Aflat în vizită la Timișoara pentru a marca un an de când conduce Ministerul Culturii, ministrul Bogdan Gheorghiu a împărtășit presei, precum și șefilor instituțiilor culturale invitați la o întâlnire, vești consternante. Întocmai ca în campaniile electorale trecute, a fost lansată din nou tema Muzeului Național al Revoluției, și de data aceasta fără finanțare adecvată, însă cu decizia de a conferi muzeului încă inexistent numele unei victime împușcate în Piața Libertății, unde se află clădirea.„Îmi doresc ca muzeul să se numească Muzeul Revoluției Naționale ”Lepa Bărbat”, pentru că ea a fost primul erou tăcut al Revoluției din 1989 și pentru că avem nevoie să dăm instituțiilor o față umană”, a justificat ministrul decizia, mulțumindu-i pentru idee senatoarei Alina Gorghiu, trimisă din nou de la București în fruntea listei de Timiș pentru Senat. La întrebarea pusă de Radio Europa liberă, dacă au avut loc consultări cu revoluționarii timișoreni sau cu timișorenii pentru stabilirea numelui, atât ministrul, cât și senatoarea au ridicat din umeri.„Am obținut acordul familiei, a fiicei victimei, și ea rănită”, a fost explicația ministrului.
Însoțit permanent de candidații PNL din fruntea listelor de parlamentari din Timiș, Bogdan Gheorghiu a reiterat informația și în fața șefilor instituțiilor culturale. A fost realizat un banner cu numele muzeului, culorile și sigla PNL, pe o imagine a Pieței Operei și a balconului simbolic în decembrie 1989. Nu toți liberalii sunt de acord cu acest mod de abordare „de la centru” a Revoluției din Timișoara și a memoriei sale.„Asocierea imaginii istorice cu PNL sau cu orice alt partid politic e o profanare a memoriei Revoluției. Le-am spus ferm colegilor de partid că nu e în regulă. Eu rămân la ideea că Balconul Operei nu trebuie confiscat politic”, ne-a declarat Marilen Pirtea, deputat PNL și rector al Universității de Vest Timișoara.
Asociațiile de revoluționari din Timișoare, revoltate
Anunțul ministrului privitor la numele viitorului muzeu a revoltat asociațiile de revoluționari. Gheorghe Lungu, președintele Asociației 17 Decembrie1989 a răniților și a familiilor victimelor, susține că asociația nu a fost consultată de Ministerul Culturii sau de politicienii care au decis. „Este o impertinență din partea politicienilor, numele muzeului e treaba comunității revoluționare din Timișoara, nu a vreunui ministru sau a unei senatoare care nici nu e de aici. Vă dați seama că nu avem nimic împotriva numelui Lepei Bărbat, familia ei e membră la noi , fiica ei, Ioana, a fost și ea rănită la 12 ani. Dar nu așa, fără consultare. Până la urmă noi am făcut să explodeze mămăliga aici, la Timișoara, și cerem să fie respectat acest lucru. Ca să nu se uite, nu vom renunța la comemorări nici anul acesta, cu tot coronavirusul și cu restricțiile cerute”, ne-a declarat Gheorghe Lungu.
Marius Mioc, membru al aceleiași asociații și autor al unor cărți de consemnare a evenimentelor, spune că argumentul ministrului este fals: prima victimă a fost o altă femeie, ucisă de un tanc în 17 decembrie, cu câteva ore înaintea Lepei Bărbat.
Gino Rado, președintele Memorialului Revoluției, a opinat, pentru Radio Europa liberă că „acel muzeu nu va reprezenta Timișoara, este o capcană, în ciuda numelui decis fără consultări. Constat că nu există o dorință de a comunica cu organizațiile de revoluționari, cu timișorenii și e regretabil dacă un nume al evenimetelor eroice este folosit electoral”.
Nici Lucian Vasile Szabo, cadru universitar, cercetător și autor de volume despre Revoluția timișoreană, nu crede adecvată abordarea:„Prima victimă a fost Irma Rozalia Popescu, călcată de un tanc pe str.Pestalozzi, în 17 decembrie 1989, ora 14.30. Lepa Bărbat a fost împușcată în aceeași zi la ora 17.30. Inadvertența arată lipsa interesului de a se informa a oamenilor politici, deși toate acestea au fost deja scrise. Cred că nu există o reținere în privința numelui Lepei Bărbat, este un nume de erou, dar este o problemă delicată, sunt peste o sută de morți în timpul revoluției din orașul martir și parcă nu m-aș grăbi. Iar exploatarea în scop politic este nocivă. Pentru numele muzeului trebuie consultați timișorenii, există date, există documente, există istorie”, a precizat Lucian Szabo pentru Radio Europa liberă.
Traseul politic al unui muzeu rămas pe hârtie
Povestea Muzeului Național al Revoluției Anticomuniste, după titulatura inițială, ilustrează dozele consistente de cinism politic investite într-un proiect încă neînceput după 30 de ani. PSD și PNL au jucat o scenetă politică pe memoria tragică a orașului. O hotărâre de guvern semnată de premierul Viorica Dăncilă și publicată în Monitorul Oficial nr.367/10.05.2019, prevedea un schimb de imobile între Ministerul Apărării și Ministerul Culturii pentru găzduirea muzeului: vechea garnizoană de secol XVIII din Piața Libertății, demilitarizată, intra în patrimoniul Ministerul Culturii, iar sediul Memorialului Revoluției din strada Popa Șapcă, cedat din 2011 gratuit în folosința Memorialului pentru 49 ani, se reîntorcea la MApN, care accepta ocuparea sediului doar cinci ani.
Memorialul Revoluției este organizația care, prin strădania câtorva revoluționari timișoreni, a colectat, a cercetat și a publicat mii de documente, fiind astfel arhiva reală a Revoluției. Intenția politicienilor este însă să comaseze un ONG de drept privat cu muzeul, preluând și arhiva. A trecut un an de la comemorarea de trei decenii a Revoluției când, tot la Timișoara, același ministru promitea un proiect de reabilitare a viitorului muzeu inclus în Acordul-cadru de finanțare al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei de unde s-ar aloca trei milioane de Euro, cu condiția realizării lucrărilor până la finele anului 2020. Lucrările nu au început, nu există proiect, studii de fezabilitate, nimic. Singura măsură a Ministerului Culturii este o solicitare către Banca de Dezvoltare europeană de a crește contribuția.
PNL Timiș a anunțat că va da startul campaniei pentru alegerile parlamentare în Piața Operei, în 5 noiembrie, cu câteva minute înainte de miezul nopții. Este menționată în comunicatul oficial prezența candidaților, dar nu sunt precizate condițiile participării presei sau a cetățenilor, Timișoara aflându-se în scenariul roșu, sub interdicții severe.
