Europa Liberă: Există vreo legătură între binecunoscuta Securitate, care acționa în România pe vremea aceea, și asasinarea lui Cornel Chiriac sau este doar o supoziție?
Sorin Cunea: „Sigur că este o supoziție, dar ideea a fost vehiculată printre noi, aicea, pentru că acest tânăr asasin - trebuie să mărturisesc, era minor când a înfăptuit crima - era considerat un om al Securității. Degeaba a încercat el în proces, acest Mario Gropp, să insinueze că Cornel ar fi fost homosexual și atuncea, într-un moment dificil, el a încercat să se apere - minciună sfruntată, pentru că, printre martorii citați a fost și logodnica lui Cornel Chiriac - o fată superbă, din Timișoara, dacă nu mă înșel, dar care era stabilită aici, la München, care îl adora pe Cornel și muzica lui, și tot ce făcea - și a spus categoric în proces, in instanță, că Cornel, nici nu se punea în discuție să fi fost homosexual. Dar individul, învățat de avocați, a folosit această stratagemă sau alibi, nu știu cum să îl numesc în termeni juridic... Instanța nu a ținut seama, s-a văzut că este o mistificare, o încercare de a scăpa de vină, dar nu a reușit. Trebuie să știi că el fiind minor, pedeapsa maximă ar fi fost de nouă ani de închisoare și i s-au dat opt ani.”
Europa Liberă: Aș vrea să revenim totuși la supoziția legată de asasinarea lui Cornel de către oamenii Securității. Nu există nicio dovadă, nu se știe, nu s-au făcut cercetări sau, mă rog, nu s-a aflat sigur dacă este implicată mâna Securității în moartea lui Cornel Chiriac?
Sorin Cunea: „Dragă Lucian Ștefănescu, dumneata ți-ai văzut dosarul de Securitate?”
Europa Liberă: Nu, nu l-am văzut.
Sorin Cunea: „Nu l-ai văzut. Nici eu nu l-am văzut pe al lui Cornel Chiriac, nici pe al meu. Trebuie văzute, trebuie scoase la lumină aceste dosare. Nu uita că Europa Liberă, respectiv Departamentul românesc, a dat numeroase victime. Eu n-am nicio îndoială, nu mă întreba pe ce mă bazez, dar presupun că și în cazul Noël Bernard, și în cazul Vlad Georgescu, și în cazul Emil Georgescu, și în cazul Gorun, care pe numele lui adevărat era Mihai Cismărescu, a fost mâna Securității, pentru că e prea coincidența mare ca patru oameni din conducerea Departamentului românesc al Europei Libere să moară de cancer. ”
Europa Liberă: Ce s-a întâmplat după moartea lui Cornel? Cum a fost primită moartea lui Cornel în redacție?
Sorin Cunea: „Noi eram absolut stupefiați. Eram și îngrijorați, și - cum să spun? - eram îngroziți de ideea acestui asasinat. Eu zic că un Cornel Chiriac era de neînlocuit, deși se spune că niciun om nu este de neînlocuit, eu mențin această părere: Cornel Chiriac era un mare profesionist și era greu de găsit pe cineva care să-l înlocuiască. Nu vreau să arunc anatemă asupra nimănui, Doamne ferește! Dar, este părerea mea, că e greu de găsit, când ai avut un Cornel Chiriac la microfon, care a reușit să strângă în jurul aparatelor, eu zic - sute de mii de tineri! S-a văzut ce s-a întâmplat când s-a comunicat moartea lui Cornel Chiriac - în țară, copii de școală, admiratorii lui, au săpat cu bricegele pe pupitrele de școală numele lui Cornel... Îmi aduc aminte de încă un amănunt care merită menționat, zic eu: Cornel avea mama la Pitești. O mamă la care ținea foarte mult și își dădea seamă că e despărțit de ea pe viață; în fond, în anii ăia, cine s-ar fi gândit că prăbușirea comunismului va veni totuși destul de repede, spun eu? Într-o seară, a sunat-o la telefon pe mama lui. Pe vremea aia legătura trebuia obținută, nu se putea vorbi direct, trebuia obținută prin Centrală, prin operatoare și așa mai departe. I s-a dat legătura și, mi-a povestit a doua zi că i-a spus mamei lui: „Mamă, eu știu că ei ne ascultă acuma! Spune-le tu sau le spun eu, că știu că ne ascultă, să nu să se joace cu noi! Tu ești mama mea, eu te iubesc foarte mult și vreau să te văd. Să-ți dea pașaport imediat!” Ei, bine, după câteva zile, dna Chiriac a fost chemată la secția de pașapoarte la Pitești și i s-a dat pașaportul. Şi vreau să-ți spun că din țuica care a adus-o dna Chiriac și din sarmalele pe care le-a făcut și le-a adus gata făcute m-am înfruptat și eu la dorința ei. Ea i-a spus lui Cornel: „Te rog, invită-l pe dl Sorin Cunea să ciocnim un pahar împreună”.
Europa Liberă: Dumneavoastră, aici la radio, ascultați pe vremea aceea emisiunea lui Cornel Chiriac?
Sorin Cunea: „Ți-am și spus la început: intram în camera de alături, unde exista regizorul transmisie și tehnicianul de transmisie și de acolo urmăream ceea ce făcea Cornel Chiriac. Era o încântare nu numai să-l auzi, dar și să-l vezi! Or, ascultătorii noștri din țară n-aveau această posibilitate - și nu eram singurul care ne adunam în Control Room - folosesc acest termen să știe acum despre ce e vorba - și stăteam 50 de minute și-l ascultam, şi-l urmăream cum evoluează.
Avea întotdeauna o sticlă cu apă minerală în studio și, parcă-l văd și acum, în timp ce punea discul să meargă, deci, el avea timp câteva minute, ducea sticla la gură și bea că se deshidrata, probabil. El participa extraordinar! Păcat că nu a rămas un film cu Cornel Chiriac. Dac-am fi știut ce se va întâmpla în câțiva ani... Dumnezeu să mă ierte, dar omul ăsta trebuia filmat! Trebuia arătat cândva celor din țară: uite, așa a arătat Cornel Chiriac! Mulți nici nu-l știau, pentru că și la Radio București era tot la un microfon fără cameră de transmisie.”
Europa Liberă: Mulțumesc Sorin Cunea. Doamnelor și domnilor, transmitem acum un amplu fragment din emisiunea „Metronom” difuzată la 28 februarie 1975 [rubrica Rock in Concert - „Sweet Smoke Live 1974”]
Facebook Forum