Linkuri accesibilitate

SmartJob | Omid Ghannadi, arhitect: Am devenit egoiști. România aplaudă olimpicii și e mândră, dar uită de restul


„Empatia oamenilor s-a redus la o cotă extrem de periculoasă. Am avut pandemia care ne-a învățat să ne îndepărtăm de ceilalți. Am avut războiul care ne-a dus la culmea empatiei și, de acolo, de sus, ne-a aruncat în culmea ignoranței într-un timp record”, spune Omid Ghannadi.
„Empatia oamenilor s-a redus la o cotă extrem de periculoasă. Am avut pandemia care ne-a învățat să ne îndepărtăm de ceilalți. Am avut războiul care ne-a dus la culmea empatiei și, de acolo, de sus, ne-a aruncat în culmea ignoranței într-un timp record”, spune Omid Ghannadi.

Omid Ghannadi vorbește la SmartJob despre a face bine, despre a nu rămâne indiferenți și despre vindecare: „România e bolnavă. Boala ei e cloaca politică și ignoranța în care și-a adăpostit propriii cetățeni”. El crede că ține de fiecare dintre noi să vindecăm boala și să ne implicăm în comunitate.

Omid Ghannadi s-a născut în Iran. A venit în România când avea 14 ani. A absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Împreună cu soția lui, a deschis propriul birou de arhitectură. Are și o școală de design interior.

A devenit cunoscut prin campaniile sociale și acțiunile caritabile în care se implică, prin construirea de case pentru oamenii nevoiași. Este unul dintre arhitecții emisiunii „Visuri la cheie”, de la Pro TV.

Recent s-a alăturat campaniei organizate de Salvați Copiii, care își propune să renoveze, cu ajutorul donațiilor, secția de Obstetrică și Ginecologie, secțiile ATI și Blocul Operator de la Maternitatea Polizu din Capitală, secții nerenovate de peste 40 de ani.

„Eu am crescut fără tată, doar cu mama. N-am fost dat la sport, n-am fost dat la muzică, n-am avut copii prea mulți de vârsta mea cu care să petrec timp. Am fost lipsit de proiecția viitorului. Ce a fost mereu cu mine și va rămâne cu mine a fost creativitatea, care m-a ajutat să rezolv probleme”, spune Omid Ghannadi.

A trăit în România mai mulți ani decât în Iran: „Soția mea, copiii mei, familia mea - sunt toți români și sunt liniștit că nu mai poate nimeni să se ia de mine și să-mi zică: dom'ne, mai vezi-ți și tu de treaba ta, de țara ta și lasă-ne în pace”.

Crede că România suferă de o boală astăzi și, din păcate, organele vitale de care suferă cel mai mult sunt sănătatea și educația: „România e bolnavă. Boala ei e cloaca politică și ignoranța în care și-a adăpostit propriii cetățeni.”

SmartJob | Omid Ghannadi, arhitect: Am devenit egoiști. România aplaudă olimpicii, dar uită de restul
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:45:12 0:00

Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.

Realitatea este că România se și vindecă și, spune le, ține de fiecare dintre noi să se implice în comunitate și să producă schimbarea: „Noi putem fi parte din această vindecare. Eu îmi doresc, ca cetățean, să dau deoparte politica și ce nu fac politicienii și să-mi suflec mânecile ca să mă apuc de treabă.”

De ce a ales binele și ce simte că primește în schimb?

„E clar că am eu o socoteală acolo, interioară, cu povestea mea, pe care nu o descifrez neapărat în momentul de față, dar, pe de altă parte, e clar că a devenit și un stil de viață. Nu ar trebui să ne mai întrebăm de ce să facem bine, ci să-l facem, pur și simplu.”

Ce alegem: să fim mici în fața unor probleme mari sau să creștem noi și problemele să devină mici? - se întreabă retoric arhitectul.

„Când începem să ne ocupăm de o problemă, problema e mare și noi suntem mici. Dar, lucrurile se schimbă radical odată ce începem să ne implicăm.”

Au devenit românii egoiști?

Sunt mai egoiști azi oamenii? Recunoaște că e un fenomen pe care îl analizează în ultima vreme:

„Am impresia că empatia oamenilor s-a redus la o cotă extrem de periculoasă. Am avut pandemia care ne-a învățat să fim doar între noi, să ne îndepărtăm de ceilalți și să punem siguranța noastră pe primul loc. Apoi, am avut războiul care ne-a dus la culmea empatiei și, de acolo, de sus, ne-a aruncat în culmea ignoranței într-un timp record.”

Omid Ghannadi vorbește de acel șoc emoțional în care nu știam cum să ne dăm casele celor vulnerabili din cauza războiului, dar, cu timpul, oamenii s-au obișnuit:

„Instant ne-am dat seama că: stai două secunde, dar cum adică ei să primească, noi să nu? Să închidem ușile și știrile și tot. Pur și simplu poate să se întâmple cele mai groaznice lucruri în fața noastră și noi avem astăzi capacitatea să închidem ochii și să ne gândim la altele.”

Spune că, în aceste condiții, a devenit din ce în ce mai greu să convingă oamenii să se implice în cauze care ne privesc pe noi toți: „Ne pasă de spitalele noastre? Ne pasă de cazurile sociale din societate? Ne mai pasă? Eu cum pot să mai impresionez pe cineva?”

Cu toții suntem această Românie, completează Omid, și cu toții o să ne scufundăm dacă nu facem nimic sau o să ieșim la suprafață:

„Ține doar de noi. Tot timpul este o muncă de convingere să vrei să faci bine, când, de fapt, beneficiul este al tuturor. Putem să ne vindecăm împreună cu propriile noastre forțe.”

„Absenteismul e un vot”

Ce și-a spus Omid, copil fiind, că o să ajungă el când va fi mare? Un om bun. Crede că România este mult prea obișnuită să aibă genii și sclipiri și uită de restul:

„România mereu aplaudă cazurile extraordinare. România are un sistem de educație la pământ, dar are olimpici la matematică. Nu are suficiente bazine, dar are olimpici la înot. Românii sunt foarte mândri, pentru că mereu au pe unul care face mai bine decât ceilalți și restul sunt uitați.”

Poate că binele și obosește la un moment? „Este obositor, pe alocuri frustrant, dar bucuria de a face un bine pe care îl duci până la capăt cred că este motivul pentru care oamenii continuă să o facă. Este drogul celor ca mine, ca alții”, spune el.

Reamintește că românii, cu mâna lor, au construit împreună un spital, ceea ce este absolut fantastic și impresionant: „România și românii au făcut și fac în continuare lucruri extraordinare, dar au nevoie de sprijinul întregii societății.”

Simte tristețe și dezamăgire atunci când se gândește la oamenii care nu acționează și care nu merg la vot, de exemplu:

„Cei care nu votează trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna, și îmi pare rău că la școală nu se predă chestia asta, absenteismul e un vot, căci crește procentul celui care are mai multe voturi.”

„Deci, nu te duci la vot, tu, de fapt, te duci la vot, iartă-mă, asta e situația. Să nu zică că nu se duc la vot. Chiar dacă nu se duc, ei se duc. Și atunci să fie liniștiți. Măcar o să afle mai târziu cu cine au votat.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.

  • 16x9 Image

    Adriana Nedelea

    Adriana Nedelea este jurnalistă și trainer dicție. Lucrează în presă de aproape 18 ani. Numai în televiziune are o experiență de peste 12 ani, în redacțiile Digi24 și Realitatea TV. În prezent, colaborează cu Europa Liberă România pentru realizarea de interviuri pe teme de actualitate. 

    A absolvit masterul Terapia logopedică în procesele de comunicare, Facultatea de Psihologie, Universitatea București. Este licențiată în Jurnalism și Științele Comunicării.

XS
SM
MD
LG