau mai târziu, făcut de inteligența artificială sau un robot.
5. Europa Liberă: Asistăm la un aflux important de forță de muncă din afara Uniunii Europene în România. Cum influențează ei piața muncii?
Radu Burnete: Cei mai mulți dintre ei vin în domeniile deficitare, în construcții și HoReCa, mai puțin în Transporturi și IT, pentru că, în Transporturi, e încă nevoie de calificări superioare, iar în IT, deocamdată avem mai puțină forță de muncă interesată să vină. Emigranții sunt foarte benefici pe piața muncii.
O influență asupra salariilor nu pare să fie, salariul mediu în România, continuă să crească cu tot acest aflux de muncitori din afara Uniunii și, sincer, fără ei o să avem mari probleme economice, pentru că nu avem forța de muncă necesară pentru ritmul în care crește economia.
Pot spune că nu avem încă probleme majore de acceptare a lor, deși sunt suficienți ca să îi observăm, nu sunt suficienți ca să declanșeze probleme sociale. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim atenți la experiența țărilor din vestul Europei care au avut afluxuri mari de emigranți și, dacă ele sunt prost administrate, pot apărea probleme de integrare.
Din nefericire, România aici nu are nicio experiență istorică importantă și nici nu văd o aplecare prea mare spre a rezolva această chestiune pentru că, pe de o parte, noi din partea angajatorilor spunem că avem nevoie de forță de muncă repede, pe de altă parte, nu văd o administrație locală sau un sistem educațional pregătit să integreze foarte mulți oameni, mai ales din culturi atât de îndepărtate de a noastră.
6. Europa Liberă: Există o populație net mai bine pregătită ca acum zece ani. De exemplu, cei cu studii medii reprezintă acum 43,5% față de 37,1% acum zece ani. Situația este similară la cei cu studii superioare. Cu toate acestea, 30% din ei se pierd pe drum la angajare. Care ar fi explicația? Unde este această forță de muncă?
Radu Burnete: Problema este în sistemul de educație care nu pregătește pentru orice e nevoie pe piața muncii. Este un lucru pe care noi, patronatele, îl cerem de foarte multă vreme și care nu e greu de făcut și anume ca în REVISAL (n.r., registrul public de evidență a salariaților din România) să existe un câmp suplimentar. Atunci când angajatorul scrie salariul și ce mai scrie, să scrie și diploma pe care noul angajat o are, care este liceul și facultatea pe care le-a absolvit.
Ar fi o statistică excelentă să vedem care este legătura între ce ai absolvit, unde lucrezi, ce facultate ai absolvit, ce absolvenți au cele mai mari salarii și cele mai mari șanse să se angajeze. Eu mă tem că e o rezistență fantastică la genul ăsta de statistică pentru că ea ar devalua niște probleme foarte mari din sistemul nostru educațional.
Dar aici apare o problemă pentru că atunci când vezi ce licee sau ce universități produc oameni care nu sunt în stare să-și găsească joburi întrebarea este dacă acestea nu trebuie desființate.
Noi, în general, tindem să pregătim oamenii în funcție de ce profesori, de ce tehnici și de ce instrumentar avem, nu ne uităm la ce e bine pentru că asta aduce cu sine niște decizii destul de dureroase.
7. Europa Liberă: Rămâne vestul Europei în continuare un loc de atracție pentru forța de muncă românească?
Radu Burnete: Deși fluxul migrator a mai scăzut în ultimii ani, adică nu mai pierdem atât de mulți oameni cum pierdeam acum câțiva ani, Vestul încă atrage.
Rămâne atractiv și din perspectiva salariilor, în unele zone, că în altele România a recuperat destul de rapid. Dacă mai pui că sunt lucruri încă mai ieftine în România, cum ar fi chiria, România rămâne o opțiune mai ieftină.
Ceea ce rămâne în continuare atractiv e un alt tip de administrație publică, servicii de sănătate, alte feluri de orașe și la aceste capitole nu ne văd concurând prea curând cu vestul Europei.
8. Europa Liberă: Care sunt cele mai bine plătite meserii din România? Dar cele mai prost plătite?
Radu Burnete: Cel mai mare salariu din România îl are un bărbat dintr-o companie străină din IT, din București. Cele mai mici sunt în Teleorman și în HoReCa.
Dacă de uiți pe statistici, cele mai mari salarii sunt în industria IT, în energie, în anumite părți ale sectorului financiar, acesta ar fi top 3. Mai trebuie adăugat că salariile în companiile cu capital integral străin sunt cu 30-40% mai mari decât media.
9. Europa Liberă: Salariile au crescut, conform datelor pe care le-ați făcut publice. Se resimt creșterile salariale și în productivitatea muncii?
Radu Burnete: Colocvial, tindem să asimilăm productivitatea cu hărnicia și ajungem să o luăm personal - muncitorii din România nu sunt la fel de productivi ca cei din Germania înseamnă că ai noștri sunt mai leneși, ceea ce nu e adevărat.
Realitatea e că tu ca simplu angajat ai foarte puține lucruri de făcut ca să îți crești productivitatea, așa cum o definesc angajatorii. Sigur, poți să mergi la niște cursuri de pregătire, nu poți spune că nu ține deloc de tine, dar realitatea e că productivitatea e un ansamblu de factori economici care ține și de infrastructură, de bună guvernare, inclusiv de tehnologie, de acces la finanțare.Radu Burnete, director executiv Concordia
Productivitatea, așa cum o definim noi, patronatul, nu are legătură cu hărnicia, tu poți să fii harnic, extraordinar de harnic, să muncești 16 ore pe zi și un muncitor din Germania care muncește 7 ore pe zi să aibă productivitate mai mare pentru că, dacă are tehnologie să producă mai mult și mai bine, dacă are infrastructură să livreze bunurile astea mai rapid și mai ieftin, dacă are management de calitate și încă mulți de „dacă”, acei muncitori vor produce mai mult și mai ieftin sau mai mult și de calitate.
Productivitatea nu e legată de remunerație. Invers vine treaba, cu cât devenim mai productivi, salariile cresc că acele companii devin mai profitabile și pot plăti mai mult.
Aici, România, deși are cea mai mare creștere a productivității din Europa, venim de foarte departe, nu suntem încă la media europeană.
10. Europa Liberă: Ce sfat ați da unui proaspăt absolvent de facultate care își caută un loc de muncă?
Radu Burnete: Ce aș spune cuiva tânăr care își caută un loc de muncă este că aceasta este vârsta la care trebuie să experimentezi și că nu trebuie să te uiți la cel mai mare salariu.
Nevoile sunt mici. Dacă la 20 de ani poți să accepți un salariu mai mic pentru o slujbă care îți pare mai interesantă sau poți să te muți mai frecvent ca să vezi ce îți place, de la 30, 40, 50 de ani, lucrul acesta devine dificil sau cvasi-imposibil. Cât eși tânăr, nu cred că salariul ar trebui să fie principalul lucru la care să te uiți.
