Constituția dă dreptul președintelui României să consulte poporul cu privire la „probleme de interes național”. Atunci când această consultare îmbracă formă electorală – adică sunt organizate alegeri – ea se numește „referendum”.
Acesta este termenul folosit de președintele Nicușor Dan duminică, 21 decembrie, când a anunțat că va propune un plebiscit pentru a afla, din interiorul breslei judiciare, dacă Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) reprezintă interesul public sau pe cel al breslei.
În cazul în care răspunsul ar fi al doilea, Nicușor Dan a promis că CSM „va pleca de urgență”.
Anunțul președintelui a stârnit un val de reacții din partea societății civile – Dan fiind criticat pentru că a anunțat un referendum imposibil de organizat din punct de vedere constituțional.
Instituția vizată de acest prezumtiv referendum, CSM, a reacționat prin Secția de judecători spunând că „referendumul propus de Președintele României nu este prevăzut de dispozițiile legale în cadrul niciunei profesii, cu atât mai mult în cadrul profesiei de judecător, care reprezintă una dintre cele trei puteri în stat și are reglementare constituțională, precum și la nivelul legilor organice”.
Un mesaj similar a transmis, luni, și Secția de procurori a CSM: „Procurorii din cadrul Secției nu vor putea fi de acord cu eludarea Constituției și a legilor care guvernează justiția”.
Ce a vrut să zică, așadar, președintele României când a vorbit despre un referendum dedicat breslei judiciare? A fost o gafă de comunicare sau un mesaj politic intenționat?
- Cristian Preda, profesor de științe politice: „A pronunțat acest termen („referendum, n.r.”) într-un mod foarte neîndemânatic, decredibilizându-se”.
- Radu Carp, doctor în Drept: „Cred că este o inadvertență terminologică”
- Augustin Zegrean, fost judecător al CCR: „Nu avem, spre regretul președintelui, referendum pe meserii”.
Politolog: „Termenul «referendum» este folosit greșit”
Constituția e clară.
La art. 90, legea fundamentală spune că „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.”
În sens electoral, „poporul” înseamnă românii cu drept de vot – adică aproape 18 milioane de persoane (cu tot cu diaspora), dacă ne raportăm la numărul alegăturilor înscriși în registrul electoral la ultimele alegeri naționale, cele prezidențiale, din mai 2025, când dl Dan a devenit președintele României.
Breasla magistraților – adică procurorii și judecătorii din România – reprezintă doar aprox. 6.000 de persoane din cele 18 milioane, adică 0,03% din „popor”, în sens electoral.
Opinia că un referendum nișat pe o profesie este imposibil de organizat este unanimă.
Fostul judecător al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, de pildă, a explicat la Digi24 că „nu avem, spre regretul președintelui, referendum pe meserii.”
„Nu avem așa ceva în România. Nu știu cum au gândit cei la Cotroceni să facă acest lucru, pentru că nu este posibil, n-au cum. Nu poți să întrebi judecătorii dacă lucrează în interesul țării sau în interes propriu.”
Într-un interviu telefonic pentru Europa Liberă pe acest subiect, profesorul de științe politice Cristian Preda, fost europarlamentar, spune că Nicușor Dan a pronunțat cuvântul „referendum” într-un mod foarte neîndemânatic. El cataloghează anunțul ca pe „o gafă”.
„Un președinte nu se poate juca deloc cu cuvintele. Dacă spune «referendum», asta are un sens legal foarte precis. A pronunțat acest termen într-un mod foarte neîndemânatic, decredibilizându-se. Nu e o eroare capitală, nu cred că trebuie să îl suspende cineva, pentru că este doar o declarație, pe care o poate amenda. Dar asta lasă impresia nepriceperii”, spune Cristian Preda.
Chiar dacă, printr-un absurd legislativ, un astfel de referendum ar fi organizat și rezultatele ar fi că CSM acționează în interesul breslei, nu a publicului, asta nu ar avea niciun efect concret, crede profesorul Preda.
„Dacă Nicușor Dan convertește gafa anunțării unui unui referendum în interiorul unei bresle către un referendum către întreg corpul electoral, mă aștept să fie 98% din oameni care să spună că CSM-ul nu își face treaba. Nu știu însă dacă un asemenea rezultat, validat de CCR, ar conduce la altceva decât la un blocaj, pentru că schimbarea membrilor CSM se face printr-o procedură diferită de cea referendară.”
Profesorul universitar Radu Carp, specialist în Drept, spune și el pentru Europa Liberă că un referendum precum cel anunțat de Nicușor Dan nu ar trece controlul constituționalității.
„Cred că este o inadvertență terminologică”, spune el.
„Termenul «referendum» este folosit greșit. E vorba de o consultare în cadrul magistraților. Or, o asemenea consultare nu poate să aibă loc. Dacă se vrea să fie orientativă, se poate face un sondaj, un focus grup. Dacă se vrea să aibă consecințe practice, atunci această consultare ar trebui să îmbrace forma unui proces electoral. Noi nu avem reglementări care să privească o asemenea consultare a magistraților din exterior. Nu putem inventa reguli”.
Săgeți către Palatul Victoria?
De ce a anunțat, așadar, președintele că va folosi un instrument constituțional – referendumul – într-un mod care, aparent, ar încălca Constituția?
Eroare de judecată sau calcul politic?
Profesorii Cristian Preda și Radu Carp nu exclud varianta a doua.
Carp crede că anunțul lui N. Dan privind presupusul referendum reprezintă, de fapt, „începutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale.”
„Nu știu de ce se grăbește dl Nicușor Dan. E clar că e vorba de un proces mai amplu a unei competiții cu prim-ministrul, o competiție prematură și care aduce mai multă confuzie.”
Profesorul Radu Carp se referă la o reacție a președintelui după decizia de la finele săptămânii trecute a premierului Ilie Bolojan, prin care acesta a înființat un Comitet pentru analiza şi revizuirea legislaţiei din domeniul Justiţiei.
Este vorba de un organism fără personalitate juridică, cu caracter consultativ, condus de reprezentantul Cancelariei Prim-ministrului, care urmează să analizeze efectele modificărilor la legile Justiției din 2022, să analizeze problemele din sistem și să propună soluții legislative pentru rezolvarea lor.
Radu Carp vede gestul președintelui ca pe „un act calculat de a intra într-o competiție cu prim-ministrul și de a vedea cine este credibil în ceea ce privește reforma justiției.”
În opinia profesorului de Drept, nu „referendumul” propus de Nicușor Dan, ci comitetul înființat de prim-ministru poate veni cu soluții legislative concrete pentru a rezolva problemele din justiție.
„Am obținut independența justiției – cu greu – dar am omis această oligarhizare a justiției și ea poate fi rezolvată doar legislativ”.
Profesorul Cristian Preda vorbește și el despre o posibilă dispută de la distanțe între palate – Cotroceni și Victoria.
„Președintele pare să ignore că prim-ministrul a constituit un grup de lucru în care, apropo, sunt și membri din Administrația Prezidențială. În situația în care ne aflăm, cu suveraniștii primii în sondaje, cred că e nevoie de coerență a actului politic și e nevoie de cooperare între Bolojan și Nicușor Dan.”
„Nu numai că vorbind de un referendum în tagma magistraților președintele a arătat că este nepriceput, dar a arătat că nu se coordonează cu principalul lui aliat, care este guvernul.”
Ce s-a ales de celelalte referendumuri?
Experiența ultimelor decenii ne arată că referendumurile cerute de președinții României nu au produs, de fapt, mari schimbări.
După 1989, în România au fost organizate opt referendumuri. Primele două – de la începutul anilor ’90 și 2000 – au privit schimbarea Constituției.
În 2007 a avut loc primul referendum de suspendare a președintelui. Plebiscitul a fost invalidat, deoarece nu s-au prezentat la vot minimum 50% din votanți.
Tot în 2007, președintele Traian Băsescu a cerut el organizarea unui referendum – primul plebiscit ce a avut loc la inițiativa unui președinte.
La întrebarea sa către popor dacă e de acord cu alegeri parlamentare în două tururi, peste 80% au răspuns cu „DA”. Din nou – referendumul nu a fost validat pentru că nu a atins pragul electoral.
În 2009, Băsescu a cerut organizarea a unui nou referendum, cu două întrebări: privind desființarea Senatului și privind limitarea numărului de parlamentari la 300.
Românii au votat „DA” în proporție covârșitoare și – pentru că referendumul a fost organizat în același timp cu scrutinul prezidențial – a adunat mai mult de 50% din voturi. Degeaba. Deși validat, acel referendum nu a fost transpus în legislație nici astăzi.
În 2012, românii au fost din nou chemați să voteze. Erau anii duri ai crizei economice, după ce președintele Traian Băsescu anunțase tăierea salariilor cu 25%. Demiterea sa prin referendum a fost votată de 87,5% din români. S-au prezentat la vot, însă, doar 46% din votanți, așa că plebiscitul nu a fost validat.
Ulterior, prin lege, pragul electoral de validare a unui referendum a fost scăzut de la 50% la 30%.
În 2018, a avut loc un referendum organizat pe baza unei inițiative cetățenești. Coaliția pentru Familie – un grup de ONG-uri susținut de Biserica Română – cerea modificarea legii fundamentale pentru înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”.
A fost un referendum atipic, unde cei care nu erau de acord cu propunerea au preferat să nu meargă la vot, pentru ca plebiscitul să nu atingă pragul electoral. Ceea ce s-a și întâmplat. Cu o prezență de puțin peste 20%, referendumul nu a fost validat, deși peste 90% din votanți votaseră „DA”.
Ultimul referendum național organizat în România a fost cel din 2019, când peste 40% din românii cu drept de vot au votat „DA” la întrebările președintelui Klaus Iohannis privind justiția și lupta anticorupție.
„Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?” și „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?”.
Deși validat, referendumul nu a produs efecte. Executivele – indiferent de cine a fost prim-ministru – au continuat să adopte OUG-uri în „domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare”.
„Referendumurile au fost percepute ca expresia unui tip de autoritarism prezidențial – pe bună dreptate sau nu. Au fost reacții ale președinților în momente de criză. Chestiunea care a dezămagit ulterior a fost că niciunul nu a fost pus în practică. Referendumul riscă să devină un soi de armă politică care sporește dezamăgirea în mecanismele democratice”, spune profesorul Cristian Preda.
După anunțul președintelui, Opoziția anunță că va iniția suspendarea Președintelui. Care este procedura și voturi are
Senatorul grupului de opoziție PACE din Parlament, Ninel Peia, a transmis duminică, după declarațiile lui Nicușor Dan, că „președintele a depășit limitele rolului său de mediator între puterile statului, sfidând atribuțiile constituționale ale CSM și ale sistemului judiciar" și că, „în aceste condiții, considerăm că există fapte grave care justifică declanșarea procedurii de suspendare prevăzute de art. 95 din Constituție."
Suspendarea președintelui este o procedură politică și juridică considerată excepțională, prin care Parlamentul poate opri temporar exercitarea mandatului șefului statului atunci când acesta comite fapte grave de încălcare a Constituției.
Ea nu înseamnă automat demitere, ci deschide calea către un referendum național în care electoratul decide dacă îl revocă sau nu din funcție.
- Constituția prevede că președintele poate fi suspendat „în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției” (art. 95 alin. 1).
- Suspendarea se face de către Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, cu votul majorității parlamentarilor, după consultarea Curții Constituționale.
- Propunerea de suspendare poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul total al deputaților și senatorilor; nu poate fi declanșată de cetățeni, Guvern sau alte autorități. În actualul Parlament sunt 463 de aleși, prin urmare, pentru a porni procedura de suspendare e nevoie de 155 de semnături.
- Propunerea se depune la birourile permanente ale celor două Camere și se aduce „neîntârziat” la cunoștința președintelui, acesta având dreptul să dea explicații Parlamentului.
- După depunerea propunerii, Parlamentul solicită un aviz consultativ de la Curtea Constituțională, care analizează dacă faptele invocate pot constitui încălcări grave ale Constituției.
- Curtea nu decide suspendarea, ci doar oferă un aviz juridico-constituțional, pe care Parlamentul îl poate lua în considerare, dar nu este obligatoriu din punct de vedere formal.
- În termen stabilit de regulamentele parlamentare, Camerele se reunesc în ședință comună pentru dezbaterea propunerii de suspendare, inclusiv punctul de vedere al președintelui.
- Suspendarea este adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor în funcție („jumătate plus unu” din numărul total de membri ai Parlamentului).
- Dacă propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile trebuie organizat un referendum pentru demiterea președintelui, la nivel național.
- Poporul decide prin vot dacă îl revocă din funcție; dacă majoritatea voturilor valabil exprimate este pentru demitere (în condițiile legii referendumului), mandatul încetează înainte de termen.
- Pe durata suspendării, atribuțiile președintelui sunt preluate de președintele Senatului (în acest moment, președinte al Senatului este Mircea Abrudean - PNL), iar dacă și acesta este în imposibilitate, de președintele Camerei Deputaților (Sorin Grindeanu - PSD este acum președintele Camerei), conform art. 98 din Constituție.
- Președintele suspendat își păstrează funcția formală până la rezultatul referendumului de demitere sau până la expirarea mandatului, dar nu își mai exercită atribuțiile.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
