Amelia Farmathy este judecător din anul 2003, a început cariera ca judecător stagiar la Brăila și a devenit vicepreședinte al Curții de Apel București în anul 2011, post pe care l-a ocupat până în 2014. Este membru al AMR, Asociația Magistraților din România, dar nu se simte reprezentată de pozițiile acestei asociații, care a negociat cu Guvernul noile modificări la legile justiției. Într-un interviu pentru Europa Liberă, Amelia Farmathy vorbește despre clivajul de mentalitate dintre judecători.
Europa Liberă: Care este opinia dumneavoastră despre scrisoarea de condamnare a protestelor semnată de cei 30 șefi de instanțe și cererea lor imediată de încetare a protestelor?
Amelia Farmathy: „După părerea mea, aminteste ușor de parfumul anilor ’90, cu acele, să spunem așa, manifestări, aparent la anumite chemări, dar nu pot să spun dacă a stat cineva în spatele ei. Poate s-au organizat dumnealor informal, poate cred în ceea ce au semnat. Cred că ei pot să se exprime, cu o singură condiție, să sublinieze că vorbesc în numele lor.”
De fapt ce li se poate întămpla, ce poate face CSM-ul în privința celor care participă la protest? Spre exemplu, ”sprijinindu-se” pe o astfel de scrisoare, CSM-ul ar putea sesiza Inspecția Judiciară cu acțiuni disciplinare, ceea ce pot face și președinții de instanțe, însă, pentru că aruncarea responsabilității e oarecum mai simplă, sesizează CSM-ul. Nu știu de ce au semnat toti și sunt toți de aceeași părere, cred că cel mai bine ar fi să poată fi întrebați și dumnealor, individual, dacă tot acest demers îi reprezintă fundamental, pe fiecare dintre ei. E posibil să-i reprezinte.”
Europa Liberă: Bănuiesc că, odată ce au semnat-o, și-au asumat-o.
Amelia Farmathy: ”Dumneavoastră ați văzut semnăturile? Eu nu le-am văzut. Am văzut doar numele, presupun că în spatele lor stau și semnăturile, nu cred că cineva și-ar permite să vorbească în numele unui Președinte de Tribunal sau de Curte de Apel.
Trebuie subliniat faptul că, deși e legal, pare să nu fie tocmai în favoarea unei funcționări corecte a lucrurilor - perspectiva deținerii „pe viață” a unei funcții de conducere. Să știți ca există în sistem, inclusiv printre cei care au semnat, oameni care au uitat să fie judecători „simpli”, sunt doar șefi. Sunt oameni care ocupă aceste funcții, nu aceeași funcție. Au început ca șefi de secție, apoi șefi de instanță, apoi șefi de instanță superioară. Apoi au devenit vicepreședinți, apoi au plecat la instanța superioară, o nouă șefie de secție. Toți au susținut concursuri, dar dacă vă uitați cam câți dintre judecători participă la aceste concursuri, veți vedea că sunt foarte puțini.”
Europa Liberă: Secția specială ( SIIJ) este extrem de controversată, care este opinia dumneavoastră?
Amelia Farmathy: „Să fim cinstiți și să spunem că, înainte de a apărea această mult discutată secție, exista în cadrul DNA un serviciu destinat combaterii infracționalității la nivel de instanțe, dar era un serviciu în cadrul unei structuri mult mai largi, care avea o subordonare ierarhică și care nu cred să fi făcut vreodată probleme, acolo unde nu erau probleme.
Cum să se pretindă că această secție este gândită, construită în favoarea noastră? Am mai spus-o, nu avem nevoie de secții în favoarea noastră. Ca judecator, mi se pare jignitor și ofensator la nivel de dezbatere, de discuție între 2 oameni care gândesc!
Dacă ești judecător cinstit, dacă dai soluțiile în baza probelor din dosar și a propriei interpretări a probelor, nu ai nevoie de o asemenea secție, pentru că nu ai pentru ce să te protejezi .
Pănă acum, toate plângerile penale la adresa judecătorillor (sunt mii, toți avem, inclusiv eu) ajungeau la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, care investigau cauza și dădeau soluții de clasare în cele mai multe cazuri.
Acum, această secție a luat toate acele dosare și alături de ele au luat numai dosarele (n.r. ale inculpaților) care erau începute la DNA.
Eu zic că nu era cazul, mi se pare jignitor, ofensator, cum adică să faci o secție de investigare a infracțiunilor din justiție?
Creezi impresia că obiectul nostru de activitate e să săvârșim infracțiuni, nu să soluționăm cauze. Ceea ce se investighează este fapta, DNA-ul, ca și DIICOT-ul, au fost create pentru investigarea de infracțiuni, nu a unor categorii de persoane.
Nu investigăm după categoria profesională, investigăm după natura infracțiuniilor săvărșite.
Europa Liberă: Credeți că sistemul judiciar va rezista împotriva asaltului politic?
Amelia Farmathy: „Se spune că un judecător este independent atât cât vrea el să fie de independent. Dacă fiecare dintre noi înțelegem această independență incluzând dreptul de a protesta, atunci când statutul, când independența îți este afectată, cred că va rezista. Va fi o luptă, metaforic vorbind, „la baionetă” „corp la corp”, dar cred că va rezista! Vrând nevrând, suntem în Uniunea Europeană și aceast lucru va face diferența față de începutul anilor 2000, când exista oarecum aceeași stare, când te puteai trezi schimbat de pe un complet pe altul doar din voința exprimată a șefului.
Acum magistratura s-a schimbat, sunt foarte mulți tineri care au reușit prin forțele proprii, nu știu ce-i aia sistem rigid, nu știu ce e acela „șef” , în înțelesul comunist al cuvântului, si atunci sunt mult mai sensibili și, sper eu, mult mai uniți în fața revenirii acestor apucături trecute.
Îmi pare rău că discutăm, după 19 ani, despre niște lucruri care se întâmplau la nivelul anilor 2000 până în 2004, când au intrat noile Legi ale Justiției în vigoare.”
