Refuzul premierului Marcel Ciolacu de a-l numi secretar general al guvernului pe Mircea Abrudean, poziție cuvenită PNL, s-ar fi bazat, potrivit Libertatea, pe informații primite de la serviciile secrete, care au dat un aviz negativ. Ciolacu a refuzat să ofere explicații despre motivul refuzului, ceea ce a alimentat speculațiile.
Serviciile au influență în politică pentru că vrea politicul. Pentru că politicul vine la servicii nu să le ceară, ci să le întrebe ce să facă. Aceasta este problema.Silviu Predoiu, fost șef al Serviciului de Informații Externe (SIE)
Cazul este însă mai interesant decât pare la prima vedere, pentru că Mircea Abdurean are certificat Orniss, deci a mai fost verificat de serviciile de informații. Și nu o singură dată, ci de mai multe ori în virtutea funcțiilor pe care le-a deținut, printre care și cea de șef al cancelariei fostului premier Nicolae Ciucă.
Surse liberale susțin că Abrudean are certificat Orniss de cel mai înalt nivel, având acces la informații clasificate NATO și UE.
Scandalul nu are însă de ce să mire, verificarea demnitarilor de către serviciile secrete nu este ceva neobișnuit, așa cum nici folosirea acestora în jocul politic nu este.
Abrudean și Shhaideh, stopați de servicii
De-a lungul timpului au existat mai multe cazuri similare cu cel al lui Abrudean care au ridicat suspiciuni, mai ales prin faptul că situațiile nu au fost clarificate ulterior. Altfel spus, opinia publică nu a știut dacă informațiile respective au existat cu adevărat sau dacă erau reale sau nu.
Președintele Klaus Iohannis a procedat în 2016 exact ca Marcel Ciolacu atunci când a refuzat să o nominalizeze prim-ministru pe Sevil Shhaideh, propunere a alianței PSD-ALDE. Presa a relatat că soțul lui Shhaideh, cetătean siriano- român, ar avea poziții pro dictatorul Bashar al- Assad.
Klaus Iohannis nu a negat aceste alegații, dar nici nu a spus clar despre ce probleme de securitate ar fi vorba.
Președintele PSD de atunci, Liviu Dragnea a cerut public serviciilor secrete să precizeze dacă există vreo chestiune de securitate legată de soțul lui Sevil Shhaideh. Ceea ce nu s-a întâmplat, serviciile au tăcut mâlc.
Același Liviu Dragnea susținea în 2018 că există mai mulți ofițeri sub acoperire în partidele din România, inclusiv în propriul partid, PSD. Nu a prezentat probe, dar a spus că e vorba de colegi de-ai săi care întrețin legături strânse cu serviciile de informații.
Nu a fost o declarație singulară. Periodic astfel de alegații apăreau în spațiul public alimentând suspiciunile că serviciile secrete interveneau în politică pe căi neortodoxe.
„Nici noi nu știm câți suntem”. De la Geoană, la Ponta via Ghiță
Majoritatea declarațiilor de acest tip au rămas însă la nivelul scandalurilor publice. Sau al gafelor. De pildă, în 2007, Mircea Geoană dădea un răspuns straniu la întrebarea ziariștilor despre numărul ofițerilor de informații din România: „Nici noi nu știm câți suntem”.
Perfect adevărat, pentru că e de la sine înțeles că serviciile secrete n-o să-și desconspire ofițerii, mai ales dacă sunt încă activi.
Atunci când fostul președinte Traian Băsescu l-a acuzat pe ex-premierul PSD Victor Ponta că e ofițer sub acoperire și că s-a aflat pe ștatul de plată al Serviciului de Informații Externe (SIE) pe vremea când era procuror, SIE a tăcut, nu a infirmat sau confirmat bănuielile.
Nici despre Sebastian Ghiță, fost parlamentar PSD, membru în comisia de supraveghere a SRI, acuzat de corupție și fugit de câțiva ani în Serbia, nu au existat dovezi de colaborare cu serviciile secrete, deși suspiciunile erau multe.
Prieteniile sale cu diverși sefi ai serviciilor de informații, afacerile uriașe din domeniul IT, inclusiv cu Serviciul Român de Informații, acuzele aduse chiar de colegi de partid că este în anturajul serviciilor, toate mergeau în direcția unei colaborări.
De altfel, lui Sebastian Ghiță i se părea normal ca serviciile secrete să aibă ofițeri acoperiți în Parlament sau în Justiție, care să „poată fi controlați”.
Nu se știe dacă acest lucru se întâmplă în realitate și probabil nici nu se va ști vreodată. Asta nu înseamnă însă că politicienii nu întrețin relații cu actuali sau foști ofițeri. Mai ales dacă e vorba de șefi.
Legea românească nu interzice explicit ofițerilor sub acoperire sau informatorilor să fie parlamentari sau înalți demnitari, singurul domeniu în care acest lucru este interzis prin lege este justiția.
Restaurantul libanez și sufrageria lui Oprea, coincidențe stranii
Absolut întâmplător, la finalul lunii mai anul acesta într-un restaurant libanez din București s-au întâlnit fostul adjunct al SRI, Florian Codea, fostul ministru PSD al Apărării Vasile Dîncu, Claudiu Târziu, lider AUR, jurnalistul Iosif Buble și doi deputați, PNL și PSD.
Coincidența prezenței acestor personaje la un loc a ridicat un val de suspiciuni, teorii ale conspirației, dar și îndreptățite semne de întrebare.
Așa cum a arătat Europa Liberă, astfel de „întâlniri” nu sunt o noutate pentru politica românească.
Vorbim de faimoasa „sufragerie a lui Oprea”, fostul ministru de Interne, unde Vasile Dîncu, Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, fosta șefă a DNA, Dan Andronic, patron al ziarului Evenimentul Zilei, și George Maior , fost director SRI, se adunaseră să aștepte rezultatele alegerilor prezidențiale și să-i țină pumnii lui Traian Băsescu. Sau de vacanțele pe care Coldea și le petrecea cu Sebastian Ghiță în Seychelles și Toscana, unde ar fi fost si Dîncu.
Udrea și Bica, filate la Paris
Unul dintre cele mai de răsunet episoade în care serviciile secrete au fost acuzate la scenă deschisă de implicare în campania electorală a fost cel în care Elena Udrea, candidat la alegerile prezidențiale din 2014, a fost fotografiată la Paris alături de fosta șefă a CNI Anamaria Topoliceanu și șefa DIICOT Alina Bica.
Elena Udrea candida din partea PMP, partidul de suflet al fostului președinte Traian Băsescu.
Traian Băsescu a susținut că filajul celor trei ar fi fost făcut de serviciile secrete, pe care le-a acuzat că „au sărit calul” cu imixtiunea în viața politică.
„Sunt câțiva oameni din conducerea serviciilor care, neprivind la interesul de neutralitate al serviciului, la prestigiul Serviciului, au sărit calul”, a spus Traian Băsescu.
Nervos, fostul președinte, care dăduse multă putere serviciilor de informații, a fost pe cale să-l demită pe Florian Coldea, dar după o discuție mai aplicată cu acesta, a renunțat.
Episodul nu a fost lămurit niciodată pe deplin. Ulterior, Elena Udrea și Alina Bica au fost condamnate la închisoare în diverse dosare de corupție.
Șefii serviciilor cu lipici la politică
Serviciile secrete nu au stat departe de politică, ca dovadă de-a lungul timpului diverși șefi au candidat pentru cea mai înaltă funcție în stat sau au fost numiți premieri.
- Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit direct de la șefia serviciului extern de spionaj (SIE) în fruntea guvernului în 2012.
- Teodor Meleșcanu, alt director SIE, a demisionat pe ultima sută de metri de la conducerea serviciului și a candidat la alegerile prezidențiale din 2014.
- Claudiu Săftoiu, fost director SRI, a ajuns câțiva ani mai târziu (2012) președintele Televiziunii Române.
- Florian Coldea, fostul adjunct al SRI, predă la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj în 2017 cursul de „Intelligence şi decizie politică”, la Departamentul de „Studii pentru Securitate”.
- George Maior, fost director al SRI, a fost ulterior ambasador în SUA.
- Silviu Predoiu, fost director SIE, a ajuns în 2019 consilierul lui Victor Ponta.
Legile siguranței, putere pentru servicii pe seama drepturilor individuale
Serviciile românești, ca orice servicii secrete din lume, vor cât mai multă putere. Au încercat să o câștige prin legea siguranței naționale.
Când acum un an a apărut draftul legilor siguranței naționale, care nu doar că dădeau puteri sporite serviciilor secrete în ceea ce privește drepturile și libertățile omului, dar și posibilitatea de a derula afaceri, scandalul public izbucnit a resuscitat memoria negativă în privința rolul serviciilor în societate.
Proiectele de lege au fost scrise de servicii cu ajutorul unor „specialiști în domeniu” de la Palatul Cotroceni, după cum a admis chiar președintele Iohannis și nu au ajuns nici acum în Parlament.
Șeful SRI, Eduard Hellvig, a încercat în mai multe rânduri să justifice necesitatea ca serviciile de informații să aibă o putere mai mare.
„Nu putem fi în același timp un fel de pompieri chemați să stingă incendiile provocate de alții și apoi acuzați că le-am stins. Aceasta este de fapt elefantul din încăpere și această discuție nu va putea fi evitată la nesfârșit”, spunea directorul SRI în octombrie anul trecut.
