Cu războiul la graniță, România nu reușește să revitalizeze industria de apărare. De ce merge Romarm cu frâna trasă

Cea mai mare companie a statului român furnizoare de produse și servicii pentru industria militară, Romarm, a fost invitată în premieră la masa discuțiilor cu marile companii internaționale din domeniu, sub umbrela NATO și UE.

Invitația e onorantă, dar realitatea e tristă. Multe dintre fabricile Romarm sunt uitate de timpuri, tehnologiile sunt învechite, iar producția e la sub 10% din nevoile Armatei Române.

Asta tocmai în momentul în care sporirea producției de muniție este mai mult decât oricând o prioritate pentru NATO și pentru Uniunea Europeană.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a cerut-o încă din februarie. Rata de utilizare a muniției în Ucraina e de câteva ori mai mare decât rata de producție, avertiza el. „Acest lucru pune sub presiune industria noastră de apărare. Timpul de așteptare pentru muniția de calibru mare a crescut de la 12 la 28 de luni”.

Miza nu e doar ajutorul de care are nevoie Ucraina în războiul declanșat de Rusia împotriva sa, ci însăși securitatea țărilor membre ale Alianței, inclusiv România.

Mai multă muniție în stocurile NATO este, spune Jens Stoltenberg, „esențială pentru a ne asigura că putem sprijini în continuare Ucraina, în timp ce protejăm fiecare centimetru din teritoriul Alianței".

Iar Uniunea Europeană vrea același lucru: mărirea capacităților de producție atât pentru creșterea cantităților livrate Ucrainei, cât și pentru refacerea stocurilor statelor membre, după cum arată acordul de principiu dintre Parlamentul European și Consiliu.

Acordul vine și cu o finanțare de 500 de milioane de euro pentru producătorii europeni.

Și Romarm vizează obținerea de bani europeni, iar înaintea summitului NATO din 11 și 12 iulie de la Vilnius - la care liderii Alianței vor discuta Planul de acțiune pentru producția în domeniul Apărării (Defence Production Action Plan) - compania statului român a fost invitată în premieră la discuțiile liderilor NATO și UE cu reprezentanții firmelor reprezentative în domeniul producției de armament.

Scopul e integrarea fabricilor românești de armament în lanțul de producție NATO.

Romarm este „principalul producător şi exportator direct de produse militare din România”, explică pagina de internet a companiei, dar „industria de apărare românească produce la sub 40% din capacitatea pe care o are. Și asta pentru export”, spune pentru Europa Liberă, liderul Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA), Constantin Bucuroiu.

Fabricile Romarm, în urma timpurilor și a tehnologiilor

Aflată în subordinea Ministerului Economiei, Romarm este o companie de tip holding, cu 16 filiale în țară, care produc sau ar putea produce de la vehicule blindate, la armament și muniție pentru echipamentele militare. Pot oferi, totodată, mentenanță pentru acestea.

Romarm are în prezent peste 5.500 de angajați și un buget de venituri estimat pentru 2023 la 717 milioane de lei, ușor peste nivelul cheltuielilor.

În primele patru luni din an, cheltuielile, de peste 407 de milioane de lei, au depășit cu aproape 10 milioane de lei volumul veniturilor.

Chiar dacă reprezintă un domeniu strategic, industria apărării, subordonată Ministerului Economiei Romarm beneficiază de o alocare bugetară de 200 de milioane de lei pentru acest an, din 900 de milioane de lei solicitate.

La prima rectificare bugetară a noului Guvern, estimată pentru luna august, ar urma să fie alocate alte 200 de milioane de lei.

Potrivit informațiilor Europei Libere, Romarm ar fi solicitat finanțare europeană pentru derularea de proiecte de investiții, în valoare de 250 de milioane de euro.

Între 2018-2023, filialele Romarm au beneficiat de fonduri pentru investiții de aproape 800 de milioane de lei, potrivit informațiilor transmise de companie.

S-au concretizat în programe de retehnologizare și lansarea de produse și servicii noi, iar cele mai mari sume au mers spre cele două uzine de armament din Cugir.

Multe din tehnologiile folosite în companiile de stat din industria apărării au rămas însă „de tip sovietic”, după cum admitea în aprilie fostul ministru al Economiei, Florin Spătaru, într-un interviu acordat Europei Libere.

În mod concret, în două dintre filiale Romarm - Victoria și Reșița - producția este oprită complet, într-o a treia, cea de la Făgăraș - de producție de pulberi... s-a ales pulberea încă din 2004, iar în majoritatea celorlalte producția este subdimensionată.

Fostul director al Romarm, Gabriel Țuțu, este urmărit penal, începând cu ianuarie 2023, după ce în pandemie ar fi prejudiciat compania cu peste 1,8 milioane de euro, prin încheierea unor contracte frauduloase pentru realizarea și livrarea de măști personalului MApN.

În dosarul în care este cercetat și fostul fotbalist și antrenor Victor Pițurcă, George Țuțu este acuzat de abuz în serviciu cu consecințe grave, trafic de influență în formă continuată și fals intelectual.

După demararea anchetei, în martie 2023, fostul director Romarm a fost demis din funcție, iar conducerea interimară a fost preluată de directorul economic Florentina Micu.

Situația e ceva mai bună la alte companii coordonate direct de Ministerul Economiei, precum Avioane Craiova sau Șantierul Mangalia, spune pentru Europa Liberă liderul ASIIA, Constantin Bucuroiu.

Chiar și așa, industria românească de apărare ar livra sub 10% din achizițiile făcute de Armata Română.

Programul de guvernare pentru 2023-2024, prezentat recent de noul Guvern, menționează între principalele obiective economice „investiții importante în industria națională de apărare în vederea recuperării decalajelor de tehnologizare care să permită operatorilor din acest sector să fie furnizori de încredere pentru MApN”.

Cuvântul investiții trebuie privit însă cu rezerve, întrucât de nenumărate ori declarațiile oficialilor români pe această temă au rămas la stadiul de promisiuni și intenții, au spus specialiștii consultați de Europa Liberă.

„​Praf și pulbere”​ la Făgăraș

Europa Liberă a mers la una dintre filialele Romarm, Fabrica de Pulberi Făgăraș, care ilustrează pe deplin diferența între starea de fapt și afirmațiile guvernanților. Aceștia anunță de ani buni o investiție de sute de milioane de euro într-o nouă fabrică de pulberi pentru producerea de muniție.

Înființată acum aproape 100 de ani, fabrica a încetat producția de pulberi în 2004 și o parte din secția respectivă a ajuns atunci la fier vechi, în contul unei datorii de 200.000 de euro către autoritățile locale.

În prezent, România importă pulberile pentru muniție din Serbia, Bulgaria sau alte state.

În 2020, societățile autohtone producătoare de armament ar fi importat pulberi și trinitrotoluenul (TNT) - produse în trecut la Făgăraș și Victoria - pentru fabricarea muniției, în valoare de aproape 25 de milioane de dolari, potrivit Newsweek.

Suprafața uzinei din Făgăraș, situată la ieșirea din municipiu, este imensă, dar imaginea vizibilă de la drumul principal este una dezolantă.

Vegetația abundentă maschează în mare parte suprafața de câteva zeci de hectare. Sunt vizibile, însă, de la drumul principal bucățile lipsă din gardul împrejmuitor - care delimita întreaga platformă industrială în care a funcţionat inclusiv combinatul chimic Nitramonia - și postul de supraveghere mâncat de rugină.

Pe una din laturi este afișat un banner imobiliar, cu anunțul de vânzare, cu trimitere probabil la suprafața virană din vecinătatea uzinei.

Calea de acces în fostul combinat pare încremenită în comunism, cu o clădire construită în urmă cu decenii și același gard ponosit.

Există o deosebire mare față de alte vremuri. Pe poarta uzinei ies acum puțin peste 150 de oameni, față de aproximativ 1.000 în urmă cu aproximativ 20 de ani.

Denumirea „pulberi” a rămas doar simbolic în numele unității, întrucât mai produce acum doar materie primă explozibilă, folosită în industria civilă sau militară.

Producția de pulberi - materialele integrante din muniție, de la cartușe la proiectile - s-a închis încă din 2005, iar cea mai mare parte a fabricii a ajuns la fier vechi, pentru valorificarea activelor, pentru plata unei datorii chiar la bugetul de stat, mai exact la Primăria Făgăraș.

Din 2017 încoace, miniștrii Economiei s-au perindat constant pe la fabrică, anunțând investiții masive pentru construcția de la zero a unei unități de pulberi, care să fie amplasată aici, în tandem cu Pirochim Victoria, de asemenea filială a Romarm, unde producția e oprită complet de peste zece ani.

Am încercat să aflăm la fața locului cât de realiste sunt perspectivele fabricii, dar efortul nostru a fost zădărnicit deopotrivă de reprezentanții conducerii și de liderul de sindicat.

Directorul tehnic, locțiitorul directorului aflat în concediu, a spus că nu este abilitat să ofere informații, în timp ce liderul de sindicat spune că ar fi preferat o discuție telefonică.

Am reușit să vorbim totuși cu fostul director, Monica Vlad. Aceasta a fost înlocuită în martie 2023 cu Dorin Bîrghișan, care nu ar avea experiență în domeniul de activitate al fabricii, cu activitate în structurile de conducere ale SRI Făgăraș în trecut, potrivit presei locale.

Angajații au protestat față de schimbarea conducerii, dar ea s-a produs oricum.

Fostă directoare: Ar trebui să îmbunătățim ceea ce producem deja

Când i-a devenit clar că nu mai este dorită în funcție de la nivel central, Monica Vlad a decis să plece cu totul din fabrica în care a lucrat peste 30 de ani, parcurgând toate treptele de la inginer chimist, la șef în departamentele de specialitate.

A condus ca director general fabrica în ultimii trei ani, până în aprilie, iar în 2022 uzina a reușit să scape de datoria rămasă din trecut - în urma unei Ordonanțe de Urgență - dar și să își crească producția de explozibili, ieșind de pe pierdere.

Din comenzile din perioada 2019-2022 s-ar fi plătit şi daoria rămasă către Primăria din localitate.

Compania nu exportă direct, dar o parte din producție, achiziționată de firme românești sau direct străine, ajunge pe piaţa externă.

Monica Vlad a fost martoră din interior la decăderea uzinei, nu doar după '90, ci și după 2000.

„Cel mai greu a fost între 2007-2017, când nu erau comenzi mai deloc. Treptat am reluat comenzile, iar anul trecut au fost în creștere”, spune fosta directoare.

Fabrica de explozibili produce hexogen - un explozibil puternic, materia prima de bază în produsele explozibile finale - și produse derivate ale acestuia, iar fosta șefă a fabricii crede că investițiile ar trebui începute de la obiectul de activitate actual.

„Noi producem un singur tip de materie explozibilă, deși există patru astfel de tipuri; cu măsurile și investițiile potrivite putem produce și celelalte tipuri, mai ales că cererea e tot mai mare”, explică ea.

Chiar dacă repunerea pe picioare a producției de pulberi sună spectaculos, a obosit să asculte promisiunile lansate an de an. Ca director, a găzduit delegații ale unor investitori străini, pregătiți să asigure fluxul tehnologic reînceperii producției de pulberi.

Mai mult, compania elvețiană care a furnizat instalația de nitroglicerină, nefuncțională în prezent și esențială în procesul de producție, și-a manifestat disponibilitatea de a repune în funcțiune instalația.

În ciuda oportunităților, nu s-a întâmplat nimic.

Ca director general a prins și trei miniștri - Virgil Popescu, Claudiu Năsui și Florin Spătaru - dar niciunul nu a reușit să împingă lucrurile înainte.

Există un studiu de fezabilitate, oficialii Ministerului Economiei au făcut mai multe vizite la fabrici de pulberi, dar inițiativa nu a avansat.

„Un astfel de proiect e unul de mare anvergură și cel mai fezabil e probabil să se facă în colaborare cu uzina din Victoria. Până să punem în practică inițiativa, Ungaria a anunțat că va face o astfel de fabrică. O să ne trezim că facem fabrica și că va fi greu să găsim piață de desfacere”, adaugă ea.

„În domeniul industriei militare nu e suficientă intenția declarativă, ci inițiativa concretă. Vin alții și îți iau fața”, spune și liderul Alianței Sindicatelor din Industria Apărării și Aeronauticii.

Investiții pe hârtie la Făgăraș

Investiția de ordinul sutelor de milioane de euro într-o nouă fabrică de pulberi în zona Făgăraș-Victoria a fost anunțată de foarte mulți ani.

Începând cu 2017, mai mulți miniștri ai Economiei, în frunte cu Mihai Tudose, devenit și premier, apoi Nicolae Bădălău și Florin Spătaru, s-au perindat constant pe la cele două uzine.

Mereu însoțiți de parlamentari PSD de Brașov, au anunțat de fiecare dată necesitatea redeschiderii unei fabrici de pulberi, fără niciun rezultat concret.

„Încă de acum 20 de ani de când am intrat în politică se discuta de o fabrică de pulberi în România”, admitea în vara anului trecut fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu.

Nu a ezitat nici el să reia promisiunile legate de investiție.

„În prezent e un proiect în ceea ce privește Fabrica de Pulberi de la Făgăraș. E un proiect, există un mare investitor, nu vreau să discut despre el până nu se vor stabili toate lucrurile”, spunea ex-ministrul.

În primăvara anului 2023, fostul ministru al Economiei, Florin Spătaru, anunța încheierea unor parteneriate cu SUA și Coreea de Sud pentru repornirea producției de pulberi în România.

„Acum vom face o capacitate de producție mai mare și pentru tipuri de muniție NATO și non-NATO. Pe lângă opt sute de milioane de lei alocați de la Ministerul Economiei, avem și parteneriate plătite cu companii americane, sud-coreene pentru a începe această construcție”, anunța în luna martie fostul ministru Florin Spătaru.

În februarie, ministrul Spătaru a semnat un memorandum între Romarm și compania sud-coreeană Hanawa Aerospace, care prevedea și producția de pulberi și explozibili.

Promisiunile legate de o nouă fabrică de pulberi în România sunt însă mai vechi.

În vizita de anul trecut la fabrica din Făgăraș, fostul ministru promitea investiții inițiale de 200 de milioane de lei pentru repunerea pe picioare a producției, care ar aduce 300 de locuri de muncă în zonă, scria presa locală.

Până la transformarea vorbelor în fapte, România importă pulberi din Serbia, Bulgaria și din alte țări. Fapt admis și de fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu.

„Acum există o dependență a întregului Flanc Estic oarecum de fabrici de Serbia sau Ucraina.”

Ministrul Economiei de atunci, Florin Spătaru, sublinia și el că importul nu e soluția viitorului.

„Avem lanțul de aprovizionare și importăm această pulbere. (…) În acest moment, avem o evaluare cu trei companii care ar putea să furnizeze un astfel de proiect. Companii străine. Și în cursul acestui an, vom lua o decizie și vom începe construcția unei noi fabrici de pulberi pe categoriile de pulberi de care companiile din industria de Apărare au nevoie”, menționa Florin Spătaru, în interviul one2one acordat Europei Libere.

Între timp, nici Vasile Dîncu, nici Florin Spătaru nu mai sunt miniștri.

Din informațiile noastre, cea mai avansată discuție pentru o posibilă investiție la Făgăraș-Victoria este cu o companie din industria militară germană.

O delegație condusă de premierul Marcel Ciolacu, din care au făcut parte și ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, și noul ministru al Economiei, Radu Oprea, s-au aflat săptămâna aceasta în Germania, pentru discuții legate în special de cooperarea în domeniul apărării, în contextul războiului din Ucraina.

„Sunt mai multe discuții cu fabricile din Germania, inclusiv cu cele care știu să producă pulberi”, a spus Radu Oprea în contextul discuțiilor. El a fost ezitant în a da detalii.

„Eu cred că este mai bine să facem și atunci să vorbim despre lucrurile pe care le realizăm împreună, pentru că, de foarte multe ori, partenerii germani și investitorii străini din România doresc să aibă această clauză de confidențialitate până când lucrurile intră într-un făgaș normal al unui proiect”, a declarat Radu Oprea pentru Europa Liberă.

Romarm: Fabricarea de pulberi și explozivi, necesitate strategică

În schimb, conducerea interimară a Romarm a transmis Europei Libere că investiția într-o fabrică de producție de pulberi, domeniu în care România avea tradiție și chiar recunoaștere, devine una de importanță strategică în contextul războiului din Ucraina.

Într-un context internațional incert, dependența economiei românești de producția externă de pulberi și explozivi nu poate fi lipsită de riscuri, afirmă directoarea interimară, Florentina Micu.

„Dependența de furnizorii externi pentru aprovizionarea cu pulberi și explozivi generează o serie de riscuri și amenințări la adresa securității naționale deoarece pulberile sunt un element de bază pentru toate categoriile de muniție. O întrerupere a aprovizionării din import sau o creștere spectaculoasă a prețurilor poate bloca mare parte din industria națională de apărare”, a mai spus aceasta.

„Existența unor capacități de fabricație de pulberi și explozivi devine o necesitate de natură strategică”, a subliniat directoarea interimară.

Planurile îndrăznețe, dar niciodată puse în practică, ar putea fi însă accelerate de contextul internațional.

Recent, secretarul de stat Simona Cojocaru a menționat pentru Europa Liberă că Romarm a fost invitată în premieră în istoria sa la discuții, de lideri ai NATO și ai UE, și „acum este în proces de conectare (n.r. la cele două instituții)”.

Ambiții mari, în ritm de melc

Dar ambițiile oficialilor de la București nu pot deveni realitate, nici măcar cu impulsul NATO și al UE, dacă situația de la Romarm nu se schimbă radical.

Industria de apărare din România și în special Romarm sunt mult sub nivelul de producție pe care l-ar putea avea, spune Constantin Bucuroriu, lucru admis și de conducerea companiei.

Declinul a avut loc nu doar după '89 - în anii comunismului peste 200.000 de oameni munceau în industria apărării (incluzând aici și alte companii de stat care nu fac parte din Romarm) și în domeniile conexe - ci și după 2000, când încă erau peste 80.000 de oameni în industrie, explică el.

De altfel, Romarm avea în anii 2000 aproximativ 40.000 de angajați, pentru ca în prezent să aibă sub 6.000.

Două dintre cele 16 filiale ale Romarm nu mai produc deloc, în timp ce la a treia, cea din Făgăraș, producția de pulberi este istorie.

„Atâta vreme cât mai toate Guvernele au lăsat industria de apărare în cădere liberă în cei treizeci de ani, este clar că s-au deteriorat societățile ca posibilități de a produce, dar în același timp au pierdut forța de muncă calificată”, spune liderul Alianței Sindicatelor din domeniul Apărării.

Confederația Blocul Național Sindical (BNS) atrăgea atenția anul trecut, într-un amplu raport, că pentru țări ca România, decalajul tehnologic din industria de Apărare va fi greu, dacă nu imposibil, de recuperat fără transfer de tehnologie și investiții masive.

Realizarea de parteneriate cu companii din țările NATO, este, de altfel, menționată în programul de guvernare.

România a ratat o bună parte din șansele de a aplica offset-ul - sistem de compensare din partea companiei care vinde produsele, astfel încât o parte din componente sau din procesele de producție să fie realizate pe plan local, sublinia raportul BNS.

În Polonia de pildă, companiile de armament au reușit să beneficieze de acest offset, lucru care a permis atât fabricarea de produse ultramoderne, precum și realizarea unor economii, mai arăta raportul.

Sindicatele au solicitat în repetate rânduri modernizarea liniilor de producție, astfel încât să corespundă necesarului Armatei Române, dar „a fost o dezorganizare și de multe ori societățile au fost lăsate cu conduceri care nu au fost capabile să conducă programe de modernizare și retehnologizare”, potrivit BNS.

Cât de active sunt cele 16 filiale Romarm

„Am ajuns să avem Reșița închisă, unde se fabricau țevi de tun și obuziere, destul de recunoscute în anii '90, am ajuns să nu mai avem pulberi și explozibili, la Victoria și la Făgăraș, care aveau produse de o calitate excepțională, și am devenit mare importator. La Făgăraș se mai produc explozibili, dar vorbim de un volum infim.”

Într-un răspuns transmis Europei Libere, conducerea interimară a Romarm a menționat că fabricile din Reșița și Victoria s-au închis pe fondul diminuării comenzilor.

De asemenea, Uzina de Produse Speciale Făgăraș - din care s-a desprins la mijlocul anilor 2000 Fabrica de Pulberi - este în faliment, activele fiind scoase la licitație în decursul anilor.

Dinamica celor 13 filiale active este destul de scăzută „în raport cu istoricul producției și cu valoarea cifrei de afaceri”, admite directorul general interimar Florentina Micu.

„Datorită reducerii semnificative a numărului de comenzi din ultimii 30 de ani, multe din capacitățile productive s-au uzat atât din punct de vedere fizic cât și moral, astfel încât repunerea lor în funcțiune necesită costuri foarte mari”, a motivat aceasta.

„Pe ansamblu, volumul producției la cele 13 filiale la care activitatea continuă, într-o măsură mai mică sau mai mare are valori cuprinse între 5 și 70% față de capacitatea proiectată”, a mai adăugat directoarea Romarm.

Îngrijorător este și volumul redus de comenzi pe care Romarm, dar și celelalte companii din industria apărării, le onorează pentru Armata Română, spune liderul Alianței Sindicatelor din Apărare, Constantin Bucuroiu.

Sub 10% din achizițiile structurilor armate ar proveni din industria autohtonă de apărare, dar există și semnale pozitive, la unele dintre uzine, potrivit lui.

În contextul nevoilor actuale de securitate și a cererii în creștere de pe piață, unele dintre filiale au renunțat la produsele tradiționale și au trecut la fabricarea de produse noi, a subliniat la rândul său directorul Romarm, Florentina Micu.

Uzina Mecanică Mija, unde sunt produse lovituri anti-tanc și grenade și-a diversificat gama de produse, este pe profit și continuă un program mai vechi de investiții.

De asemenea, fabrica de arme Cugir și uzina mecanică din același oraș au scos noi modele de pistoale „cu căutare în străinătate, dar nu și în armata română”, remarcă Bucuroiu.

Totuși, în contextul nevoilor actuale de securitate, unele filiale au renunțat la produsele tradiționale și au trecut la fabricarea de produse noi, a subliniat la rândul să Florentina Micu.

Uzina Mecanică București a început asamblarea vehiculelor blindate Piranha 5, într-un joint-venture cu compania General Dynamics European Land Systems (subsidiara din Europa a General Dynamics SUA) cu care Armata română a semnat un contract de aproximativ 900 de milioane de euro pentru livrarea a peste 220 astfel de vehicule de luptă.

Peste jumătate din acestea vor fi nu doar asamblate, ci chiar produse la uzina din capitală în următorii ani.

Un alt parteneriat notoriu (încheiat în 2019 între Ministerul Economiei și compania italiană de armament Beretta) urma să creeze la Uzina Mecanică Plopeni - specializată în producția de muniție - o unitate de producție de arme de asalt de ultimă generație.

În 2022, proiectul era încă în impas, întrucât italienilor nu le-ar fi fost pusă la dispoziție infrastructura necesară.

În schimb, în 2020 era livrată către Poliția Română prima tranșă de pistoale Beretta, dintr-un volum total de 25.000 de bucăți achiziționate de Ministerul de Interne.

Ministrul de la acea vreme, Marcel Vela, menționa că toate armele vor fi asamblate în România, la Romarm.

Pe lângă exemplele amintite, producția altor filiale în ultimii trei ani a însemnat:

• diverse categorii de bombe și aruncătoare la Carfil Brașov;
• muniție de infanterie la Cugir și Sadu;
• rachete și lansatoare la Electromecanica Ploiești;
• muniție, elemente de muniție și boostere la Tohan;
• lovituri pentru aviație la uzina de la Dragomirești;
• degetare, tablă și benzi de alamă la Metrom;

La finalul anului trecut Romarm a lansat Centrul de Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CECDI) București, în parteneriat cu NATO, cu scopul dezvoltării tehnicii militare și a muniției.

O astfel de unitate este necesară, dar trebuie să își dovedească și eficiența, spune liderul sindicatelor din Apărare.

În paralel, investițiile și parteneriatele cu producătorii de top trebuie urgentate, dar și regândite astfel încât industria locală să preia cu adevărat transferul tehnologic și o parte a procesului de producție, conchide el.

Creșterea producției de armament și a livrărilor către Ucraina, pe agenda Summit-ului NATO de la Vilnius

Alianța formată din 31 de state membre ar urma să anunțe la summit-ul de la Vilnius noi măsuri de sprijin militar pentru Ucraina, inclusiv prin măsuri de creștere a producției de muniție, armament și echipamente militare din țările europene.

„Din ce în ce mai mulți aliați semnează contracte cu industria (de profil, n.r.)”, care pot crește producția, a spus vineri secretarul general al NATO, Jan Stoltenberg, care a remarcat sprijinul militar masiv acordat deja de aliați Ucrainei.

El a adăugat că se așteaptă ca statele membre să cadă de acord asupra noului plan de producție, care va ajuta la comanda și achiziția în comun.

Totodată, de la summit-ul de la Vilnius președintele ucrainean Volodimir Zelenski așteaptă un semnal clar din partea NATO cu privire la un calendar de admitere al țării sale în organizație, după încetarea războiului.

Statele aliate sunt încă în discuții cu privire la anunțul unei decizii pe această temă, a mai spus vineri Jan Stoltenberg, care menționa recent că NATO nu poate invita Ucraina să se alăture alianței la acest summit.

O prioritate a NATO rămâne întărirea flancului estic, unde cea mai puternică alianță militară de la nivel mondial și-a crescut constant prezența în ultimii ani, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022.

NATO a decis recent creșterea Grupului de Luptă aliat în România, de la aproximativ 1.000 de militari în prezent la 1.500, într-o primă fază și la 3.000 ulterior, a declarat recent pentru Europa Liberă secretarul de stat din Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru.

La rândul lor, Consiliul Europei și Parlamentul European au anunțat vineri că au ajuns la un acord, care urmează să devină lege săptămâna viitoare, pentru un plan concret de creștere a producției de armament în cele 27 de state membre, finanțat cu 500 milioane de euro.

Chiar dacă efectele războiului au impulsionat deja și vânzările Romarm de anul trecut, a cărei producție merge în special spre export, majoritatea liniilor de producție ale companiei de stat sunt învechite și multe dintre ele sunt departe de standarde internaționale, lucru admis și de conducerea interimară a societății.

„Industria de apărare românească produce la sub 40% din capacitatea pe care o are și asta pentru export”, spune pentru Europa Liberă, Constantin Bucuroiu, liderul Alianței Sindicatelor din Apărare și Aeronautică (ASIA).

Europa Liberă România e pe Google News. Vă puteți abona AICI.