Finlanda, Danemarca, Norvegia, Islanda și Olanda ocupă primele poziții în clasamentul celor mai fericite țări din lume, potrivit raportului anual despre fericire, realizat de ONU, care arată că există o legătură între gradul de satisfacție al unei populații și intenția de a merge la vot. Raportul a cercetat și legătura dintre oamenii nefericiți și susținerea politicienilor populiști.
În primele 20 de state cele mai fericite, două sunt din Europa Centrală și de Est: Austria (clasată pe locul 10) și Cehia (clasată pe locul 20).
România se clasează pe locul 48, cu un loc în urma Argentinei și unul înaintea Ciprului. Față de anul trecut, România a urcat patru poziții în top.
Dintre statele din regiunea Europei Centrale și de Est, Polonia ocupă locul 38, în timp ce Ungaria este clasată pe poziția 62, iar Bulgaria, pe 97.
La coada clasamentului se află Afganistan (154), Republica Centrafricană (155) și Sudanul de Sud (156).
La nivel general, dacă este luat în calcul doar factorul legat de creșterea populației, fericirea la la nivel mondial a scăzut în ultimii ani, o tendință susținută de trendul descrescător înregistrat de India. În ceea ce privește emoțiile, raportul consemnează o creștere a emoțiilor negative, inclusiv a îngrijorărilor, tristeții și furiei, semntimente mai des întâlnite în Asia și Africa.
Legătura dintre guvern și fericire este explicată de autorii raportului prin faptul că deciziile guvernelor influențează fericirea, și, în același timp, fericirea cetățenilor, în majoritatea țărilor, determină tipul de guvern pe care aceștia îl susțin. Uneori sunt greu de separat efectele pe care le au acțiunile guvernamentale asupra fericirii de influențele altor lucruri care se întâmplă în același timp.
De pildă, în cazul Mexicului, nefericirea populației s-a tradus într-un vot împotriva partidului aflat la guvernare, în ciuda realizărilor în domenii precum activitatea economică sau piața muncii – care se reflectă în satisfacția mexicanilor față de aceste domenii. Se pare că populația a demonstrat că este sătulă de lideri politici, percepuți ca fiind incapabili să rezolve problemele legate de inegalitate, corupție violență sau insecuritate.
Astfel că, în perioada 2013-2018, au existat trei momente care au modificat percepția legată de gradul de satisfacție: introducerea gratuității pentru convorbirile telefonice la distanță, în 2015, și alegerile, în 2018, au avut o influență pozitivă. În schimb, când Guvernul a scumpit carburanții, în 2017, gradul de satisfacție în rândul populației mexicane a scăzut.
Datele statistice mai arată că o populație fericită este mai predispusă să meargă la vot, să susțină partidele aflate la guvernare. În privința populismului, autorii raportului spun că este dificil de identificat ce anume îi îndreaptă pe oameni către susținerea partidelor populiste. Și asta pentru că, în egală măsură, către astfel de partide se îndreaptă și oamenii mulțumiți, dar și cei nefericiți. Aceștia din urmă sunt mai înclinați către partidele autoritariste sau populiste, arată raportul.
Populismul este departe de a fi o mișcare nouă. În ultimii zece ani, notează raportul, s-a observat o creștere semnificativă a mișcărilor populiste în Europa Occidentală – mai precis în Italia (Liga Nordului, Mișcarea Cinci Stele), Franța (Frontul Național) sau Germania (AfD- Alternativa pentru Germania) – dar și în state precum Austria, Grecia, Ungaria sau Polonia și Marea Britanie.
Oamenii fericiți nu doar că sunt mai predispuși să devină mai implicați în politică și să meargă la vot, dar este o probabilitate mai mare ca aceștia să voteze cu partidele aflate la guvernare. Astfel că, dincolo de asigurarea bunăstării economice, există o miză mare pentru cei aflați la putere pentru creșterea nivelului fericirii.
World Happiness Report, creat de ONU în 2012, ia în calcul 156 de state și le clasează în funcție de percepția asupra fercirii pe care o au cetățenii acestor țări. În acest an, raportul a pus accentul pe fericire și comunitate: modul în care fericirea a evoluat în ultimii zece ani, luând în calcul tehnologiile, normele sociale, conflictele și politicile guvernului care au putut sta la baza eventualelor schimbări.
Printre variabilele luate în calcul PIB-ul per capita, sprijinul social, speranța pentru o viață sănătoasă, libertatea, generozitatea și absența corupției.
