Considerațiile se regăsesc în opinia separată din motivarea Curții Constituționale (CCR) care a respins sesizarea Liei Savonea, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care reclama existența unui conflict între ministrul justiției și CSM.
Cu referire la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), Savonea s-a arătat deranjată de nemulțumirile Anei Birchall față de procedura de numire a procurorilor în această structură și rolul procurorului general, care, în opinia sa, nu ar mai putea cenzura actele de urmărire ale secției.
Fără opinii politice
Analizând acest aspect, cei 4 judecători constituționali au ajuns la concluzia potrivit căreia ”Criticarea/Contestarea/Opunerea la dispozițiile legii de către membrii Guvernului, mai ales de ministrul Justiției, nu reprezintă opinii politice, ci conduite care afectează fundamentul constituțional al statului de drept reprezentat de obligația respectării legii”.
Mai mult, Dorneanu, Deliorga, Enache și Stan susțin că ”reprezentanții puterii executive trebuie să dea dovadă de reținere în declarațiile lor publice, neputând emite opinii/puncte de vedere tendențioase cu privire la legea în vigoare pentru că în acest fel vor contesta însăși autoritatea ei și vor crea premisele contestării legii. Indiferent de emoția sau criticile declanșate în opinia publică de o anumită prevedere legală, câtă vreme legea este în vigoare, este de datoria puterii executive - și, implicit, a fiecărui reprezentant al său - să o apere”, se arată în opinia separată.
Cum tulburi un judecător
Mergând mai departe, cei patru o acuză pe Birchall că, prin declarațiile sale privind Secția Specială, a perturbat judecătorii, aceștia devenind confuzi când vine vorba de funcționarea Secției speciale. ”În cazul de față, poziționarea publică a ministrului justiției de contestare a forței obligatorii a legii nu numai că a pus în discuție raporturile constituționale dintre Guvern și Parlament, dar a afectat și tulburat activitatea autorității judecătorești, creând incertitudine și confuzie cu privire la existența normativă și funcționarea unei structuri de parchet. Ministrul justiției nu poate chema la ordine Parlamentul pentru ca acesta să justifice în fața sa motivele adoptării legii și/sau utilitatea acesteia. O lege aflată în vigoare nu constituie o chestiune de negociat, ci de aplicat, astfel încât un ministru nu are competența de a o contesta”, se mai arată în opinia separată.
Concluzia celor patru judecători este că ”nu este admis ca fiecare membru al Guvernului în parte să critice legea aplicabilă în domeniul său de competență și, astfel, să transmită în spațiul public un mesaj de opunere în raport cu caracterul său obligatoriu”.
Nu există conflict
Judecătorii CCR au decis, pe 22 ianuarie, că nu a existat conflict juridic de natură constitutională în acest caz, motivarea fiind publicată, luni, în Monitorul Oficial. Decizia a fost luată cu ”scorul” de 5 la 4.
În octombrie 2019, Lia Savonea a sesizat CCR cu o serie de ”abateri” ale ministrului Ana Birchall și reclama încălcarea independenței justiției prin negocierea unei "foi de parcurs" privind statul de drept cu reprezentantul Statelor Unite ale Americii, ingerință în activitatea procurorilor, acțiuni de decredibilizare și blocare a activității CCR și expunerea de puncte de vedere critice față de modul de funcționare al Secției speciale.
Cu majoritate, Curtea a respins sesizarea lui Savonea și a arătat - cu referire la pretinsul conflict juridic de natură constituțională generat de o presupusă negociere a unei "foi de parcurs" privind statul de drept cu reprezentantul unui stat străin - că ”o asemenea conduită imputată vizează, în schimb, un aspect de politică externă, iar realizarea politicii externe a țării ține de competența Guvernului”.
Afirmații neprobate
În plus, ”afirmația nu este demonstrată, prin urmare, chiar dacă se invocă o problemă juridică cu o eventuală relevanță constituțională, ea nu este una actuală, fiind ipotetică”, se mai arată în motivarea Curții.
”Reclamația” Liei Savonea a fost respinsă, după ce reprezentanții MJ au arătat că ”motivele invocate în cererea formulată de președintele CSM nu sunt susținute de elemente de fapt și de drept, astfel încât această cerere apare ca fiind abuzivă, încercându-se transformarea unor animozități personale față de ministrul justiției în argumente care să susțină existența unui conflict juridic de natură constituțională”, se mai precizează în document.
Cine sunt cei patru judecători
Valer Dorneanu a fost membru al Partidului Social Democrat, fost deputat de Iași în două legislaturi consecutive, între 2000 și 2008. A fost președintele Camerei Deputaților în legislatura 2000–2004. În martie 2013, Dorneanu a fost propunerea PSD pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională și validat de Camera Deputaților pentru un mandat de 9 ani.
Marian Enache a fost votat de Senat, în iulie 2013, judecător la Curtea Constituțională. El a avut sprijinul PSD-UNPR-ALDE. Până să ajungă judecător, avocatul Enache din Vaslui a obținut trei mandate de parlamentar şi a fost membru în patru partide politice. A intrat în Parlament în 1990, din partea FSN, fiind unul dintre consilierii lui Ion Iliescu, iar ultimul mandat l-a obţinut din partea partidului lui Gabriel Oprea, UNPR.
Potrivit CNSAS, Marian Enache a avut dosar de reţea, însă acesta nu s-a păstrat în arhivă.
Cristian Deliorga și Gheorghe Stan au fost propunerile PSD pentru funcțiile de judecători la Curtea Constituțională. Pe 7 mai 2019, Camera Deputaţilor a votat pentru numirea lui Gheorghe Stan, fost şef al Secţiei de Investigaţie a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), în funcţia de judecător al CCR. În aceeași zi, Senatul a votat pentru numirea fostului vicepreşedinte al CSM Cristian Deliorga în funcţia de judecător al CCR și el propus de PSD.
