Țară în service | Numărul românilor pentru care acasă e în străinătate se apropie de șase milioane. Cine oprește exodul?

Cifrele recensământului din 2022, date recent publicității, confirmă o Românie în declin demografic accentuat. Mai mult de o treime din amploarea fenomenului e dată de emigrație. Deși au trecut 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, exodul continuă.

Aproape șase milioane de cetățeni români figurează cu domiciliul sau reședința în străinătate, majoritatea emigranți la prima generație. Mulți alții nu apar în registrele oficiale.

Potrivit experilor consultați de Europa Liberă, statul român nu are strategii nici pentru a opri exodul, nici pentru a-i aduce înapoi pe cei plecați. Europa Liberă a selectat câteva povești emblematice.

„Am avut de trei ori bagajele pregătite la ușă, să mă întorc. Mi-a fost și greu, mai ales la început. În România am lucrat în restaurant, dar acolo am început prin a monta scaune. Scaunele de pe Nou Camp au fost montate de o echipă de români, sunt alea de se văd și la TV în spatele băncii de rezerve, când joacă Barcelona acasă”, (Lucian Sima, român stabilit în Catalonia, Spania, în zona metropolitană a Barcelonei, de la finalul lui 2003).

După ce a montat scaune, Lucian a fost șofer de camion, apoi de TIR. Acum are, în Spania, propria firmă de transport.

E un drum asemănător celui parcurs de mulți alți români care au plecat în străinătate: la început au lucrat ce au găsit, pentru un venit (mult) superior celui din țară, apoi au învățat, au căutat, au muncit cât mai mult și au avansat.

Am stat vorbă cu români plecați în Spania, Italia, Franța, Marea Britanie, Canada și Statele Unite.

Ei vorbesc despre muncă, din nou despre muncă, apoi despre iubire, dezamăgire și dor. Nu au plecat doar pentru a câștiga mai mulți bani și a trăi mai bine. Au plecat și în căutarea unor servicii publice mai bune, a unei societăți juste. Medicul Radu Lupescu, din Franța, ne-a povestit că a „fugit” de mineri.

„La început, patronii din Spania au apelat la români și alți imigranți pentru că doar ei acceptau anumite condiții, după care seriozitatea angajatului făcea diferența; spun asta după aproape 17 ani pe cartea de muncă. Depinde și ce și unde muncești; în Catalonia au venit în special români din zonele mai dezvoltate, în partea de sud, în schimb, au fost foarte mulți muncitori sezonieri, inclusiv celor care le zicem căpșunari”, spune Lucian.

Unii au plecat pentru a-și deschide orizonturile de studii și carieră, alții dezamăgiți de schimbările întârziate după '89, alții au „încercat marea cu degetul”, știind că pot realiza, financiar, ceea ce nu e posibil acasă.

O parte dintre ei au reușit să lucreze pe posturile în care erau calificați, alții au fost nevoiți să înceapă de jos.

„Sunt foarte multe mituri despre emigrația românească. Fapt este că cine pleacă foarte mult sunt cei care muncesc în agricultură, transporturi, sau muncitori sezonieri, domenii de muncă intensivă. Ideea că pleacă 'cei mai buni' nu este neapărat validă. Una este migrația înalt calificată, diversificată și ea. Ca medic sau IT-st, posturi-vedetă, poți găsi job peste noapte, dar dacă ești sociolog mergi și faci taxi în Berlin”, explică sociologul Remus Anghel, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrație (SNSPA), specialist în studierea migrației românești.

Câți români locuiesc în străinătate

În timp ce populația României a scăzut cu aproape 4 milioane de persoane între 1992 și 2022 (până la 19,05 milioane) numărul românilor din străinătate a urcat vertiginos, în special între 2000-2010, în condițiile în care în 2001 au fost ridicate vizele de călătorie în țările UE, iar în 2007 România a aderat la spațiul comunitar.

Apartenența la Uniunea Europeană a accelerat migrația spre țări precum Spania, Italia sau Marea Britanie. Numărul emigranților români trece de 3,5 milioane, potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), peste 2 milioane dintre aceștia emigrând după 2000.

În 2016, românii formau a patra cea mai mare comunitate de emigranți în țările OCDE, după cele din Mexic, India și Polonia. OCDE include 38 de state membre, cu economii dezvoltate, de la Germania, Franța, Marea Britanie și Italia la SUA, Japonia și Canada.

Numărul românilor cu domiciliul și reședința în străinătate ar fi de circa 5,7 milioane, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe, primite de la autoritățile statelor în care se află aceștia, a precizat pentru Europa Liberă Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP). Dar românii care se află în străinătate sunt încă și mai mulți.

„După 2013, aportul migrației externe în declinul populației și-a pierdut din ponderea constatată în cazul scăderilor de la recensăminte; în scăderea actuală a populației, ponderea e 30%, maxim 40%, restul e efectul sporului natural negativ”, spune purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statistică, Vladimir Alexandrescu.

Chiar dacă cifrele migrației externe (cu stabilirea rezidenței în altă țară pentru cel puțin 12 luni) au continuat să fie importante și în intervalul 2010 - 2021 (între 161.000 - 242.000 de plecări anuale), acestea au fost compensate de un număr important de imigrări.

În 2021, la aproape 202.000 de emigranți s-au înregistrat doar cu 16.000 de imigranți mai puțini.

„Nu este o diferență care să mai aibă un impact direct așa mare în declinul populației”, spune reprezentantul INS.

Totuși, raportul din 2019 „Talents Abroad: A review of Romanian Immigrants” al OCDE notează că migrația devenită fenomen social a contribuit în proporție de 75% la declinul populației din România între 1990 și până la acel moment.

„Imensa emigrație din anii 1990 și din primul deceniu al acestui secol a sărăcit continuu [comunele și orașele țării] de populație tânără și adultă, iar o scădere naturală ajunsă în ultimii ani la 70 de mii de locuitori pe an a însoțit masiva emigrație, amplificând dimensiunea declinului și a depopulării iremediabile a țării”, afirma demograful Vasile Ghețău, în urmă cu trei ani, într-un articol pe această temă.

De la un spor natural pozitiv în 1990 - 315.000 de nașteri și 250.000 de decese, România a trecut treptat la unui negativ, cu aproximativ 180.000 de nașteri și circa 335.000 de decese în 2021; aproape două decese la o naștere.

Cele mai mari comunități de români sunt în Italia (peste 1,1 milioane), Spania, peste 1 milion, Marea Britanie, aproape 1 milion. Germania, SUA, Canada, Belgia, Austria, Irlanda și Franța completează lista.

Estimările populației românești din străinătate diferă însă surprinzător de mult, în funcție de criteriile luate în calcul. Raportul OECD din 2019 (cu date colectate în intervalul 2015-2016) consemna aproximativ 3,6 milioane de români emigranți (3,4 milioane fără copiii sub 15 ani), luând în considerare prima generație de emigranți, adică persoane născute în România.

Italia era singura cu populație românească de peste 1 milion, urmată de Germania, Spania, Marea Britanie și SUA. Datele indică ritmul spectaculos de creștere al comunităților din Italia, Spania și Marea Britanie, după 2000, în comparație cu cele din Germania și SUA, țări în care emigrația de lungă durată are un istoric mai mare în spate.

Ierarhia din barometrul Eurostat din 2021 este similară, doar că diferă estimările populațiilor.

Cifrele au un anumit grad de relativitate, explică reprezentanții DRP; pe de o parte, românii care au și cetățenia țării de reședință au fost radiați din evidențele serviciilor de imigrări, iar pe de alta, nu toți au formele legale în vigoare.

Mai mult, regulile UE - unde figurează aproape 3,9 milioane de români - nu impun obligativitatea înregistrării cetățenilor comunitari în cazul șederii pe termen lung.

Dacă termenul „români de pretutindeni” este luat în sens larg, incluzând și criterii complementare celei cu privire la cetățenie, rezidență de peste 12 luni, țara de naștere sau naționalitate (cuprinse de regulă în statisticile INS și în raportările europene), diaspora românească ajunge să fie estimată la 8 milioane de persoane.

Este vorba mai exact de urmași ai generațiilor mai vechi de imigranți, dar și de cetățenii români din comunitățile istorice, din țările vecine sau din apropiere, precum Grecia sau Albania, totalul acestora ajungând la peste 1,5 milioane.

„Cifrele avansate de MAE, de 5,7 milioane și cifra de 8 milioane, avansată de DRP, nu sunt concurente, ci prima se regăsește în cea de-a doua surprinzând o componență a unei realități mai largi”, ne-au transmis reprezentanții DRP.

Cifrele exacte sunt greu de cunoscut, subliniază și Remus Anghel.

„Migrația nu mai înseamnă ce însemna în anii '90. Funcționează libera circulație. Or, populația românească e foarte mobilă. Foarte mulți români au migrat la un moment dat, apoi s-au întors, după care poate lucrează din nou 'afară' și revin în țară. Deci e greu de stabilit unde sunt localizați exact; plus că pot migra dintr-o țară în alta”.

Un studiu pe care l-a realizat alături de alți cercetători din SNSPA, pe un eșantion reprezentativ în România, arăta că 15% chestionați au avut experiența emigrării; 35% dintre respondenți au avut în familie un membru care a avut această experiență.

ITALIA. De la magazie la avocatură

Doru Badea (47 de ani), din Craiova, licențiat în Drept, are propriul birou de avocatură în Bologna, regiunea Emilia-Romagna. Drumul până aici a fost însă unul dificil. La un moment dat, Gelu a revenit chiar în România. A rămas însă doar un an.

La final de 2006, tânărul aspirant la a deveni avocat în țară, dar descurajat și de costurile presupuse de stagiatură, a plecat în Italia. S-a angajat ca magazioner, dar nu a reușit să se integreze și a revenit în România.

Șederea în țară a durat doar un an; numărul de români care plecau Italiei creștea, răspunzând unei economii puternice, cu nevoie continuă de forță de muncă.

„M-am întors în Italia cu visuri, ca orice tânăr, să pot realiza ceva, să am o stabilitate financiară și să trăiesc în condiții normale. Am fost din nou magazioner, apoi am lucrat la o firmă de curierat, apoi șofer de camion și de TIR. Se muncea din greu, dar am reușit să cumpăr un teren în România și apoi să îmi ridic o casă”, povestește bărbatul.

Peste un milion de români locuiesc în prezent în Italia - cei mai mulți în regiunile Lazio și Lombardia - conform datelor oficiale, fiind cea mai mare comunitate din afara granițelor, potrivit datelor centralizate ale Ministerului Afacerilor de Externe (MAE).

„Numărul de români din Italia rămâne relativ constant, dar în ultimii ani nu a mai fost destinația preferată a celor care aleg să emigreze, ci mai degrabă Marea Britanie”, spune purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statistică, Vladimir Alexandrescu.

Anii 2011-2012 au fost foarte dificili pentru comunitatea din Italia, resimțind efectele crizei economice internaționale, dar pentru Doru Badea a fost un moment de transformare.

„Era foarte dificil pentru români să își mai găsească un loc de muncă, am luat decizia să înființez împreună cu alți români o asociație - structură cu o putere destul de mare în Italia - prin care să îi ajutăm pe cei care se confruntau cu dificultăți, români, dar nu numai. Erau salarii neplătite, discriminări, știam ce înseamnă să muncești din greu și intermediam intervenția statului pentru a remedia situațiile”.

Spune că mulți dintre românii care au ajuns în Italia nu își cunoșteau drepturile și ajungeau să fie exploatați în muncă de către patroni, fără a avea resursele, inclusiv financiare, să se apere.

După câțiva ani de activitate a asociației a fost cooptat de un avocat italian ca stagiar și-a obținut dreptul de liberă practică, iar în 2019 cu câțiva ani și-a deschis propriul cabinet de avocatură.

Are opt colaboratori angajați, iar clienții sunt în majoritate covârșitoare români; cazurile în care au nevoie de ajutor variază de la divorțuri până la altercații.

„Mulți români au plecat și de 'nervi'”

Doru Badea spune că pentru ca o parte a acestora să ia în calcul revenirea în țară nu e nevoie atât de campanii speciale, ci de schimbări de sistem în România.

„Sunt convins că sunt mulți români care ar dori să vină în România, dar instituțiile statului, sau oamenii care sunt în aceste instituții nu sunt pregătiți să aibă o relație eficientă cu cetățenii. E încă o birocrație mare, dificilă, iar adeseori funcționarii nu au educația necesară pentru a confrunta problemele omului din fața ghișeului. Mulți dintre românii care au ajuns treptat în Italia s-au integrat în societatea de aici și-au dat copiii la școli, au pierdut conexiunile de acasă și nu văd motive serioase pentru a se întoarce”, spune el.

„E greu să renunți la o anumită normalitate și să revii într-o țară care nu îți oferă neapărat o stabilitate”, conchide el.

Până la strategii direcționate spre românii din diaspora, este nevoie ca modul în care funcționează instituțiile statului și serviciile publice în România să se îmbunătățească, spune și inițiatorul programului RePatriot (menit să readucă românii în țară), Marius Bostan.

„Programul de guvernare în sine ar trebui să facă o Românie mai bună și să ia în calcul exodul masiv. Chiar sunt prioritare programele de simplificare, debirocratizare, de stimulare a competiției corecte și a responsabilității, nu a lenei și nemuncii. Mulți români pleacă și 'de nervi' că nu mai suportă neprofesioniștii ajunși în poziții dominante. Își cam pierd speranța”, spune Marius Bostan.

După sute de întâlniri și conferințe de premiere anuală a românilor remarcabili din străinătate, asociația are o experiență destul de exactă asupra ce îi ține sau îi reține pe români în a lua în calcul revenirea în țară.

„În primul rând spun de birocrație, corupție și de lipsa de încredere în clasa politică. E o problemă mare și noi încercăm să explicăm și să arătăm prin exemplul personal și prin discuții că lucrurile s-au mai îmbunătățit. Apoi, spun că sistemele de sănătate și educație sunt deficitare. Iar de cele mai multe ori percepția este mai rea decât realitatea. Noi dăm exemple de insule de performanță”, adaugă Marius Bostan

FRANȚA. Medic de top, alungat de mineri

Speranțele năruite l-au făcut pe medicul anestezist Radu Lupescu să plece din țară, în 1991, în Franța. Era student în anul I la Medicină în București, dar avea să înceapă din nou facultatea, în Strasbourg.

„Când am văzut ce se întâmplă, FSN-ul transformat în partid, mineriadele, am decis să plec. Speram într-un viitor mult mai bun, că nu vom mai rămâne în dispensare să prescriem aspirină și paracetamol; când am văzut că lucrurile nu o iau pe făgașul dorit, mi-am dat seama că nu mai vreau să aștept 25-30 de ani ca lucrurile să se schimbe”, povestește medicul, care profesează astăzi într-un spital din orașul francez.

În 2022 s-a numărat printre medicii decorați de președintele Emmanuel Macron pentru munca depusă în lupta anti-Covid din timpul pandemiei.

Comunitatea românilor este a zecea, ca mărime, din străinătate, cu peste 100.000 de cetăți rezidenți sau cu domiciliul aici, dar a fost una din destinațiile alese de mulți medici după anii 2000.

Dacă primii dintre ei făceau acest pas din cauza diferențelor de trai, inclusiv pe fondul răspândirii sistemului „șpăgii”, lipsa de perspectivă în România a devenit motivul dominant al sosirilor în Franța, spune el.

„Cred că nu este secție de spital în Strasbourg unde să nu fie măcar un medic român. Unii au venit să își facă rezidențiatul aici, știind că vor avea un post după absolvire, lucru care în România e complicat încă, tinerii medici se lovesc de o incertitudine. În Franța, știam încă din studenție care îmi va fi parcursul profesional”, spune medicul.

După majorările salariale din ultimii ani în sistemul medical din România, nu atât aspectul financiar, cât mediul spitalicesc, protocoalele clare de lucru și sistemul de educație, în cazul celor care au copii, sunt factorii care cântăresc decisiv în hotărârea de a profesa în altă țară, adaugă Radu Lupescu.

„Nu cred că e nevoie de acțiuni speciale de aducere a medicilor înapoi în țară. Ei vor veni dacă vor vedea schimbări în bine în sistemul medical. Dacă investițiile sunt făcute cu cap, dacă se va atrage personal paramedical de calitate și se pun în practică protocoale bine făcute, unii se vor întoarce, pentru că intervine și nostalgia și dorul de casă”, a conchis medicul.

Studiul realizat de echipa coordonată de Remus Anghel în 2021 arăta că 70% dintre cei care s-au întors în țară au făcut-o din motive familiale.

„E clar că marea majoritatea românilor au revenit din cauza dorului de acasă, de comunitate, de familie. Sau pentru că au văzut o posibilitate antreprenorială sau profesională. Sau au ieșit la pensie. Mai sunt și cazuri excepționale, de tineri care revin de la studii și caută joburi în România”, întărește și inițiatorul programului RePatriot, Marius Bostan.

Sunt și români care nu iau în calcul revenirea în țară.

Sunt tineri plecați la studii care nu au specializările respective acasă, vor să învețe și să exploreze, iar noi îi încurajăm să țină legătura cu țara și să nu uite. Sunt și familii care și-au făcut un rost acolo, s-au acomodat, au copii la școală, au joburi sau afaceri bune. Pe ei îi dorim mai aproape, să vină măcar în vizită și să vorbească România de bine”.

„Nu mai pleacă la fel de mulți medici în străinătate!”

Potrivit datelor Colegiului Medicilor din România, plecarea medicilor români în străinătate a scăzut considerabil, spune sociologul Remus Anghel, co-autor al unui studiu pe temă.

„După creșterea aceea salarială din 2017-2018, care a dus și la dublarea salariilor, efectul s-a văzut, migrația medicilor a scăzut; e normal ca medicii să aibă salarii decente. La fel ca în cazul IT-iștilor, dacă pleacă nu o mai fac pentru salarii mai mari, pentru că și costurile vieții sunt mai ridicate. Pleacă pentru servicii sociale, publice mai bune”.

Numărul certificatelor emise de Colegiul Medicilor necesare practicării profesiei în străinătate, a fost în scădere constantă în ultimii ani, de la aproape 1.500 în 2016, la sub 900 în 2020, potrivit unor date centralizate de Hotnews.ro.

Cumulând însă și medicii stomatologi și farmaciștii, totalul specialiștilor din domeniul sănătății care au solicitat Colegiilor profesionale certificatele amintite a fost de peste 2.100 în anul 2020, arătau datele transmise de Ministerul Sănătății publicației.

Anterior, peste 14.500 de medici, medici stomatologi și farmaciști ar fi solicitat aceste certificate între 2000 și 2013, potrivit aceleiași surse, iar la final de 2016 peste 10.000 de medici români lucrau în Marea Britanie, Franța și Germania, potrivit sursei citate.

Cristian Todea, jurnalist de profesie și soția sa, medic stomatolog, au ajuns în Franța în urmă cu 9 ani, stabilindu-se împreună cu cei doi copii în Mâcon, un orășel de 35.000 de locuitori din zona Burgundiei.

„Am plecat în primul rând din dorința de a-i oferi o soției oportunitatea de a-și face meseria de medic stomatolog în condiții financiare mai bune decât în țară, implicit și pentru familia noastră”, explică bărbatul.

Țări precum Germania, Marea Britanie, dar și cele nordice au fost alese de alți români din același motiv.

Ei au ales Franța pentru că era mai aproape de România, față de Marea Britanie, spre exemplu, datorită cunoștințelor de limbă, și mai ales, „pentru că era (și este încă) o cerere mare de medici străini care sa înlocuiască plecările la pensie și pe care sistemul francez nu le poate compensa încă”.

„Noi nu am plecat ca muncitori sezonieri, ci ca investitori”, spune Cristian. Iar „statul român nu avea cum să concureze cu oportunitatea oferită de criza de medici din Franța”.

Soției sale i s-a oferit posibilitatea de a prelua un cabinet stomatologic, iar alegere s-a dovedit inspirată, în primul rând din punct de vedere economic, dar nu numai.

„Am evoluat pe plan personal noi și copiii cunoscând un alt context cultural, o altă societate. Am avut șansa de a fi ajutați (nu dezinteresat) și de a ne putea integra fără traume în Franța, noi si copiii, dar nu toți românii sunt pregătiți pentru o astfel de experiență”, atrage atenția Cristi.

Accesul ușor în țară îi face să nu simtă că ar fi atât de „rupți” de familiile de acasă, așa cum s-ar fi întâmplat acum douăzeci de ani, explică el.

Revin relativ des în țară, în vacanțe și nu exclud ca în viitor ei sau copiii lor să se întoarcă aici. „Dacă e ceva ce statul roman poate face ca sa ne ușureze o astfel de decizie e ameliorarea calității serviciilor publice”, conchide Cristi.

Mai multe oportunități în Marea Britanie decât acasă

Mădălina Ifrim, din Bacău, e unul din miile de tineri din România care a ales să studieze în străinătate. A absolvit Universitatea din Manchester, Marea Britanie, la specializarea marketing, ca student bursier.

„Mi-am dorit să urmez cursurile unei universități de renume pentru a obține o diplomă valoroasă pe piață mondială – astfel, mi-am mărit șansele de angajare oriunde în lume și am învățat prin metode aplicate și actual. Marketingul în România se studiază în teorie, însă mi-am dorit mereu să îmbin studiul cu muncă și cunoștințe pe care le poți folosi zi de zi în domeniul ales”, explică ea.

A ales să se stabilească în Anglia, a avut mai multe joburi, iar în prezent lucrează pentru o companie internațională.

„Mi-am dorit mereu să rămân în afară și, cel puțin în următorii 10 ani, nu mă văd întoarsă acasă. În domeniul în care activez, diaspora îmi oferă o deschidere imposibil de recreat în România”, sintetizează ea, convinsă că mediul britanic îi va oferi șansa de a avansa profesional mult mai repede, întrucât îi sunt apreciate toate activitățile, inclusiv de voluntariat, din CV-ul său.

Îi este dor de casă, întrucât întreaga familie îi este în România, dar avantajele pe care i le oferă mediul britanic sunt greu de egalat. „După 5 ani petrecuți în Marea Britanie, m-am obișnuit cu un standard de trăi, o comunitate mult mai inclusivă și perspective de promovare în carieră. Familia înțelege acest lucru, obiectiv am mai multe posibilități aici - așa că voi rămâne în străinătate”.

Cu atât mai mult cu cât „costul de trai devine din ce în ce mai ridicat în România” și „există puține oportunități tentante pentru tineri ce sunt remunerate pe măsură”.

Pentru Sorana D., din Cluj, sosirea în Anglia, în urmă cu 7 ani, a fost mai degrabă conjuncturală.

Lucra ca agent de handling, iar transferul pe o perioadă determinată la un aeroport din zona Londrei s-a transformat într-un contract prelungit.

A ajuns să avanseze în carieră și să realizeze că nu e nevoie decât de profesionalism și seriozitate pentru a face asta. Oportunitățile pe care le-a găsit acolo sunt mult superioare celor de acasă.

„Dacă îți faci treaba bine, arăți că te implici ești apreciat pe măsură. E suficient pentru a avansa, nu e nevoie să îl cunoști pe prietenul șefului, cum se mai întâmplă în țară; exclus”, explică ea.

Ajunsă între timp supervizor, a făcut pasul spre o companie aeriană de top, unde va avea o responsabilitate încă și mai mare.

„Nu m-am simțit deloc discriminată că sunt din România, sau ceva de acest gen, pentru că sunt foarte multe națiuni la un loc aici, iar accentul se pune mereu pe profesionalism. Există chiar o atenție pentru a nu discrimina la locul de muncă”.

După Brexit, libera circulație între Mare Britanie și UE s-a încheiat, dar guvernul britanic a pus în practică un sistem de imigrare bazat pe puncte, care „acordă prioritate aptitudinilor profesionale și talentului, în locul țării din care provine o persoană”.

Soranei i-ar fi greu să mai dea, deocamdată cel puțin, Anglia pe România, deși are cunoștințe care au făcut acest lucru. Una din cele două prietene alături de care a ajuns în Marea Britanie s-a întors acasă.

„Eventuala întoarcere ține foarte mult de fiecare persoană, cunosc un cuplu în care unul din parteneri e perfect acomodat, dar celălalt trage mereu spre casă, chiar dacă vine, muncește, se simte foarte atașat de țară, chiar și obiceiurile culinare păstrează acest specific. Pentru mine, nivelul de trai, confortul și oportunitățile existente mă fac să rămân”.

Îi lipsește, în schimb, socializarea de acasă - aici „oamenii sunt foarte concentrați pe lucru, ieșirile în oraș nu sunt neapărat o rutină zilnică”, dar acest lucru e compensat de pragmatism și de lipsa stresului în treburile cotidiene.

„Plata facturilor, contractarea unui credit, sau achiziția unei mașini sunt mult mai operative, majoritatea se fac strict online și nu îți mănâncă timpul pe care ți l-ar lua în România. În același timp, a avea un card de credit, ceea ce în țară te face să fii privit ca un datornic, e normalitatea. Dacă nu ai unul, mai degrabă nu inspiri încredere”.

Distanța față de cei dragi este mai degrabă fizică, pentru că altminteri, cu ajutorul avionului, în câteva ore miile de kilometri distanță dispar, conchide ea.

Deși este doar la jumătate din volumul celei din Italia, unde locuiesc peste 1 milion de români, comunitatea din Marea Britanie a avut cea mai spectaculoasă creștere din diaspora, în ultimii zece ani.

Aproape 540.000 de cetățeni născuți în România locuiesc aici, față de doar 80.000 în 2011, potrivit datelor preliminarii ale Recensământului din 2021. Aceasta înseamnă peste 5% din totalul de 10 milioane de emigranți din Marea Britanie și aproape 1% din totalul populației rezidente, de 59,6 milioane.

Este comunitatea românească cu cea mai mare creștere din Marea Britanie - marcată de ridicarea restricțiilor de muncă în 2014 - și a patra ca mărime din insulă, după cele din India, Polonia și Pakistan.

Brexit-ul nu pare să fi afectat această tendință, ci din contră, pare să ofere o siguranță economică suplimentară.

„Ponderea românilor în totalul populației britanice a crescut fantastic, la aproape 1%. Sunt cetățeni români din alte state, inclusiv din Italia, care aleg să se mute acolo, inclusiv pentru stabilitate economică și impozitare mai puțin strictă. Chiar și unii cetățeni italieni iau această opțiune”, spune Vladimir Alexandrescu.

Cifrele centralizate de Ministerul de Externe din România sunt încă și mai generoase - aproape 1 milion de români ar figura cu reședința sau domiciliul în Marea Britanie. Cifra a fost consemnată însă în cadrul înregistrărilor legate de Brexit și trebuie privită cu un grad de relativizare, subliniază specialistul în migrație Remus Anghel.

„Cifra a fost absolut surprinzătoare. Cel mai posibil s-au înregistrat pentru a avea posibilitatea să meargă în Anglia după aceea”, explică el.

Diferența de o jumătate de milion de oameni față de datele recensământului ilustrează paradoxurile datelor despre migrație și înregistrarea fluxurilor migratorii.

„Probabil cei mai mulți dintre cei 1 milion înregistrați erau acolo, dar totuși cifra e foarte mare, pentru că vorbim de populație aptă de muncă”, spune sociologul.

Aproape 85% din populația românească din Marea Britanie era cu vârste între 15-64 de ani, potrivit studiului OECD din 2019; procente doar ușor mai mici decât cele din Italia, Spania sau Austria.

În schimb, în Germania, procentul persoanelor cu vârstă peste 65 de ani este mult mai semnificativ. Asta arată rădăcinile istorice ale migrației în această țară, spune Remus Anghel.

Cifrele MAE indică peste 800.000 de români cu domiciliul sau reședința în Germania, dat în acest caz cifrele ar putea fi chiar mai mari.

„Datele sistemului german prezintă situațiile în funcție de cetățenie, plus fluxurile anuale ale celor care intră, însă nu dau toată populația născută în România și copiii, familiile lor. Migrația istorică a românilor a fost către Germania, a etnicilor germani, dublați apoi de o migrație românească puternică. S-ar putea să avem cea mai numeroasă comunitate de români din afara țării”.

CANADA și dorul de casă

Migrația istorică are o pondere importantă și peste Ocean, în SUA și Canada. În SUA ar fi stabiliți peste 460.000 de români, iar în Canada peste 230.000.

Studiul OECD din 2019 contabiliza populații de aproximativ două ori mai mici, în ambele țări, în condițiile în care lua în considerare doar migranții de primă generație.

Cifrele sunt mai puțin importante pentru cei care au trăit experiența emigrării la aproape 8.000 de kilometri distanță, dublată de dificultățile reinventării personale. Smaranda (profesoară) și Dan (informatician), au plecat din Ardeal în Canada (Quebec) în urmă cu peste 10 ani, alături de băiețelul lor, în căutarea unui trai mai bun.

„Soțul meu era nemulțumit de birocrație si de dificultatea de a-și găsi un loc de muncă în domeniul lui, în IT. Vorbim de 2008. Bineînțeles că acum e diferit, i-ar fi fost mult mai ușor. Chiar l-am întrebat recent dacă ar mai fi vrut să plece dacă ar fi știut că situația se va schimba în bine in Romania. Și mi-a răspuns ca nu ar mai fi plecat”, povestește Smaranda.

Adaptarea a fost mai mult decât dificilă, motiv pentru care tânăra mamă a revenit alături de băiatul ei, acasă. Avea să se întoarcă după 4 ani în Canada, cu masterul făcut și experiență de profesoară de română și franceză. Nu a contat, studiile nefiind echivalate, astfel că a trebuit să o ia aproape de la zero.

„După mulți ani de stres, m-am reîntors la școală, la colegiu. Așa am reușit să-mi găsesc un loc de muncă, mult sub pregătirea mea: secretară”.

Concentrat pe ideea de a se realiza el și familia, în Canada, soțul a resimțit tranziția mai ușor. Chiar dacă, absolvent de Info, a lucrat șapte ani într-o pizzerie, lipsindu-i conexiunile necesare. „A reușit după mulți ani să lucreze în domeniul lui. Datorită pizzeriei, unde un client canadian l-a recomandat la o firma de IT”, povestește soția.

Au propria casă, mașini, rulotă și un trai bun, dar Smaranda trăiește cu regretul plecării. Îi lipsesc rudele, oamenii de pe străzi, distanțele scurte între locurile unde trebuie să ajungi, sociabilitatea de acasă.

„Românii se amăgesc că viața e roz în alte părți. Nu e! Am trăit 10 ani fără medic de familie, nu am făcut o analiză medicală. Am stat la urgență cu băiatul meu peste 16 ore fără să-l vadă un medic și ne-am întors acasă. Nu știu daca vom reveni. Poate la pensie... ar fi mult prea greu si eu, cel puțin, nu mai am puterea sa o iau de la capăt”.

Peste tot sunt probleme, doar că românii și le fac publice, se plânge ea. „Și aici sunt gropi pe străzi, dar nu apar în presă. Nu se curăță străzile iarna, dar oamenii nu se plâng. Și aici sunt zilnic accidente rutiere, nu le vedem la știri, ard case etc. Nouă, românilor, ne place parcă să ne plângem și să ne facem reclama negativă în lume”.

SUA. Din Chicago la Zalău și înapoi

Mihai Lehene, din Zalău, a absolvit ASE-ul în București, dar în 2002 a emigrat în SUA și e stabilit în Chicago. Este un antreprenor de succes peste Ocean, investitor și inițiatorul unui fond româno-american care acordă finanțări proiectelor de viitor venite dinspre români, în special din diaspora, dar nu numai.

Subiectul revenirii românilor în țară, în special a unor categorii, cercetători, diverși profesioniști, este unul fierbinte, care ar necesita o discuție amplă, aparte, spune Lehene, președinte al Federației Organizațiilor Româno-Americane (FORA).

Între două activități, poate vorbi în schimb despre diferențele din sistemul de educație, mai ales că în 2021, a avut parte de o experiență neașteptată. Fiica sa, care urma să treacă în clasa a IX-a, a decis să facă liceul în România, la Zalău.

„Bunicii, aflați în țară, i-au zis așa într-o doară dacă nu se gândește să meargă la liceu în România și într-o zi mi-a zis că vrea asta. Nu a fost nicio problemă, dar am ținut să continue apoi aici, în SUA”, explică el.

Asta și pentru că în privința educației ulterioare, la nivel de facultate, comparațiile între cele două țări aproape că nu au sens.

„Am făcut ASE-ul, Politehnica în București, am studiat și în SUA și pot spune că o universitate mediocră 'bate' din orice punct de vedere o universitate de top din România. Elevii, studenții sunt foarte capabili în România, dar calitatea predării lasă mult de dorit”.

Totuși anul de liceu din România i-a dat ocazia fiicei sale să vadă pe propria piele diferențele, fie ele doar la nivel preuniversitar.

„În România, sistemul este extrem de afectat de faptul că timp de 30 de ani au intrat în sistem oameni fără vocație, sau pricepere. În același timp, informațiile au rămas încremenite în istorie, ce mi se preda mie se preda și acuma, deși au apărut lucruri noi, în biologie, științe, nu mai zic programare”.

Cea mai mare problemă e lipsa activităților extrașcolare organizate sau intermediate de școală, un lucru care în SUA nu lipsește aproape niciodată din niciun liceu, spune el.

Totuși, școlile românești au și un mare plus, în materie de socializare la școală, care are loc mult mai informal.

Prin organizațiile pe care le-a înființat sau le conduce, Mihai Lehene e unul din cei mai activi reprezentanți ai comunității românești din SUA, după cum subliniază șia fost nominalizat în Top 100 al românilor de pretutindeni, întocmit anual în cadrul programului RePatriot.

Nu se gândește însă la revenirea în țară, chiar dacă este conectat în permanență la proiectele civice și la evenimentele în derulare în România.

Statul român & ciorna „Strategiei pentru Românii de Pretutindeni”

Așa cum majorarea salariilor medicilor a temperat tentația plecării în străinătate, autoritățile ar trebui să suplimenteze fondurile și în alte domenii, vizate de exodul tinerilor, precum educația, atrage atenția sociologul Remus Anghel.

În afară de programul Start Up Diaspora, prin care românii din străinătate și-au putut înființa firme în România, programele concrete nu au fost însă numeroase.

„România nu a făcut mai nimic pentru migranți. Dacă e să ne gândim, cred că nici 1% nu a investit înapoi, din câți bani au intrat în țară, fiind fie cheltuiți aici, iar dacă au fost investiți, purtători de taxe și impozite”, spune specialistul în migrație de la SNSPA.

„În anumite zone, în Maramureș de pildă, acești bani au avut un rol esențial ca multe localități să nu se prăbușească”.

Statul ar trebui să acorde o atenție mai mare dezvoltării economice din localitățile din mediul rural și orașe mai mici, în special din Sud sau Moldova, dar nu numai, de unde mulți români au emigrat or emigrează, fie și sezonier.

„E nevoie de o strategie generală care să cuprindă toate domeniile, apoi strategiile fiecărei comune și oraș, municipiu, județ, să atingă românii din afara granițelor, pentru că sunt foarte mulți și sunt o pârghie fantastică de dezvoltare locală”, adaugă inițiatorul programului RePatriot, Marius Bostan.

De câțiva ani, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni lucrează, alături de alte instituții, la finalizarea Strategiei pentru Românii de Pretutindeni pentru perioada 2023-2026, au transmis reprezentanții instituției.

Strategia va aborda problema conservării identității românilor imigranți, cât și demersurile necesare pentru facilitarea procesului de (re)întoarcere și (re)integrare a românilor plecați în străinătate, au transmis reprezentanții instituției.

Astfel de strategii trebuie să prevadă măsuri concrete, atrage atenția Remus Anghel.

„Nu atât de campanii e nevoie, ci de viață economică și motive pentru ca oamenii să revină în țară, apoi de sprijin concret, cum e asistența pentru înscriere în școală a copiilor care se întorc. Au studiat în alt sistem, în altă cultură, trebuie sprijiniți. Cred că integrarea romilor și echilibrarea migrației ar trebui să fie priorități majore”, a conchis el.