Un raport al Inspecției Judiciare (din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii) arăta joi că nu au fost găsite neregulile semnalate în documentarul Recorder - „Justiție capturată” din decembrie 2025.
Jurnaliștii semnalau probleme grave la Curtea de Apel București: dosare importante de corupție prescrise din cauza schimbărilor repetate ale completurilor de judecată.
Prescrierea lor a fost catalogată de IJ drept „o coincidență temporală”.
Documentul Inspecției Judiciare este contestat însă de Andrea Chiș, fostă judecătoare și membră a Consiliului Superior al Magistraturii (2017-2023), profesoară de drept la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
Ea cataloghează raportul drept nelegal, incomplet și manipulator.
Inspecția Judiciară vs Recorder
„Această abordare, de tip inductiv, pornește de la câteva situații punctuale și le transformă în argumente pentru existența unei probleme generalizate, de sistem, fără a analiza cadrul normativ, instituțional și managerial în care respectivele situații s-au produs”, argumenta Inspecția Judiciară (IJ), potrivit Agerpres, în documentul care analiza neregulile semnalate de Recorder.
IJ susținea că jurnaliștii ar fi omis în documentarul „Justiție capturată” faptul că independența justiției „nu se reduce la autonomia fiecărui judecător în parte, ci presupune existența unui cadru organizat, previzibil și funcțional, în care activitatea de judecată să poată fi desfășurată eficient”.
„În absența acestui cadru, independența individuală riscă să fie transformată într-o formă de arbitrariu, incompatibilă cu ideea de justiție ca serviciu public.”
Potrivit comunicatului, jurnaliștii ar fi ignorat „realitatea obiectivă potrivit căreia un judecător sau un complet de judecată soluționează un volum semnificativ de cauze, iar măsurile organizatorice nu sunt adoptate în considerarea unui dosar anume”.
„Schimbările de complet, repartizările sau reconfigurările structurale nu sunt «decizii cu dedicație», ci instrumente administrative necesare funcționării instanței. Prezentarea lor ca atare, fără această contextualizare, alimentează percepția falsă a unei intervenții asupra actului de judecată”, mai afirmă Inspecția Judiciară.
Potrivit IJ, documentarul Recorder „tinde să asocieze exercițiul atribuțiilor manageriale ale conducerii instanțelor cu ideea de presiune asupra judecătorilor, ignorând faptul că justiția nu poate funcționa în lipsa unei organizări coerente, independența judecătorului nefiind incompatibilă cu respectarea regulilor de funcționare și a ierarhiei administrative; dimpotrivă, ea este consolidată prin existența unor reguli clare, aplicabile tuturor”.
IJ apreciază că un „context obiectiv” al funcționării instanțelor – precum subfinanțarea cronică, lipsa infrastructurii adecvate, deficitul de personal auxiliar și fluctuația resurselor umane – „este, de asemenea, absent din analiza propusă de Recorder”.
Din această cauză, afirmă inspectorii judiciari, documentarul Recorder ar fi „o interpretare simplificată și incompletă a deciziilor administrative criticate”.
IJ concluzionează că documentarul Recorder „nu evidențiază o problemă reală a independenței justiției, ci reflectă o interpretare parțială și inductivă a unor situații punctuale, desprinse de contextul normativ și instituțional”.
Această abordare, menționează IJ, riscă „să transforme mecanisme legitime de organizare și management în surse artificiale de suspiciune, alimentând percepția unei influențări a actului de justiție care nu este confirmată de analiza factuală și juridică”.
Astfel, Inspecția Judiciară consideră că schimbările repetate ale completurilor în unele dosare cu impact mediatic, cum sunt și cele ale lui Marian Vanghelie, Cristian Burci, Puiu Popoviciu, Nicolae Bădălău, prin detașări, delegări, mutări la alte instanțe, nu le afectează independența, ci țin de „reguli de organizare și management”.
Fosta membră CSM vs Inspecția Judiciară
O amplă reacția față de documentul prezentat de IJ a avut-o Andrea Chiș, fostă judecătoare și membră a Consiliului Superior al Magistraturii (2017-2023), profesoară de drept la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
„Raportul este nelegal, nefiind semnat de niciun inspector, ci doar de inspectorul șef, care pare să-l fi întocmit singur, pentru că, în dreptul semnăturii sale, nu scrie avizare, aspect semnalat de un membru al Secției pentru judecători în ședința din 5 februarie 2026, fiind și unul dintre motivele de nelegalitate pentru care doi membri au respins adoptarea raportului”, a scris Chiș pe o rețea de socializare.
„Inspectorul șef nu poate întocmi el însuși rapoarte, ci doar le poate verifica și aviza pe cele întocmite de judecătorii inspectori”, adaugă fosta membră CSM.
Un alt argument este că inspectorul șef a întocmit raportul pe 26 ianuarie 2026 dar, înainte de asta, pe 13 ianuarie 2026, s-ar fi antepronunțat pe subiect într-un interviu acordat juridice.ro.
„Pentru că și-a exprimat părerea anterior întocmirii vreunui raport, inspectorul-șef s-a pus singur într-o situație de conflict de interese. Tot ce a făcut ulterior a fost să confirme ceea ce a afirmat fără nicio verificare, întregul raport fiind biasat din mai multe perspective”, argumentează Chiș.
Pe lângă critici referitoare la forma adoptării, fosta membră CSM aduce și argumente de ordin tehnic ce vizează contținutul.
În primul rând, faptul că obiectivele au fost limitate doar la cele patru dosare investigate de Recorder, fără a verifica dosarele prescrise și modificările completurilor de judecată în perioada indicată în documentar, pentru a înțelege dacă este vorba despre probleme punctuale sau sistemice.
„Cu alte cuvinte, omite cea mai importantă problemă, caracterul sistemic al neregularităților invocate, susținând că nu există, fără nicio verificare în acest sens”, susține Chiș.
După cum a semnalat și un alt membru al CSM în ședința de adoptare, raportul cuprinde multe greșeli ori inadvertențe, raportat la hotărârile de colegiu menționate în cuprinsul său și cuprinde considerente care nu se regăsesc în hotărârile de colegiu depuse ca anexe.
„Putem concluziona de aici că inspectorul șef a adăugat de la sine motive justificative ale actelor colegiului de conducere al CAB, motive care nu se regăsesc în hotărârile de colegiu anexate raportului”, consideră profesoara de drept.
Apoi, inspectorul șef enumeră modificările efectuate în completurile de judecată și spune că este vorba despre cauze obiective, fără să explice de ce sunt acelea cauze obiective.
„De exemplu, e considerată cauză obiectivă integrarea unor nou veniți (în două din patru dosare analizate, motiv, de altfel, inexistent în hotărârile de colegiu, conform dezbaterilor din secție). Nu explică, însă, de ce, în loc să li se dea dosare noi, se iau dosarele altor completuri pentru a le fi redistribuite”, argumentează Chiș.
Conform acesteia, nu se verifică și nu se explică de ce se acordă de către președintele CAB aviz pozitiv pentru detașarea unui judecător în CSM și de ce este solicitat exact acel judecător de către CSM într-o procedură complet netransparentă.
Nu se cercetează de ce un judecător este mutat de la o secție penală la alta în vederea echilibrării volumului de muncă, în loc să se dea mai multe dosare secției mai puțin încărcate sau de ce judecătorul nu-și putea continua dosarele în condițiile în care a rămas la aceeași instanță și nu și-a schimbat specializarea.
„Se invocă, în cazul Vanghelie, faptul că dosarul era prescris la momentul înregistrării apelului (2021), fiind prescris încă din anul 2017, omițându-se faptul că prescripția nu era previzibilă la momentul acela și încă mult timp după, pentru că ea a fost constatată în baza unor hotărâri ulterioare ale CCR și ale ÎCCJ (pronunțate în instrumente de unificare a jurisprudenței). Acesta a și fost motivul pentru care prescripția nu a fost constatată timp de patru ani, decizia din apel fiind pronunțată abia în 2025”, mai spune fosta membră a CSM.
În plus, inspectorul șef nu verifică și nu explică cum și de ce nu a fost prelungită delegarea judecătorului Beșu, în condițiile în care, conform declarațiilor acestuia din documentar, avea dosare pe rolul CAB în care amânase pronunțarea pentru un termen ulterior împlinirii ultimului termenul de delegare, nefiind avertizat de lipsa prelungirii și de motivele unei astfel de decizii.
Chiș mai atrage atenția că raportul a apărut în presă într-o modalitate necunoscută iar varianta ajunsă la presă nu cuprinde probele, adică anexele constând în documentele care au stat la baza întocmirii lui.
„Lipsa încrederii în actul de justiție invocată în raportul inspectorului-șef își are rădăcina, în opinia mea, mai cu seamă în lipsa de transparență a instituțiilor din sistemul judiciar, raportul însuși fiind un exemplu în acest sens”, concluzionează Chiș.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
