În 1986, Vlad Georgescu, directorul Europei Libere, scrie un editorial care rămâne valabil și azi. Intitulau „Problema minorităților”, textul difuzat cu 34 de ani în urmă analizează cîteva din idelie liderului național-țărănist Iuliu Maniu dintr-o conferință pe care acesta a ținut-o în 1924, în care vorba despre argumentele pe care, după Marea Unire, România trebuia să acorde drepturi egale minorităților din rațiuni de stat. Apoi, tot Maniu, un vizionar în multe, prevedea că statele naționale se vor uni în unități mari sociale ori economice. Când vorbea Vlad Georgescu, director al Europei Libere între 1983-1988, era vorba despre lagărul socialist (Sabina Fati).
1986
„Am transmis săptămâna trecută la De vorbă cu ascultătorii scrisoarea unui român transilvănean referitoare la problema minorităților, îndeosebi la raporturile noastre cu ungurii. O scrisoare foarte interesantă, ale cărei concluzii le împărtășesc pe de-a-ntregul, pentru că îndemnau la măsură, la reflecție, și mai ales la toleranță. Îndemnau adică la atitudini pe care guvernul actual al României nu le practică, din motive în primul rînd politice.
Guvernul actual al României, care din punctul de vedere al culturii politice a preluat tot ce poate fi mai nemodern și neeuropean din cultura politică tradițională românească, are tot interesul ca noi și ungurii din țara noastră să ne dușmănim unii pe alții. Pentru guvernul de astăzi al României, naționalismul de paradă, pseudopatriotismul, toate acestea sînt un instrument al dominației sale deopotrivă asupra românilor și asupra ungurilor.
Guvernul actual al României nu are încredere nici în români, nici în sași, nici în unguri, interesul său este să-i dezbine pentru a-i putea exploata nestingherit.
Nu a fost întotdeauna așa.
A fost o perioadă în istoria noastră, în perioada dintre cele două războaie mondiale, în care conducătorii politici ai țării, clarvăzători, au spus răspicat că între români și minorități trebuie să existe înțelegere. Că românii, ca majoritate și ca învingători ai istoriei (așa erau în 1918), trebuie să dea dovadă de toleranță și înțelegere.
Unul dintre acești conducători a fost Iuliu Maniu. Maniu a ținut o conferință în 1924, o conferință intitulată „Problema minorităților”, apărută apoi și în broșură. Conferința sa a fost organizată de Institutul social român, un organism care căuta în acea perioadă să discute pe față problemele cu care era confruntată țara, nu să le ignore sau să le răstălmăcească.
Am să vă înfățișez în continuare cîteva din ideile principale expuse de Maniu în conferința sa, pentru că ele mi se par încă actuale, deși a trecut mai bine de jumătate de secol de la expunerea lor.
Maniu începe prin a arăta inevitabilitatea principiului național, cu alte cuvinte, caracterul firesc al prăbușirii statelor multinaționale în 1918, și al apariției României Mari după Primul Război Mondial. Noul stat național trebuie, după părerea sa, să asigure în primul rînd perpetuarea intereselor majorității, deci ale românilor. Dar, în același timp, el trebuie să respecte și drepturile minorităților, de limbă, cultură, religie.
Maniu arată foarte precis că aceste drepturi trebuie respectate pentru că: «rațiunea de stat pretinde să-i legăm de ființa statului cît se poate de mult și cu cît mai multe fire pe toți cetățenii statului. Această rațiune nu admite să faci două categorii de cetățeni, unii alintați, cu sau fără merit, alții persecutați și proscriși». Maniu vrea cu orice preț ca românii să evite repetarea greșelilor pe care le-au făcut ungurii și austriecii... «Trebuie să învățăm din experiența trecutului și să nu facem aceleași greșeli care s-au răzbunat atît de amar asupra altora».
Politica României Mari în problema minorităților se baza pe două texte principale. Pe Hotărîrea Adunării de la Alba Iulia din decembrie 1918, și pe Tratatul adițional semnat la Paris la 9 decembrie 1919. La Alba Iulia, Adunarea acordase drepturi foarte mari minorităților sub formula „deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare”. Tratatul de la Paris, de un an mai tîrziu, fusese ceva mai puțin generos, dar drepturile pe care le aveau minoritățile în România Mare erau totuși foarte întinse.
În conferința sa, Maniu merge pînă la a considera că regiunile în care populația este compact minoritară, în acele regiuni, limba etniei respective, germana sau maghiara, trebuie admisă nu numai în școli - educația în limba maternă era un lucru de la sine înțeles -, dar și în administrație și justiție.
Lui Maniu i se pare a fi foarte important ca majoritatea românească, statul român, să nu împiedice în nici un fel libera folosire și dezvoltare a limbilor minorităților. El spune: «încercări de a folosi învățămîntul pentru deznaționalizare forțată a unui popor găsesc că este cea mai mare greșeală» și, adaug eu, conducătorii de astăzi ai României comuniste nu ar trebui să uite acest avertisment.
Maniu a fost un mare naționalist român în sensul cel mai bun cu putință al termenului. Cu toate acestea, pentru el, statul național nu era punctul ultim al evoluției istorice. El visa, în 1924, la un viitor în care statele naționale se vor uni în ceea ce el numea «unități mari sociale ori economice. Statul român, mai curînd sau mai tîrziu, va trebui să facă parte dintr-o astfel de mare unitate și rolul lui în această perspectivă va depinde de modul cum a știut să se organizeze și să se conducă pînă în momentul acelei noi și mari prefaceri.
De la destoinicia sa de astăzi și de la măsura în care va putea să-și cîștige autoritatea și prestigiul moral, încrederea și respectul vecinilor săi, și ai lumii civilizate, va depinde dacă statul român va fi un obiect de tîrguială ori un factor hotărîtor, va fi un centru al formațiunii grandioase care va veni, ori își va tîrî ființa umilită dacă o va avea, de pe o zi pe alta, din grija altora și servind pe alții».
Din păcate, prezicerea lui Maniu s-a adeverit parțial. România face astăzi parte dintr-o unitate, lagărul socialist, în care nu avea ce să caute. Dar Maniu nu se referea la actualul accident al istoriei, ci la viitorul de aur care va veni cândva. Pentru acel viitor trebuie noi noi fim pregătiți, între altele, respectînd sfaturile lui Maniu în problema minorităților. ”
(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).
Facebook Forum