Conferința de Securitate de la München (MSC) începe vineri, pe 16 februarie, și se încheie pe 18 februarie 2023, la Hotelul Bayerischer Hof, din München, în sudul Germaniei.
„La șase decenii de la înființarea sa, MSC va reuni din nou factori de decizie seniori și lideri de gândire din întreaga lume pentru discuții cu privire la cele mai presante preocupări de securitate internațională în februarie 2024”, spun organizatorii în prefața evenimentului.
MSC 2024 va oferi „o oportunitate unică pentru dezbateri la nivel înalt despre cele mai presante provocări de securitate ale lumii”, se mai arată pe pagina conferinței.
Christoph Heusgen, organizatorul evenimentului, a declarat presei că speră ca la întâlnire să se discute atât despre invadarea Ucrainei de către Rusia, de la care se împlinesc doi ani pe 24 februarie, cât și despre atacul Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie, care a dus la războiul din Fâșia Gaza.
De asemenea, el și-a exprimat speranța că participanții vor discuta și despre alte conflicte, chiar dacă au primit mai puțină atenție din partea presei și a comunității internaționale, dar care provoacă crize umanitare majore, cum ar fi războiul de 10 luni din Sudan, care a strămutat milioane de oameni.
Președintele Ucrainei, așteptat să țină un discurs
Agenda și participanții vor fi făcute publice cu câteva ore înainte de începerea conferinței.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este așteptat să vorbească la Conferința de Securitate de la Munchen, deoarece are o vizită programată în Germania, între 16 și 17 februarie.
De asemenea, el va purta discuții cu cancelarul german, Olaf Scholz, și cu președintele francez, Emmanuel Macron.
Președintele Ucrainei ar urma să aibă mai multe discuții, conform presei ucrainene, cu vicepreședintele SUA, Kamala Harris, cu președintele ceh, Petr Pavel, cu prim-ministrul danez, Mette Frederikse,n ori cu prim-ministrul olandez, Mark Rutte.
La Conferința de Securitate de la München și-a anunțat participarea și conducerea NATO: secretarul general Jens Stoltenberg și adjunctul său, Mircea Geoană.
Este confirmată și participarea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care va susține declarații de presă comune cu Jens Stoltenberg.
Vor participa însă și alți lideri mondiali, dar și membri ai Congresului Statelor Unite.
La conferință va participa și ministrul Apărării din România, Angel Tîlvăr, însoțit de șeful Statului Major al Apărării, general Gheorghiță Vlad.
Rusia și Iranul nu a fost invitate
Oficialii ruși și iranieni nu au fost invitați la Conferința de Securitate de la München din acest an, pentru că țările lor nu par deschise unui dialog semnificativ, spun organizatorii.
Heusgen, organizatorul evenimentului, a declarat agenției de presă germane DPA că guvernele iranian și rus nu au fost invitate pentru că nu au arătat un interes serios pentru negocieri.
Cu toate acestea, organizațiile neguvernamentale iraniene și ruse au fost invitate, a spus el.
Evenimentul se va deschide cu câteva zile înainte de împlinirea a doi ani de la invadarea Ucrainei de către Rusia și la patru luni după începerea războiului Israel-Hamas, care a accentuat instabilitatea în Orientul Mijlociu, pe măsură ce națiunile occidentale luptă împotriva grupărilor susținute de Iran în Irak, Yemen și Siria.
Oficialii americani și chinezi, de exemplu, au vorbit pentru prima dată după mult timp la evenimentul de anul trecut, ceea ce a dus la un angajament suplimentar, a declarat Heusgen pentru Reuters.
„Așa că sperăm că München oferă oportunitatea de a face acești pași mici”, a spus Christoph Heusgen, care a fost multă vreme consilier de politică externă al fostului cancelar german Angela Merkel.
El a spus că se așteaptă, de asemenea, la prezența unor oficiali chinezi de rang înalt.
Anul trecut, diplomatul de top Wang Yi a participat la eveniment.
China și celelalte puteri din Sudul Global vor deveni tot mai puternice în următorii 10 ani
Pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al incertitudinii economice în creștere, multe guverne nu se mai concentrează pe beneficiile absolute ale cooperării globale, ci sunt din ce în ce mai preocupate dacă câștigă mai puțin decât altele, spun autorii raportului de securitate al Conferinței de la München.
Prioritizarea profitului periclitează cooperarea și subminează cooperarea globală, de folos tuturor.
Partenerii transatlantici se confruntă acum cu un act dificil de echilibrare. Pe de o parte, trebuie să se pregătească pentru un mediu geopolitic mult mai competitiv, în care dorința de câștiguri relative este inevitabilă. Pe de altă parte, trebuie să revigoreze cooperarea, fără de care o creștere globală mai favorabilă incluziunii și soluțiile la problemele globale presante pot fi obținute cu greu.
În termeni absoluți, perioada de după Războiului Rece a fost o poveste de succes, spun autorii raportului.
Riscul unui război între marile puteri părea îndepărtat, cooperarea multilaterală a înflorit, democrația și drepturile omului s-au răspândit, iar sărăcia globală a scăzut.
Ordinea internațională bazată pe reguli, care a lucrat în beneficiul prosperității globale, a crescut substanțial.
Omenirea se află, însă, într-un punct de cotitură, pentru că pesimismul a înlăturat optimismul epocii timpurii post-Război Rece.
Pe fondul rivalității geopolitice în creștere și al încetinirii economice globale, actorii cheie din comunitatea transatlantică, din autocrațiile puternice și din așa-numitul Sud Global au devenit nemulțumiți de ceea ce ei percep a fi o distribuție inegală a beneficiilor absolute ale ordinii internaționale.
Din perspectiva multor state în curs de dezvoltare, ordinea internațională nu și-a îndeplinit niciodată promisiunea de a crește beneficiile pentru toți.
China, probabil cel mai mare beneficiar al ordinii economice liberale, și alți contestatari autocrați arată spre Statele Unite și cer o cotă mai mare din beneficiul total.
Nici măcar păstrătorii tradiționali ai ordinii mondiale nu mai sunt mulțumiți, susținând că acțiunilor lor ar fi în scădere.
Chestionate, toate statele membre ale G7 spun despre China și alte puteri din Sudul Global că vor deveni tot mai puternice în următorii zece ani, în timp ce propriile lor țări ar stagna sau chiar ar fi în declin.
Sudul global este un termen care extinde conceptul de țară în curs de dezvoltare. De obicei, se referă la toate acele țări care au o istorie interconectată de colonialism, neocolonialism și o structură socială și economică cu mari inegalități în nivelul de trai, speranța de viață sau accesul la resurse.
Risc de escaladare a violenței în Indo-Pacific pe modelul ruso-ucrainean
Pe măsură ce tot mai multe state își definesc succesul în comparație cu celelalte, un cerc vicios de gândire a câștigurilor și pierderilor generează tensiuni geopolitice în creștere.
Dinamica acestui tip de gândire a prins deja glas în mai multe domenii ale politicii și a cuprins mai multe regiuni.
La extrem, preocupările legate de câștigurile relative iau forma unor credințe cu sumă zero – convingerea că câștigurile altui actor politic nu se pot obține decât cu pierderi pentru sine.
Acest tip de gândire nu este nicăieri mai pronunțată decât în autocrațiile care-și caută noi sfere de influență.
În Europa de Est, ambițiile imperiale ale Moscovei au dus deja la război și au subminat toate viziunile pentru o ordine de securitate cooperantă pentru viitorul apropiat. (Capitolul 2 al raportului).
Rezultatul este o situație în care Ucraina riscă să piardă cel mai mult, fiind în joc însăși supraviețuirea ei ca țară independentă, în timp ce războiul lui Putin are, de asemenea, un impact masiv asupra populației ruse.
La rândul lor, europenii nu mai pot culege dividendele păcii, fiind nevoiți să cheltuiască mai mult pentru propria apărare și în sprijinul Ucrainei.
Mulți observatori se tem de o escaladare similară a violenței în Indo-Pacific (Capitolul 3), unde diferite viziuni ale ordinii mondiale se ciocnesc între ele.
Militarizarea tot mai mare de către China a periferiei sale maritime ridică deja temeri că Beijingul încearcă să transforme Asia de Est în sfera sa exclusivă de influență.
Drept urmare, multe țări din regiune caută legături de securitate mai strânse cu SUA și încearcă să-și reducă dependența economică de China.
Dar o cooperare redusă cu China dăunează atât țărilor implicate, cât și Beijingului. Mai mult, dacă rivalitatea marilor puteri din regiune escaladează, toată lumea pierde.
Toată lumea pierde din cauza escaladării violenței din Orientul Mijlociu (Capitolul 4).
Atacurile teroriste ale Hamas au cauzat suferințe imense în Israel și au dat o lovitură sentimentului de securitate al țării.
Răspunsul Israelului a aruncat Gaza în disperare, marcată de victime în creștere, infrastructură distrusă și o situație umanitară catastrofală.
Războiul poate, de asemenea, să răstoarne raporturile în regiune, care a luat avânt și a început să schimbe mentalitățile în rândul puterilor regionale.
În cel mai rău caz, războiul s-ar putea extinde, mai ales că reprezentanții iranieni amenință cu o nouă conflagrație.
În Sahel (Africa), o serie de lovituri de stat a agravat, de asemenea, dinamica securității locale. (Capitolul 5).
În Burkina Faso, Mali și Niger, unde juntele militare au preluat recent puterea, Europa și SUA și-au pierdut partenerii pentru promovarea dezvoltării, democrației și bunei guvernări, combaterea terorismului și gestionarea migrației.
Populațiile din Sahel, la rândul lor, pierd șansa de pace și progres democratic.
Între timp, în Sudan, lupta pentru putere care a succedat loviturii de stat din 2021 a provocat o criză umanitară.
Comerțul și politica climatică, fragmentate geopolitic
Tensiunile geopolitice transformă, de asemenea, globalizarea (Capitolul 6).
Statele din întreaga lume urmăresc din ce în ce mai mult securitatea economică împotriva constrângerii, mai degrabă decât să maximizeze câștigurile reciproce.
Ca urmare, fluxurile de capital și comerțul încep să se fragmenteze pe linii geopolitice.
Relațiile economice de „reducere a riscurilor” ar putea reduce vulnerabilitățile și, prin urmare, potențialul de conflict între rivali. Dar o fragmentare a economiei mondiale ar implica și costuri semnificative, în special pentru țările cu venituri mici.
Chiar și politica climatică (Capitolul 7), zona de sumă pozitivă prin excelență în care toată lumea beneficiază de pe urma cooperării, riscă să fie cuprinsă de tensiuni geopolitice.
Deși obiectivele climatice, economice și geopolitice sunt din ce în ce mai aliniate, lansarea tehnologiilor verzi și progresul către zero net ar putea fi zădărnicite de tensiunile dintre China și SUA. La situație contribuie dezacordurile transatlantice cu privire la regulile comerciale și de subvenții și diviziunile dintre țările cu nivel scăzut de dezvoltare și cele cu venituri ridicate.
Și progresul tehnologic, de obicei motor al prosperității globale, este afectat atâta vreme cât el se află în mâna țărilor aflate pe poziții de rivalitate (Capitolul 8).
China, SUA și alții doresc să domine tehnologii strategice precum semiconductori și inteligența artificială (AI). Procedând astfel, acceptă faptul că vor fragmenta sectorul tehnologic și vor suporta pierderi incidentale de bunăstare.
Reglementările globale foarte necesare privind inteligența artificială și securitatea datelor riscă să cadă pradă securitizării tehnologiei.
În loc să reformeze ordinea internațională deschisă și bazată pe reguli, astfel încât să se bucure de beneficiile reciproce promise, comunitatea internațională se mișcă în prezent în direcția opusă.
Partenerii transatlantici se confruntă astfel cu un act de echilibrare dificil.
Ei trebuie să investească în apărare și descurajare, limitând, în același timp, selectiv, urmărirea beneficiilor reciproce la statele care au aceleași concepții politice.
Autorii raportului semnalează eforturile transatlantice de a construi parteneriate mai puternice cu țările din Sudul Global și de a reforma în comun ordinea existentă, astfel încât să funcționeze în avantajul unei circumscripții globale mult mai largi.
„Dar acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut într-un an electoral în care beneficiile tangibile ale cooperării strânse între democrații sunt supuse unor presiuni suplimentare”, se spune în document.
Există astfel un risc real ca din ce în ce mai multe țări să ajungă în situații în care nu mai este vorba despre cine câștigă mai mult, ci doar despre cine pierde mai puțin, conchid autorii raportului de securitate al MSC 2024.
