Continuăm seria de emisuni ale Europei Libere dedicate lui Cornel Chiriac în 1999, cu o convorbire pe care am a avut-o în acel an la Munchen cu Sorin Cunea, o altă voce faimoasă a Europei Libere, cel care i-a luat un interviu lui Cornel Chiriac, pentru a-l prezenta ascultătorilor Europei Libere. Să ascultăm acum prima parte a acestui interviu.
Sorin Cunea: Noël Bernard m-a rugat doar să mă duc să-l introduc pe Cornel Chiriac, să stau de vorbă cu el într-un mediu adecvat, în sensul ... nu discoteci, ci a unui local cu muzică din Schwabing, aici la München, unde este cartierul boemei müncheneze și în felul acesta, acest interviu să fie transmis înainte ca Cornel Chiriac să vină la microfonul Europei Libere.”
Europa Liberă: Deci, interviul urma să fie transmis pe post, la radio?
Sorin Cunea: „Da, fără discuție. Era, dacă vrei, o prezentare a noului disc-jockey al Europei Libere, un disc-jockey foarte cunoscut datorită „Metronom”-ului de la Radio București. Se știe că Cornel Chiriac a venit cu această emblemă la noi, la Europa Liberă, continuându-și „Metronom”-ul pe alte meridiane.”
Europa Liberă: Mai țineți minte ce l-ați întrebat atunci pe Cornel Chiriac? Despre ce ați stat de vorbă cu el?
Sorin Cunea: „Îmi ceri un lucru aproape imposibil, dar îmi aduc aminte că ne-am dus la un local care se numea „Domicile”, era un restaurant, bar, dacă vrei, cu muzică de jazz în fiecare seară și am ales un colț mai retras pentru ca muzica să nu îmi intre prea puternic în microfon și prima întrebarea pe care i-am pus-o a fost: „Cornele, ce ai de gând să faci?” Mi-a explicat că nu vrea decât să continue „Metronom”-ul, să continue „Metronom”-ul la Europa Liberă, însă în condiții de absolută libertate, cu muzica pe care o considera el că trebuia să fie transmisă. Îmi povestise câte ceva din ce făcuse în România pentru că eu, îți mărturisesc, nu prea auzisem de Cornel Chiriac, deși el era o personalitate în materie la Radio București și mi-a explicat detaliat cum a început cariera lui, cum avea o mulțime de fani printre tineret și pe urmă s-a dovedit că și de aici, de la Europa Liberă, a continuat să strângă în jurul aparatelor de radio o mare masă de ascultători, ceea ce, trebuie să subliniez, Noël Bernard a contat pe această popularitate.
Noël Bernard s-a informat exact cine este Cornel Chiriac, care era într-un lagăr, dacă îmi aduc bine aminte, de refugiați, dacă nu mă înșel, în Italia, la Latina, dar poate greșesc, că sunt niște anișori de atunci. Bernard l-a contactat în momentul când a avut informații despre el și l-a adus imediat la München ca să-l angajeze și să facă acest program, care s-a dovedit a fi un program de mare succes.”
Europa Liberă: Câți ani a stat Cornel Chiriac la microfonul „Metronom”-ului de la Europa Liberă?
Sorin Cunea: „Cred că patru sau cinci ani până la asasinarea lui.”
Europa Liberă: Asasinare, care a avut loc la patru, la cinci martie 1975. Ne puteți spune ceva despre acest eveniment tragic?
Sorin Cunea: „Sigur că sărim peste o mare epocă a lui Cornel Chiriac, poate o să revenim pe perioada aceasta de mijloc, pentru că e foarte interesant. Cornel Chiriac este istorie, după părerea mea, a fost un tip colosal de talentat, a fost o prezență la microfon cum rar mi-a fost dat să văd... Vezi că nu-ți răspund la întrebare pentru că simt nevoia să spun toate aceste lucruri...”
Europa Liberă: Vă rog!
Sorin Cunea: „Da... Îl am in fața ochilor în timp ce transmitea „Metronom”-ul. Tot timpul era animat de o bucurie interioară pe care o scotea afară. Ne uitam pe geamul din Control Room, din camera alăturată, și îl vedeam la microfon cum, în timp ce vorbea, zâmbea ca și cum avea auditoriul în fața lui, ca și cum ceea ce făcea se transmitea la televiziune.”
Europa Liberă: Aș putea spune că zâmbetul ăsta se chiar auzea in vocea lui Cornel Chiriac atunci...
Sorin Cunea: „Sunt convins! Exact asta reușea el. Asta era măiestria lui - să-și facă marcată această prezență. Cunoștințele lui despre muzică erau fenomenale. Ce aș mai trebui să spun e că, la un moment dat, alunecase pe panta comentariilor politice chiar în cadrul acestor emisiuni muzicale. Și, într-o zi, i-am spus: „Cornele, de ce nu ne lași pe noi să facem politică, că avem atâtea programe! Fă tu muzică, că faci așa de bine!” Și atuncea mi-a spus cu cea mai mare seriozitate: „Sorine, îi urăsc! Îi urăsc pe comuniști, nu pot să mă abțin”. Nu vreau să fac speculații, dar cred că această înverșunare a lui l-a costat viața. (Transcriere de Diana Benea)
(Va urma)
Facebook Forum