Linkuri accesibilitate

Profilul insurecției din SUA. Cine sunt și de unde vin suporterii lui Trump care au asaltat Capitoliul


Suporterii președintelui Donald Trump au luat, miercuri după-amiază, cu asalt clădirea Capitoliului

O majoritate tăcută, născută în sânul Partidului Republican, alături de facțiuni adepte ale teoriei conspirației, sunt „nucleul dur” al evenimentelor violente de pe scările Capitoliului american.

„Nu vom renunța niciodată! Nu vom recunoaște niciodată că am pierdut!” a fost unul dintre mesajele inflamatoare ale Președintelui Donald Trump adresate suporterilor săi, la un miting în Washington DC, cu doar câteva ore înainte ca haosul să pună stăpânire pe capitala Statelor Unite ale Americii. Oamenii l-au auzit. Și câteva ore mai târziu i-au urmat sfatul. Miercuri, întreaga planetă a privit consternată la imaginile cu sutele de protestatari dând buzna în clădirea-simbol a democrației americane - Capitoliul, care găzduiește, printre altele, și Congresul american.

Înarmați cu steaguri pe care era imprimat numele lui Trump, unii costumați excentric și cu portavocea la brâu, așa-zișii revoluționari s-au cățărat pe balcoane, au spart geamurile și în doar câteva clipe au umplut holurile și camerele clădirii. Pentru prima data de la Războiul Civil încoace, se părea că SUA nu va avea parte de un transfer pașnic de putere.

Cu doar câteva zile înainte ca Donald Trump să plece de la Casa Albă, partidul Republican e mai divizat ca niciodată, însă, paradoxal, are mai mult sprijin din partea alegătorilor decât avea în 2016, când liderul actual prelua frâiele puterii. Chiar dacă a pierdut alegerile, Trump a reușit să convingă mult mai mulți conservatori să se prezinte la votul din noiembrie pentru cursa prezidențială de anul acesta decât a făcut-o în urmă cu patru ani, conform unui studiu dat publicității de Pew Research Center, un think-tank-ului american specializat în analiza societății americane.

Alături de conservatorii „clasici”, adepții a două mișcări conspiraționiste, QAnon și Proud Boys (n.r.- Băieții Mândrii), au dat tonul protestelor care au degenerat în scene deosebit de violente pe scările și în interiorul Congresului american.

Deși sunt multe semne de întrebare despre cum una dintre cele mai bine păzite clădiri din lume a fost pur și simplu luată cu asalt, adevărata problemă a imaginilor de ieri nu e una legată fundamental de securitatea în sine a unei clădiri, ci de faptul că din ce în ce mai mulți americani nu se mai simt reprezentați și legitimați de sistemul democratic actual și au decis să recurgă la violență pentru a-și manifesta ranchiuna adâncă pentru clasa politică, mass-media și tot ce e critic la adresa lui Donald Trump. Și asta nu de ieri de azi, ci de aproape o jumătate de secol.

Majoritatea tăcută din Partidul Republican

Deși ideologic mulți dintre suporterii lui Trump sunt de dreapta, conform unei analize a profesorului universitar Nicole Hemmer, „pedigree-ul politic al acestora nu e pe de-a-ntregul nici conservator, nici republican”. Într-un editorial pentru Washington Post, politologul american Danielle Allen i-a numit pe simpatizanții lui Donald Trump „etno-naționaliști”, o mișcare despre care aceasta avertizează că nu se simte reprezentată de sistemul bipartizan american. „Trumpiștii sunt echivalentul Partidului pentru Independența Regatului Unit (UKIP) și a Frontului Național din Franța, ambele partide anti-imigrație și naționaliste”, e de părere Allen. „În ultimii cinci ani trumpiștii au reprezentat cam 20% din electorat.(...) Asta îi face mai puternici decât UKIP, care a câștigat 12,6 % din voturi la alegerile parlamentare din mai (n.r.- 2015)”, adaugă autoarea. Diferența critică dintre facțiunile naționaliste din SUA față de cele europene e că în Europa ele se înregistrează ca partide, ceea ce, avertizează Allen, „în cazul modelului nostru bipartizan e mai greu să vezi că, în realitate, ne confruntăm cu ascensiunea unui nou partid”.

Conform aceleiași analize, această majoritate tăcută, crescută în sânul Partidului Republican din Statele Unite, își are originile în anii '60, odată cu candidatura eșuată a reprezentantului republican Barry Goldwater împotriva democratului Lyndon B. Johnson. „Spectrul totalitarismului a bântuit acea campanie, ai cărei organizatori păreau că vin de nicăieri, dărmând în calea lor establishmentul Partidului Republican”. Autoarea chiar menționează un articol de la vremea respectivă din Chicago Defender care titra: „Asta e Germania, 1933, și naziști sunt pe cale să pună mâna pe țară.” Vă sună cunoscut? Poate și pentru că mesaje similare au putut fi auzite în cursul zilei de miercuri la Washington, dar ,și mai important - ele au fost folosite în campania prezidențială a lui Donald Trump de anul acesta.

Odată apăruți în rândurile Republicanilor, numărul etno-naționaliștilor a crescut și a ajuns să influențeze deciziile lui Richard Nixon, primul președinte care le-a recunoscut atât importanța numerică în rândul partidului, dar mai ales expunerea politică pe care o risca dacă nu le curta votul. Nixon a câștigat cu mai puțin de 1% alegerile împotriva lui Wallace, un scor similar cu rezultatele strânse de anul acesta. Astfel, în timpul candidaturii a doi președinți americani, „majoritatea tăcută” din interiorul Partidului Republican a devenit o forță legitimă, curtată de orice candidat la funcția cea mai importantă din Statele Unite.

Undeva pe la mijlocul anilor 2000 erau atât de influenți în cercurile conservatoare de la Washington, notează Hemmer, încât „au putut pune capacul pe reformele legate de imigrație ale lui George Bush”. Iar 7 ani mai târziu, în 2012, odată cu candidatura lui Mitt Romney, aceștia „puteau pune piedici oricărui candidat care călca linia pe temele importante pentru ei, în special imigrația”.

Coarnele mișcării QAnon au străpuns ușile Congresului

Un bărbat cu căciulă de blană, coarne și pictat pe față în culorile steagului american a devenit imaginea atacului de la Capitoliu. Dincolo de excentricitatea personajului, al cărui nume este Jake Angeli, un susținător înfocat al lui Donald Trump, mult mai importantă este apartenența sa ideologică. Angeli este suporter al mișcări QAnon, o mișcare obscură formată în negura internetului ajunsă în prim-plan chiar prin mijlocirea lui Donald Trump. Adepții săi nu sunt doar convinși că lumea e condusă de o elită pedofilă, satanică și canibală, ci că este de datoria lor să-l sprijine în orice fel posibil, chiar și prin violență, pe cel ales să salveze poporul de acest cult, Donald Trump.

Protestarii pro-Trump escaladează zidul Capitoliului din Washington DC
Protestarii pro-Trump escaladează zidul Capitoliului din Washington DC

Pandemia a permis mișcării QAnon să iasă din tenebrele internetului și să acapareze rețelele sociale, unde mulți și-au găsit refugiul în timpul carantinei. Din martie până acum, contentul generat de QAnon a crescut cu 71% pe Twitter și 651 la sută pe Facebook, arată o analiză a publicației The Conversation.

„Ideea de bază a adepților QAnon e că înalți oficiali militari apropiați lui Donald Trump trimit mesaje codate pe forumuri despre o mare bătălie între bine și rău în care Trump și războinicii Q luptă să distrugă o ocultă mondială formată din pedofili sataniști despre care QAnon crede că deține controlul total, inclusiv asupra politicienilor, divertismentului și presei”, explică Travis View.

În octombrie 2020, Facebook a anunţat retragerea tuturor conturilor, paginilor şi grupurilor legate de mişcarea conspiraţionistă QAnon de pe platforma sa principală şi de pe Instagram, în timp ce numărul adepţilor acestei mişcări de extrema dreaptă pro-Trump a explodat odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale americane.

Un suporter al președintelui Donald Trump poartă un tricou cu logo-ul mișcării QAnon, în timpul unui miting din campaniei prezidențiale din 2020
Un suporter al președintelui Donald Trump poartă un tricou cu logo-ul mișcării QAnon, în timpul unui miting din campaniei prezidențiale din 2020

În timp ce mișcarea și-a făcut simțită prezența și la nivel internațional, inclusiv în România, adepții săi au rămas în mare parte concentrați în jurul subiectelor de politică internă americană.

Metaforic, ei nu sunt altceva decât copiii și nepoții etno-naționaliștilor conservatori de acum patru decenii, care astăzi în loc să posteze anunțuri cu tentă nazistă pe prima pagină a ziarelor locale, o fac direct pe internet, cu ajutorul rețelelor de socializare sau pe canale criptate de chat. Politic, adepții mișcării au reușit să ducă la un alt nivel discursul ultraconservator promovat intens în campanii electorale de aliați precum Roger Stone, un apropiat al președintelui american, iar deunăzi au reușit „performanța” să pună stăpânire pentru câteva ore pe una dintre instituțiile fundamentale ale democrației americane.

În acest moment, oficialii califică incidentul de miercuri ca „un atac terorist ca la carte”. Aceștia susțin că există suficiente informații că marea majoritate a militanților sunt afiliați mișcărilor QAnon și Proud Boys, prima un fel de cult conspiraționist al lui Trump, iar a doua o mișcare politică extremistă și violentă. În trecut, Donald Trump a distribuit și redistribuit pe Twitter de zeci, dacă nu sute de ori cele mai absurde și scandaloase mesaje ale QAnon, chiar și după ce FBI a anunțat că cercetează această mișcare ca pe o posibilă organizație teroristă, și a refuzat să condamne Proud Boys.

Dincolo însă de giumbușlucurile mai mult sau mai puțin grave de ieri ale adepților mișcării QAnon sau Proud Boys, pericolul adevărat vine din legitimarea acestora prin procesul democratic al alegerilor. Cercetătorul Alex Kaplan de la publicația americană non-profit „Media Matters” a identificat 62 de adepți ai mișcării care au candidat la alegerile pentru Congres în 27 de state americane. „Aproape toți au candidat ca Republicani, deși câțiva s-au înscris ca independenți”, notează acesta.

Gulerele albastre, adevărata majoritate tăcută

Ar fi nedrept însă să credem că toți suporterii lui Donald Trump sunt conspiraționiști îmbrăcați excentric. Nici măcar toți cei care au protestat miercuri în fața Congresului nu se încadrează în această categorie. Adevărata majoritate tăcută, cea care l-a trimis de două ori la Casa Albă pe candidatul republican poartă blugi și tricouri simple, își fac cunoscute nemulțumirile și distribuie masiv mesajele de pe rețelele de socializare ale candidatului lor preferat, dar la finalul zilei merg acasă, la familii și prieteni fără vreo intenție reală de a destrăma prin violență clasa politică de la Washington. Sunt cei care au văzut cum într-o singură generație „visul american” s-a destrămat sub ochii lor, punctează Robert Pondiscio, într-un articol de opinie pentru Fordham Institute.


În continuarea ideii sale, Pondiscio aduce în discuție un articol al lui David Frum din The Atlantic, în care autorul e de părere că „cei din clasa de mijloc, la vârsta mijlocie, nici bogați, nici săraci, oameni care sunt iritați atunci când trebuie să apese 1 pentru limba engleză” sunt adevărata majoritate tăcută care miercuri poate n-a dat buzna în Congres, dar cu siguranță a stat afară, pe peluză, sau în fața televizorului undeva într-un orășel american și a aprobat cu generozitatea „o zi a infamiei”, așa cum a numit-o presa din întreaga lume și nu numai.

Protest la Kabul | Femeile afgane cer dreptul la muncă și educație
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:55 0:00
XS
SM
MD
LG