Linkuri accesibilitate

Misiune imposibilă în Educație: cum muți peste noapte școala în online


250.000 de elevi, dar și cadre didactice nu au acces la internet sau tehnologie necesară pentru școala online.

Pandemia de coronavirus a mutat școala acasă și pe internet. Nu toți elevii au însă acces la internet și la tehnologia necesară. Sunt 250.000 în această situație, iar responsabilii din educație nu au încă soluții concrete pentru ei. Elevii au ajuns să reclame discriminarea în accesul la educație.

Măsurile pe care ministerul Educației ar trebui să le găsească, după ce Monica Anisie, ministra Educației, a introdus oficial obligativitatea participării elevilor la cursurile ținute online, întârzie să apară. Cea mai mare problemă este lipsa posibilității materiale a multor copii și chiar și a unor cadre didactice de a susține această activitate, lucru care a dus la situația ca patru asociații de elevi să reclame discriminarea elevilor la accesul la educație, pe considerente materiale.

Ministra Educației, Monica Anisie, pare conștientă de situație. În jur de 250.000 de elevi din totalul de peste trei milioane „nu au acces la tehnologie” și pentru ei se caută în prezent soluții, a spus Anisie, duminică seara, la Digi24. Doar 60% dintre elevi au participat până acum la cursurile online, a mai spus ea.

Criza prin care trecem are și niște aspecte pozitive. Unul dintre ele este că ne-a arătat cu foarte mult realism unde suntem. Suntem foarte jos.
Liliana Romaniuc, expert educație


Cu toate acestea, luni, după o videoconferință cu inspectorii școlari, ministerul Educației a ajuns la concluzia că școlile și inspectoratele școlare vor trebui să găsească singure soluții, împreună cu autoritățile locale, pentru a le asigura condiții copiilor și cadrelor didactice fără acces la tehnologie sau internet.

Inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, cu sprijinul autorităților locale, vor lua măsuri pentru asigurarea accesului la activități de învățare pentru preșcolarii/elevii din medii dezavantajate care nu dispun de echipamente informatice”, arată un comunicat al ministerului Educației.

Problemele sunt însă mult mai complexe decât neajunsul material al elevilor și cadrelor didactice, explică pentru Europa Liberă Liliana Romaniuc, expertă în științele educației și fostă inspectoare generală la Iași.

Criza prin care trecem are și niște aspecte pozitive. Unul dintre ele este că ne-a arătat cu foarte mult realism unde suntem. Suntem foarte jos”, spune Liliana Romaniuc.

Iar un prim obstacol în calea învățământului mutat în online peste noapte ține chiar de profesori, nu de elevii care nu au acces.

Noi, profesorii, nu am fost pregătiți pentru a face învățământ la distanță, educație folosind tehnologia online. Este o mare diferență între activitatea de învățare în clasă, față în față, și cea care are loc în spațiul virtual. Chiar dacă suntem bine echipați cu certificări, diplome, trebuie să facem o schimbare majoră de paradigmă. Și constatăm că nu deținem competențele respective. Dacă în ultimii 10 ani, de când tot vorbim de IT, de includerea ei în activitățile de predare, am fi început să practicăm aceste lucruri pe bune, probabil că ne-ar fi fost un pic mai ușor”, explică profesoara.

Apoi, desigur, urmează limitările materiale. Ele sunt atât la elevi, cât și la cadrele didactice, explică Liliana Romaniuc: „Nu toți copiii au echipamentele necesare. Dar mai sunt și copiii care au acces la internet și echipamente, dar care nu au participat. Fie că nu au fost interesați, fie că nu au considerat că e important, primele săptămâni au fost destul de confuze. Poate că unii copii nu au participat pentru că nu au un spațiu adecvat acasă, o cameră unde să își poată desfășura activitatea. Sunt destui profesori care nu au nici ei echipamentele care să suporte aplicațiile de care ai nevoie atunci când faci educație online. Cu un telefon nu poți să faci acest lucru. Imaginați-vă o conferință pe Zoom, în care partajezi ecranul ca să poți vedea toți copiii – nu vezi aproape nimic”.

Ce soluții se caută după ce s-a dat ordinul cu online-ul

Într-o țară în care afirmăm prin Constituție că învățământul este gratuit și obligatoriu, statul trebuie să își asume niște lucruri, inclusiv dotarea cu echipamente sau facilitarea accesului la ele.
Liliana Romaniuc, expert educație


Nu este însă clar de unde și cum vor produce autoritățile locale măcar mijloacele materiale pentru a asigura accesul la orele online.

În Argeș, de exemplu, Inspectoratul Școlar Județean a lansat un proiect prin care vrea să achiziționeze 6.000 de tablete și SIM-uri cu acces la internet, pentru cei tot atâția copii din județ, din „medii defavorizate”, care nu au condiții pentru a participa la cursurile online. Inspectoratul solicită donații din partea oamenilor sau firmelor. Consilierii județeni ai PNL au propus luni ca banii pentru tablete să vină de la Consiliul Județean Argeș, din bugetul pentru programul „Cornul și laptele”.

Un copil din trei trăiește în sărăcie în România, a arătat într-un interviu pentru Europa Liberă Ștefan Dărăbuș, directorul regional al fundației Hope and Homes for Children, pentru Europa Centrală și de Sud. În acest context, „școala online este o mare farsă”, pentru că unor copii care au probleme de bază neacoperite este greu să le ceri obligatoriu să participe la cursuri online.

Când noi avem 30% din populația României cu toaletă în curte, când suntem pe primul loc în Europa la rata mortalității infantile, vorbim de școală online! Cred că acest lucru se aplică norocoșilor care trăiesc în clasa de mijloc măcar”, a spus Dărăbuș.

Liliana Romaniuc arată, pentru Europa Liberă, că asigurarea echipamentelor de către stat trebuie să fie o prioritate pe termen scurt: „Am trecut printr-o criză, le-am cerut profesorilor să își folosească echipamentele personale, copiilor și familiilor să pună la dispoziție echipamente și tehnologie. Într-o țară în care afirmăm prin Constituție că învățământul este gratuit și obligatoriu, statul trebuie să își asume niște lucruri, inclusiv dotarea cu echipamente sau facilitarea accesului la ele”.

Experta în educație insistă însă că nu doar echipamentele sunt problema. Profesorii trebuie să facă și ei pasul, profesional, nu doar material, în online: „învățare profundă din partea profesorilor, cu privire la tot ce înseamnă educația online”.


Până acum, cadrele didactice s-au adaptat la criză cum au putut, învățând din mers. „Pasul următor este să vedem profund care sunt principiile educației online. Nu tot ce funcționează în spațiul fizic funcționează și în online. Un exemplu ar fi că o oră care ține 50 de minute, în online o sesiune de învățare de 50 de minute e prea mare. Învățarea nu mai are loc. Proiectarea lecțiilor este diferită, nu mai începi lecția ca în clasă, faci prezența, îi asculți pe elevi. În online, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-i conectezi pe elevi cu tine. Cum faci cu 15-20 de elevi care sunt în medii diferite, nu îi vezi față în față, în orice moment îți pot zice – mi-a picat netul și să iasă. Cum reușești? Trebuie să gândești o lecție în așa fel încât să îi ai pe copii cu tine”, explică Liliana Romaniuc.

Soluții pentru cârpirea lipsurilor materiale: vouchere sau bani

Fundația Hopes and Homes for Children a propus autorităților alocarea sumei de 120 de lei pe lună, până la finalul anului 2020, fiecărui copil aflat în situații vulnerabile, lucru care ar presupune un efort financiar de peste 290 de milioane de euro din partea statului.

O soluție similară a fost propusă în luna martie de reprezentanți ai elevilor, părinților și sindicatului „Spiru Haret”, din educație. Era vorba de alocarea unui voucher electronic pentru elevi și pentru cadrele didactice, care să le permită achiziționarea de mijloace pentru a putea accesa internetul și orele online. Organizațiile respectiv propuneau modificarea programului „Euro 200”, existent deja, prin care ministerul Educației oferă ajutor financiar pentru achiziția de calculatoare în școli.

În 2019, peste 4.000 de unități de învățământ au accesat acest program, care oferă un ajutor de maximum 200 de euro copiilor și tinerilor de până la 26 de ani, care provin din familii sărace. Programul a avut alocate 12 milioane de lei (peste 2,6 milioane de euro), în 2019.

Riscuri majore, la toamnă: analfabetism funcțional și abandon școlar

Liliana Romaniuc amintește că aproape 50% din elevii români sub 15 ani suferă de analfabetism funcțional, lucru relevat de rezultatele la testele PISA: pot citi, memora sau reproduce bine ce citesc, dar nu înțeleg și nu pot aplica informațiile citite.

În contextul în care elevul nu mai are profesorul lângă el, riscul elevilor de a nu înțelege și ca acest procent să crească este mult mai mare”, consideră Romaniuc.


O altă problemă va fi abandonul școlar.Imaginați-vă acești copii care nu au participat la activități online. Până în toamnă, se vor face 6 luni de neparticipare, în afara școlii. Pentru mulți copii din familii vulnerabile, defavorizate, mulți dintre ei în mediul rural, revenirea la școală va fi dificilă, e foarte posibil să nu își mai dorească. Mai ales elevii din clasele a VIII-a și liceu”, mai arată experta în educație.

Sunt provocări pe care le avem pentru începutul anului școlar viitor, la care ar trebui să începem să ne gândim de acum, să facem scenarii și să avem strategii”, spune Liliana Romaniuc, care consideră importantă introducerea în legislație a autonomiei școlilor, pentru a putea implementa măsuri potrivite pentru fiecare.

Elevii strigă „discriminare”. „Dreptul la educație să fie asigurat de părinți?”

Luni, patru asociații de elevi din București-Ilfov, Constanța, Maramureș și Vâlcea au depus o reclamație la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în care arată că elevii fără acces la internet sunt discriminați și „privați de ministerul Educației de dreptul constituțional la învățătură”.

Elevii consideră, într-un comunicat de presă, că obligativitatea participării la orele online „este o dovadă clară a interesului scăzut pe care autoritățile îl acordă problemelor din mediile dezavantajate în care se află sute de mii de elevi”. Ei arată că prin această măsură, s-ar încălca „principiul echității, în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare”, „principiul asigurării egalității de șanse” și principiul incluziunii sociale - prevăzute de Legea Educației.

„Am tot pasat responsabilitatea de la unii la alții și ne-am trezit în situația în care la aproape două luni de la debutul crizei, nu avem nicio statistică și nici asigurate dispozitive pentru toți elevii. Cei din mediile dezavantajate erau oricum în situații dificile, dar această perioadă a arătat exact cât de mari sunt diferențele dintre noi. Dreptul la educație să fie asigurat de părinți? Ce au făcut autoritățile în tot acest timp și ce au de gând să facă pentru a asigura cele necesare în toamnă așa cum au promis?”, a declarat Andreea Sabina Spătariu, președintele Asociației Elevilor din Constanța.

Nicolae Alexandru Rădulescu, președintele Asociației Elevilor din București-Ilfov este clasa a XII-a și spune că s-a ajuns în situația ca „starea materială a unui elev care urmează să dea examenul de bacalaureat ori Evaluarea Națională influențează modul în care acesta se poate pregăti”.

Din start, acesta pleacă cu un dezavantaj doar din cauza faptului că Ministerul Educației și Cercetării nu este capabil să ia măsuri utile pentru a asigura accesul la educație tuturor elevilor din România. (...) Educația din România ar trebui să fie gratuită pentru toată lumea, lucru garantat de stat, nicidecum din buzunarele proprii”, a mai declarat reprezentantul elevilor din București și Ilfov.

Nemulțumirile legate de aruncarea responsabilității accesului la orele online pe părinți vine în contextul în care în ordinul ministrei Educației scrie că părinții sunt obligați să ia „toate măsurile necesare pentru a asigura accesul și participarea preșcolarului/elevului la activitățile de învățare online organizate de unitatea de învățământ”.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG