Guvernul promite bani, cercetare și inovații pentru industria de armament. Cu ce și cu cine?

Cu o industrie în care vârsta medie a angajaților este de 53 de ani și salariul unui inginer debutant pleacă de la 600 de euro (3.000 de lei), Guvernul promite că, în doar șase ani, industria de armament a României va deveni un actor important pe plan internațional.

R&D (cercetarea & inovarea) în industria de armanent e obiectiv-cheie din Strategia privind industria de apărare a României, document publicat pe 9 august în dezbatere publică de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT).

Strategia, în forma sa finală – care poate fi diferită decât cea pusă în dezbatere – urmează să fie adoptată de Guvern și asumată de Consiliul Suprem de Apărare al Țării.

În jurul ei urmează să fie dezvoltată industria de apărare, un domeniu în care România a fost prinsă pe picior greșit de războiul declanșat de Rusia în Ucraina.

România are în prezent 22 de companii de stat în industria de apărare – cifra lor de afaceri cumulată în 2023 e de 1,1 miliarde de euro (5,6 miliarde de lei).

Însă cele mai multe dintre fabrici – în care se produc, de exemplu, muniție, explozibili, armament, proiectile – nu au mai fost modernizate de zeci de ani, tehnologia pe care o folosesc e învechită, iar mare parte din producție nu este aliniată standardelor NATO, în care România este membră de mai bine de 20 de ani.

În doar șase ani, Executivul promite că va schimba toate acestea.

Vrea să injecteze câte 150 de milioane de euro (750 de milioane de lei) pe an în companiile sale până în 2030, să retehnologize fabricile, să crească productivitatea cu 10%/per angajat în fiecare an, să aloce sute de milioane de euro pentru cercetare și inovare, să aibă fabrici care să joace un rol important pe plan internațional în industria de armament.

Obiectivele puse pe hârtie în strategie sunt prea optimiste, crede generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles.

„Foarte greu de crezut că se pot realiza [într-un timp atât de scurt] obiectivele, care sunt definite în general bine în strategie”, spune el.

Modul în care România va reuși să își instruiască angajații care lucrează în fabricile de armament este una dintre problemele identificate de Bălăceanu.

„Forța de muncă, mai ales în industria de stat, este îmbătrânită, iar principiul retehnologizării trebuie să aibă o dimensiune majoră în industria de stat, unde se lucrează cu echipamente industriale din anii ‘70 și nu se mai poate asigura performanță cu aceste echipamente. Retehnologizarea este foarte costisitoare”, spune el.

De asemenea, un fost oficial de rang înalt din Armata Română – însă care a dorit să rămână anonim – critică în ansamblu întreaga strategie, despre care spune că nu este altceva decât un document care va permite „alocarea unor sume enorme de bani, fără o modernizare coerentă a industriei”.

Reprezentanții sindicatelor din industrie, care au avut marți, pe 20 august, o întrevedere cu premierul Marcel Ciolacu și cu ministrul Economiei, Radu Oprea, cred că strategia „este prea stufoasă”.

România își propune, prin acest document, prea multe lucruri într-un timp atât de scurt.

Planurile guvernului

România este codașă în Uniunea Europeană în privința banilor pe care îi alocă în general cercetării.

Țara a fost în 2023, pentru al șaselea an consecutiv, pe ultimul loc în UE în clasamentul investițiilor în R&D (cercetare și dezvoltare). Doar 0,12% din PIB a mers în acest domeniu - în jur de 400 de milioane de euro.

Guvernul investește în jur de 20 de euro pe cap de locuitor pentru cercetare, de 25 de ori mai puțin decât țări precum Luxemburg, Danemarca sau Germania.

În aceste condiții, accentul pus pe cercetare în strategia privind industria de armament i-a luat prin surprindere pe mulți.

„Transformarea industriei naționale de apărare într-o industrie capabilă să realizeze produse inovative, prin investiții publice care vor asigura creșterea numărului de cercetători, colaborarea cu mediul academic și cu organizaţiile de cercetare, a bazei tehnice de cercetare și a numărului de brevete, inovații, patente”, este planul României pentru următorii șase ani.

Pentru ca strategia să devină realitate, Guvernul își propune să atragă „interesul cercetătorilor români” și al firmelor care inovează în domeniul militar să colaboreze cu fabricile românești.

Cum, mai exact, se va întâmpla acest lucru nu este specificat în documentul MEAT.

O altă țintă este aceea de a încheia protocoale între Ministerul Economiei și universitățile de profil militar sau institutele de cercetare „care pot aduce plus valoare cercetării-dezvoltării-inovării în industria de apărare”.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, Cristian Molder, prorector al Academiei Tehnică Militară – responsabil de cercetarea științifică – spune că universitatea din București are deja astfel de parteneriate.

„Majoritatea beneficiarilor noștri sunt din sistemul național de apărare. De asemenea, există deja o serie de colaborări cu companiile private și din industria națională de apărare”, ne-a transmis Cristian Molder.

Guvernul vrea să creeze și o bază de date prin care toate firmele din industria de apărare să aibă acces la articole științifice din domeniu, dar și să încheie „inițiative de colaborare multilaterale de cercetare-dezvoltare” cu alte țări europene.

Nu este menționată în documentul oficial nici măcar o țară.

O noutate propusă este și înființarea unor așa-numite „Centre de Excelență”, dar și a unei platforme informatice, prin care firmele din industrie să „se conecteze” cu autoritățile publice responsabile de industria de apărare.

Centrele, se menționează în proiectul strategiei, vor fi făcute în regim de parteneriat public-privat.

Accentul pe cercetare reiese și din cifrele amintite în strategie: România își va menține angajamentul de a aloca apărării 2,5% din PIB. Din această sumă, 2% va fi „pentru cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul militar.”

România a alocat, e adevărat, 2,5% din PIB apărării, inclusiv în 2023, însă nu a reușit să cheltuie decât 1,6%, arăta o analiză a NATO despre care Europa Liberă a scris la începutul anului.

În cifre absolute, România a alocat anul trecut apărării 5,6 miliarde de dolari.

În 2024, bugetul pentru Apărare al României este de aproximativ 8 miliarde de euro. 2% din această sumă înseamnă 160 de milioane de euro.

Dacă România își va menține angajamentul de a aloca 2,5% din PIB pentru apărare și în anii următorii – în condițiile în care se estimează că Produsul Intern Brut va crește în anii următori – România ar putea aloca în viitorul apropiat în jur de 200 de milioane de euro pe an doar pentru cercetarea în domeniul militar.

„Industria națională de apărare este industrie strategică de interes național și trebuie să se bazeze pe tehnologii moderne, cercetare, dezvoltare, inovare”, justifică reprezentanții Ministerului Economiei.

General în rezervă: planurile nu sunt fezabile

În strategie nu sunt mențiuni clare cu privire specialiștii din companiile din industria de apărare românescă care vor pune umărul la intenția României de a cerceta și inova în domeniul militar.

Dacă privim în ansamblu situația din prezent, nu prea sunt motive de optimism.

Cele 22 de companii românești din industrie au angajați cu o medie de vârstă de 53 de ani. Mulți dintre ei se vor pensiona în anii următori, spune pentru Europa Liberă Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA).

„Vă dau un exemplu: Metrom Brașov este o fabrică cu o medie de vârstă 65 de ani. Deja este foarte târziu [pentru specializarea] resursei umane. Dacă nu trec repede la aplicarea a ceea ce este scris acolo – cu infuzie de capital, pentru că nu poți să faci specialiști fără bani – atunci atunci totul va fi în van”.

Bucuroiu consideră că, în prezent, în cercetare-dezvoltare, industria de apărare din România este „minimală” și „nu prea contează în Europa: nu mai sunt specialiști, instituții, compartimente puternice de cercetare-dezvoltare”.

E nevoie, spune Bucuroiu, de atragerea de specialiști în industrie, doar că acest lucru este dificil, în condițiile de lucru și salariale actuale. Un inginer debutant de la o companie din domeniu armament, de pildă, are un salariu de pornire de 3.000 de lei.

Din acest motiv, mulți tineri care se angajează ca specialiști în fabricile românești pleacă foarte repede la companii din străinătate, spune Bucuroiu.

Faptul că mulți specialiști din industria de armanent pleacă în străinătate este confirmat și de prorectorul Academiei Tehnică Militară din București, Cristian Molder

„Acest procent de pierderi poate fi redus printr-un nivel de salarizare comparabil [cu mediul privat sau companiile din străinătate]”, spune prorectorul Cristian Molder.

El menționează că folosirea tehnologiilor de ultimă oră sau creșterea proiectelor de cercetare științifică pot fi alte două motive care să-i determine pe tinerii specialiști să rămână să lucreze în companiile de stat din industria românească.

Războiul din Ucraina a făcut ca industriile de apărare din toate țările să își extindă operațiunile, inclusiv în privința specialiștilor pe care vrea să îi atragă. Cele mai importante 20 de companii de apărare și aerospațiale din Statele Unite și Europa caută să recruteze zeci de mii de angajați în acest an.

Potrivit unui sondaj realizat de Financial Times, trei dintre cei mai mari contractori din Statele Unite, Lockheed Martin, Northrop Grumman și General Dynamics, vor să angajeze în 2024 aproape 6.000 de specialiști.

Îți mai recomandăm

În ce stadiu sunt legile apărării, cerute acum jumătate de an de șeful Armatei? Răspunsul Ministerului Apărării

Cele mai multe locuri disponibile, însă, sunt la companiile europene.

Grupul italian Leonardo, de pildă, vrea să angajeze 6.000 de oameni în 2024 și până la 10.000 până în 2028. Britanicii de la BAE Systems, la fel: 5.000 în 2024. Thales Group, din Franța are în plan 9.000 de noi angajați în următorii trei ani. Exemplele din Europa pot continua.

Cei mai căutați sunt specialiștii. Salariu unui inginer la Thales, de exemplu, potrivit Glassdoor, variază între 100.000 și 150.000 de dolari pe an.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu crede și el că propunerile României în domeniul cercetării-inovării militare nu sunt fezabile.

„Ar trebui să existe nu o componentă în strategia industriei de apărare legată de cercetare-dezvoltare-inovare, ci o strategie de sine stătătoare”, spune el.

Acesta critică faptul că nu există o listă concretă de proiecte de cercetare pe care România și le propune prin această strategie.

„Nu sunt un specialist în domeniu, dar [un proiect] durează ani de zile, ori noi nu avem o listă asta a proiectelor. Se vorbește cu caracter general, generic, aș putea spune despre cercetare-dezvoltare. Nu am văzut rolul Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologie Militară, care ar trebui să fie polul care ar coagula cercetarea în acest domeniu”.

„Sigur că este bine să se gândească colaborarea cu universitățile, dar [...] noi nu știu despre ce domenii se vorbește legat de cercetare-dezvoltare. Investim mai mult în ce anume?”, completează generalul Virgil Bălăceanu.

Concluzia lui Virgil Bălăceanu:

„Este bine că avem această strategie. Măsura în care va fi asumată politic, ar trebui să fie și măsura în care se concretizează în tot ceea ce înseamnă producție, cercetare, dezvoltare, inovare [...] Altcumva, va rămâne o strategie de sertar, cum foarte multe proiecte similare au rămas.”

Îți mai recomandăm

Țară în service | Cu războiul la graniță, România nu reușește să revitalizeze industria de apărare. De ce merge Romarm cu frâna trasă

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.