Consumatorii industriali a căror activitate depinde de gazele naturale și de energie întorc zilele acestea planurile de viitor pe toate părțile. Afectați deja grav de scumpirea masivă a gazelor naturale, marii jucători din industrie au la orizont o nouă posibilă lovitură, odată cu decizia Uniunii Europene de a recomanda reducerea consumului de gaze cu 15% până în martie 2023.
Decizia luată marți la Bruxelles are, momentan, caracter de recomandare, însă degradarea situației energetice la nivelul Uniunii ar putea face ca măsura să devină obligatorie în statele membre care ar risca să rămână fără gaze.
Cei mai afectați ar fi tocmai cei din industria grea, pentru că recomandările UE nu vizează consumatorii casnici, IMM-urile, serviciile sociale, producătorii de energie termică sau industria critică, cum ar fi cea a medicamentelor.
Sunt multe imprevizibile în acest moment: cât de geroasă va fi iarna următoare, care va fi următoarea mutare a lui Vladimir Putin sau în ce măsură statele membre vor reuși să își umple rezervele de gaze până la sosirea iernii.
Rezervele de gaze ale României
La București, situația este privită cu optimism. Guvernul se laudă că a strâns până acum mai mult gaz în rezervoare decât își propusese (58%) și are încredere în reprezentanții marilor consumatori din industrie că „vor găsi soluții”, astfel încât să treacă peste criză cu daune cât mai mici.
„Din punctul meu de vedere, România poate să facă față la această reducere voluntară ”, spune secretarul de stat de la Ministerul Energiei, George Niculescu.
„Din estimările noastre, gradul de umplere a rezervelor de gaze la 1 august va fi de 58%, ceea ce se traduce în 0,4 miliarde de metri cubi, un grad de umplere mai mare decât ținta conform regulamentului european. Din acest punct de vedere, suntem peste grafic.”
Cu optimism este văzută situația și din Ministerul Economiei. Într-o conferință de presă presărată cu bâlbâieli, ministrul Florin Spătaru a spus că nu știe cu exactitate, în acest moment, câte companii dependente de gaze sau curent electric ar putea fi afectate de reducerea voluntară sau obligatorie a consumului.
Rolul de a găsi soluții în situația în care lucrurile se agravează revine companiilor, a spus dl Spătaru.
„Fiecare dintre ele îşi analizează în acest moment bugetul. Dacă reducerea voluntară se va transforma în reducere obligatorie, asta va duce la o cifră de afaceri scăzută şi costuri reduse. Nu avem informaţii în acest moment că vor apela la instrumente de tip şomaj tehnic sau reducerea unor fluxuri de producţie. Deocamdată ne-au transmis că îşi vor reorganiza aceste fluxuri astfel încât să poată să funcţioneze corespunzător, dar cu o capacitate redusă”, a spus ministrul.
Scumpirea a lovit deja în producție
Contrar declarației ministrului, doi dintre cei mai importanți jucători din industrie au anunțat deja că își reduc activitatea din cauza prețurilor mari la gaze și energie.
Azomureș, cel mai mare producător din industria chimică din România, a închis încă de luna trecută, temporar, producția de amoniac din cauza prețului la gaze naturale. În comunicatul de presă în care a anunțat decizia, Azomureș a spus că personalul își va continua, momentan, activitatea, însă dacă situația se va prelungi, angajații ar putea fi trimiși în șomaj tehnic.
„Este grav ce se întâmplă astăzi pe piața gazelor naturale pentru majoritatea producătorilor europeni de îngrășăminte”, spune Harri Kiiski, directorul general de la Azomureș. Acesta e de părere că autoritățile române ar trebui să aplice sistemul ajutorului economic oferit de UE pentru industrie. În Bulgaria, de pildă, prețul pentru industrie este plafonat la 72 de MwH.
„România nu a pus în aplicare schema de ajutor pentru industriile energo-intensive, deși are la dispoziție cadrul legal european. Ca producător știm că este dificil să asigurăm cantitatea necesară pentru viitorul sezon agricol, dacă nu producem pe timpul verii. Schema Uniunii Europene trebuie aplicată și în România”, spunea Kiiski, la finele lunii iunie.
Concedieri la Alro
O altă companie mare din industrie care ar urma să își reducă activitatea este Alro Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală și de Est. Adunarea Generală a Acționarilor de al Alro se va întruni vineri, 29 iulie, pentru a discuta propunerea conducerii companiei de suspendare temporară a operațiunilor de producție alumină începând din data de 1 august 2022.
Reprezentanții grupului Alro estimează că suspendarea ar putea dura 17 luni și își propun ca, în acest timp, să păstreze în companie specialiștii cheie din toate departamentele fabricii.
Costul de producție al unei tone de alumină a ajuns în prezent la 900 de dolari, iar cel al vânzării aceleiași tone este de 500 de dolari, a declarat Gheorghe Dobra, director general ALRO.
Nu sunt singurele măsuri luate în cadrul grupului de firme. „ALRO a redus producția de aluminiu primar cu 60% prin închiderea a trei hale de electroliză și ALUM și-a revizuit programul de producție în funcție de nivelul de alumină calcinată necesar pentru ALRO, dar odată cu creșterea continuă a prețurilor, costul aluminei a atins un nivel nesustenabil.”
Efectele se vor vedea și la nivelul personalului. 200 de angajați sunt concediați în această perioadă și alți 1.000 ar putea rămâne fără locuri de muncă până la finalul anului, a spus preşedintele Sindicatului Liber „Aluministul”, Constantin Popescu, pentru Agerpres.
Ce urmează?
Dumitru Chisăliță, expert în energie, crede că ce e mai rău pentru jucătorii din industria grea abia urmează.
„Impactul asupra consumatorilor mari din România, cei care consumă peste 50.000 MWh și care nu beneficiază de plafonarea prețului va fi devastator, probabilitatea mare fiind ca majoritatea dintre aceștia să-și închidă porțile, cu toate efectele negative: șomaj, reducerea fondurilor la bugetele de stat etc”.
Jumătatea plină a paharului este că această ipoteză ar putea face ca resursele de gaze pentru ceilalți consumatori să fie suficiente pentru iarnă, crede Dumitru Chisăliță.
Radu Burnete, președintele Confederației Patronale „Concordia” spune că temerea unei eventuale reduceri a furnizării de gaze îi îngrijora pe cei din industrie cu mult înainte ca UE să recomande statelor ținta de 15%.
„Ei oricum plătesc prețul gazului la prețul pieței și deja acest preț mare e o problemă pentru ei, dacă gazul nu mai este deloc disponibil, e și mai grav”, spune Burnete.
„În general, problema apare iarna, la ceea ce în industrie se numește big demand, când cererea este maximă, acolo avem nevoie, de obicei, de importuri destul de mari de gaz. Și dacă ele nu vin, cel mai probabil marii consumatori vor fi nevoiți să își reducă producția. Ceea ce unii fac deja”.
Ar putea autoritățile de la București să facă mai mult pentru a sprijini industria? Radu Burnete e de părere că da, însă cu o mențiune.
„Stric pentru sectorul industrial, sprijinul nu este foarte mare, dar asta și pentru că plafonarea pe care o avem acum la gaz și electricitate – care acoperă populația – este destul de generoasă și ne costă foarte mulți bani. Nu știu de unde am mai avea resurse să sprijinim și sectorul industrial”, crede Radu Burnete.
Prețul la gaze naturale în România a crescut față de anul trecut de zece ori, la fel ca și cel al energiei electrice, care în aceste zile, este în România printre cele mai mari din Uniunea Europeană.
Dacă pentru populație aceste prețuri sunt plafonate de Guvern, pentru marii consumatori – nu doar pentru cei din industrie, prețurile sunt plătite integral.
Situația la nivel european
Nu doar industria românească ar putea fi afectată de reducerea consumului de gaze între 1 august 2022 și 31 martie 2023. O analiză realizată de către ICIS arată că cele mai afectate industrii la nivel european vor fi cea a îngrășămintelor și petrochimică.
Asta cu toate că, arată datele analizate de organizație, cererea de către consumatorii industriali din Belgia, Franța, Germania, Italia, Olanda și Marea Britanie a scăzut în iulie 2022 cu 8,2% față de anul trecut și cu o medie de 3,9% față de aceeași perioadă dintre 2015 și 2019.
Un sector important, cu efecte inclusiv asupra prețului la alimente, este cel al fertilizatorilor – esențiali în agricultură. Costul producerii unei tone de amoniac, de pildă, s-a triplat în nord-vestul Europei față de anul trecut. Din acest motiv, 13 fabrici de îngrășăminte au fost nevoite să își sisteze activitatea.
Într-o declarație de presă, Jacob Hansen, directorul general al Fertilizers Europe, a declarat că producătorii de îngrășăminte nu au cum, într-un timp atât de scurt, să găsească alte soluții decât gazele naturale pentru a-și derula activitatea.
„Menținerea unui sector de îngrășăminte care funcționează bine în toată Europa este esențială pentru a preveni riscul penuriei de îngrășăminte care ar putea avea un efect negativ asupra suveranității alimentare a Europei”, a spus Hansen.
Alte industrii mari consumatoare de gaze care vor fi afectate sunt cele ale sticlei și ceramicii.
