Pe 3 iulie 2023, într-un gest surprinzător, fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, anunța că își dă demisia din funcție.
El spunea într-o conferință de presă că nu crede în „pietrificarea în funcție” și că că nu este sănătos pentru democrație ca o singură persoană să concentreze prea mulți ani accesul la informații secrete.
„Pot să închei etapa de viață pe care am parcurs-o în fruntea SRI. Am discutat deschis acest lucru cu președintele”, a spus Eduard Hellvig.
Hellvig condusese cel mai important serviciu de informații din România timp de peste opt ani.
Mulți comentatori au văzut demisia sa ca un efect al relației reci cu președintele Klaus Iohannis – cel care, la acel moment – mai avea un an și cinci luni de mandat. Potrivit cutumei, noul președinte urma să propună un nou șef la SRI, instituție vitală în exercitarea funcției prezidențiale.
Pe 11 iulie 2023, la o săptămână după demisia lui Hellvig, Iohannis declara presei că „evident că voi face o propunere. SRI nu poate să rămân fără conducere civilă, dar sigur că necesită un pic de timp până când putem să facem următorul pas”.
Într-o altă declarație de presă, de pe 1 februarie 2024, Klaus Iohannis spunea că „SRI nu are director civil, dar evaluarea mea – și am făcut câteva evaluări – este că SRI funcționează impecabil.”
Au trecut peste 550 de zile de la demisia din iulie 2023 a directorului SRI, iar președintele României nu a nominalizat nici până astăzi o nouă persoană care să preia conducerea Serviciului.
Europa Liberă a întrebat în mai multe rânduri în tot acest timp când va nominaliza președintele un nou șef la SRI, însă nu am primit răspunsuri concludente.
Conform legii, numirea efectivă în funcție aparține Parlamentului, adică instituția cea mai reprezentativă a alegătorilor din țară.
Faptul că de un an și jumătate SRI este condus cu titlu interimar de un militar – generalul maior Răzvan Ionescu – a atras critici din partea societății civile la adresa președintelui Klaus Iohannis.
Critici au existat în ultimii ani și cu privire la modul în care Parlamentul, prin comisia sa specială de control, verifică activitatea SRI. Mai multe despre acest subiect puteți AICI.
„Vicierea” alegerilor și rolul SRI
În toată această perioadă de conducere militară, cea mai complicată perioadă pentru Serviciul Român de Informații a fost cea din preajma alegerilor prezidențiale din România.
Programate pentru 24 noiembrie și 8 decembrie, doar primul tur al acestui scrutin a mai avut loc, după ce Curtea Constituțională (CCR) a decis anularea lor cu două zile înainte de turul II.
CCR a decis anularea după ce judecătorii constituționaliști au analizat inclusiv documente declasificate ale SRI, din care reieșea că unul dintre candidați – Călin Georgescu – ar fi beneficiat de sprijin electoral ilegal, dar și de suportul unor „actori statali și ne-statali” pentru a cîștiga primul tur al alegerilor.
SRI menționa în documentul declasificat că operațiunea de promovare a lui Călin Georgescu ar fi fost realizată pe TikTok, inclusiv prin intermediul unor donații de sute de mii de euro.
Nu e clar în ce măsură SRI știa despre aceste operațiuni înainte de alegerile prezidențiale și, dacă da, ce sesizări către instituții civile ale statului român – care au atribuții electorale – a făcut.
Controverse sunt și în privința relației SRI-Președinte pe acest subiect. Pe 25 noiembrie 2024, adică a doua zi după turul I al alegerilor prezidențiale, Administrația Prezidențială transmitea Europei Libere că președintele nu a primit informări din partea instituțiilor statului „cu privire la existența unor riscuri de influențare a alegerilor prezidențiale.”
Anterior, înainte de alegeri, pe 12 noiembrie 2024, preşedintele comisiei SRI din Parlament, Ioan Cristian Chirteş, a declarat că în România nu au fost descoperite campanii de propagandă sau dezinformare realizate de actori externi ostili țări.
Principalele întrebări sunt: știa SRI despre faptul că alegerile sunt în pericol? Când a aflat, pe cine a anunțat?
SRI nu a răspuns concret mai multor întrebări pe această temă trimise de Europa Liberă.
Cele peste 550 de zile de când SRI este condus de un militar reprezintă cea mai lungă perioadă în care Serviciul nu are la conducere un civil numit prin vot de Parlament. Iar perioada, cel mai probabil, se va prelungi până la alegerea unui nou președinte al României.
După anularea fără precedent a alegerilor prezidențiale din noiembrie/decembrie, un nou scrutin ar urma să aibă loc cel mai devreme în primăvara acestui an. Calendarul oficial nu a fost încă stabilit de Guvern.
Ultimul militar care a condus mai mult de câteva săptămâni SRI a fost Florian Coldea, care a fost interimar în perioadele 20 iulie 2006 - 4 octombrie 2006 și 27 ianuarie 2015 - 18 februarie 2015.
Cine au fost și cum au plecat de la șefia Serviciului Român de Informații cei cinci șefi numiți politic?
Hellvig
Pe 19 februarie 2015, Eduard Hellvig era numit în funcția de director al SRI.
Eduard Hellvig (PNL) fusese până atunci deputat, europarlamentar și ministru în cabinetul condus de Victor Ponta (PSD).
Unul dintre proiectele importante derulate de SRI în timpul mandatului lui Hellvig este „Regio”, prin care s-a reorganizat teritorial instituția, fiind desființate serviciile județene ale SRI și a fost înființat un lanț de comandă mult mai scurt.
Nu au lipsit controversele.
În 2022, un proiect legislativ care conținea mai multe prevederi ce dădeau puteri sporite serviciilor de informații a fost retras după ce a fost publicat de presă.
La acel moment, Eduard Hellvig susținea că SRI are nevoie de legi moderne și România este încă bântuită de „fantoma Securității”.
În discursul în care și-a anunțat demisia, Eduard Hellvig a spus că „e un gest de sănătate democratică.”
„Este sănătos pentru democrație, pentru echilibrul puterilor în stat ca un director de serviciu să aibă un mandat limitat în timp. Funcția de director oferă acces la un volum semnificativ de informații sensibile”.
În România, mandatul directorului SRI nu este limitat de o anumită perioadă de timp și, conform legii este supus, teoretic, controlului unei comisii comune a Parlamentului.
Măgureanu
Primul care a demisionat de la conducerea serviciului a fost Virgil Măgureanu, cel care a condus Serviciul Român de Informații (SRI) în primii șapte ani de democrație în România.
Numit la șefia unei instituții controlată masiv de foști membri ai Securității comuniste, Virgil Măgureanu, el însuși fost colaborator al Securității, a demisionat pe 25 aprilie 1997, la un an după ce alegerile prezidențiale fuseseră câștigate de Emil Constantinescu.
Mandatul său a fost unul umbrit de mari scandaluri de corupție, în care însuși serviciul sau unii membri ai acestuia au fost suspectați că ar fi fost implicați. Cele mai celebre sunt afacerile cu petrol și cu tutun din anii ’90.
Pe 13 iunie 2017, Măgureanu a fost trimis alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul Mineriadei din 1990.
Dosarul a fost restituit la Parchet și se află și astăzi în lucru.
După demisie, Măgureanu a continuat să predea la catedra de sociologie politică la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.
Costin Georgescu & Radu Timofte
După demisia din 1997 a lui Virgil Măgureanu, la conducerea serviciului a fost numit de către președintele de atunci, Emil Constantinescu, Costin Georgescu.
Georgescu prelua șefia SRI din funcția de parlamentar al Convenției Democrate Române, care era la putere pe atunci, mandat în timpul căruia s-a opus deconspirării foștilor ofițeri ai SRI.
După ce CDR a pierdut alegerile și la putere a ajuns PDSR – actualul PSD – Georgescu a demisionat. A fost numit, în schimb, ambasador al României în Cipru, fiind rechemat în 2004.
În ultimii ani de viață, Costin Georgescu era o prezență frecventă la televiziunile de știri RTV și Antena 3, fiind citat în calitatea sa de fost șef al SRI.
Pe 7 februarie 2001, la conducerea SRI era numit Alexandru Radu Timofte, senator social-democrat din 1990.
Erau anii în care, sub conducerea PSD (Ion Iliescu președinte, Adrian Năstase premier), apărea așa-zișii „baroni”, politicieni cu influență la nivel local, acuzați adesea că ar fi implicați în cazuri de corupție.
Timofte a demisionat pe 20 iulie 2006, după dispariția lui Omar Hayssam, un controversat politician român acuzat de terorism, care ar fi fost implicat în răpirea din Irak a trei jurnaliști români.
Numele său este citat de presă de câteva săptămâni în știrile privindu-o pe fiica sa, Ioana Timofte, anchetată de DIICOT într-un caz de delapidare cu prejudiciu de două milioane de euro.
Maior & Coldea
După demisia lui Timofte, conducerea interimară a SRI a fost preluată, pentru câteva luni, de Florian Coldea, un nume care avea să devină mult mai cunoscut în România un deceniu mai târziu, pentru presupusele sale legături cu sistemul judiciar.
Următorul director „plin” avea să fie numit, în octombrie 2006, George Maior.
Mandatul lui Maior s-a suprapus peste cel al președintelui Traian Băsescu, perioadă marcată, mai ales după 2012, de nenumărate anchete penale care vizau politicieni ce, în trecut, păreau intangibili.
Era perioada în care majoritatea „baronilor” de la începutul și mijlocul anilor 2000 erau anchetați; mulți arestați sau condamnați, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase.
Însuși fratele președintelui Băsescu și una dintre protejatele sale, fostul ministru Elena Udrea, erau arestați în acei ani.
George Maior a demisionat în primele luni de mandat ale actualului președinte al României, Klaus Iohannis.
Demisia venea la câteva zile după ce Maior critica dur decizia Curții Constituționale de a declara neconstituțional proiectul legii securității cibernetice și după ce președintele CCR, Augustin Zegrean, a denunțat public presupuse presiuni venite din partea SRI.
Interimar la conducerea serviciului avea să vină, din nou, generalul Florian Coldea, despre care mulți spuneau că avea deja o influență în serviciu peste cea a directorului Maior.
Din 2015 și până în 2021, George Maior a fost ambasadorul României în SUA.
