Locuitorii s-au plâns că nu au existat echipe de intervenție și utilaje pentru îndepărtarea dărâmăturilor, că armata nu a fost folosită cum ar fi trebuit, că în ultimele decenii s-a construit ilegal, că instituțiile, controlate de puterea politică și nu coordonate de specialiști, nu au fost în stare să acționeze.
Intervenția a fost, admite președintele Erdoğan, mai lentă decât și-ar fi dorit conducerea țării, dar reconstrucția va fi gata într-un an, a declarat el, în timpul vizitelor în care, îmbrăcat în negru, a inspectat starea locurilor distruse de cutremur.
Într-un an electoral pe care deja îl începuse cu dificultăți, dezastrul pe care îl trăiește Turcia s-a mutat deja pe teren politic, spune pentru Europa Liberă expertul în relații internaționale Ștefan Popescu.
Deși nu toate clădirile care s-au prăbușit în Turcia în zonele afectate de puternicul seism au fost construite în ultimii 20 de ani, adică în perioada de când se află Recep Tayyip Erdoğan la putere, multe dintre ele erau clădiri noi.
„Nu s-au prăbușit doar clădiri noi, dar perioada de când se află Recep Tayyip Erdoğan la putere a fost caracterizată de urbanizare masivă”, explică Ștefan Popescu.
Chiar dacă acum antreprenori în construcții sunt arestați, mulți dintre ei au fost apropiați ai regimului. În plus, adaugă el, nu s-au prăbușit doar blocuri de locuințe, ci și infrastructură esențială, de care autoritățile statului erau responsabile. Drumurile distruse au îngreunat accesul către zonele afectate.
„Orice lider din lume ar fi fost slăbit foarte puternic de un asemenea dezastru”, consideră expertul în relații internaționale.
Turcia după și înainte de cutremur
Cutremurul de luni a fost printre cele mai mari dezastre naturale ale acestui secol, iar pentru Turcia a fost cel mai devastator din ultima sută de ani.
Un cutremur major a mai avut loc în Turcia în 1999, cu 17.000 de morți și peste 250.000 de persoane rămase fără locuință.
Pe fondul criticilor față de incompetența guvernului de la acea vreme și al crizei economice care a urmat dezastrului, tânărul politician Recep Tayyip Erdoğan devenea premier acum exact 20 de ani.
Pentru actualul președinte, chiar dacă are la dispoziție unele pârghii de imagine (arestarea vinovaților direcți, promisiuni de refacere rapidă) problema dezastrului provocat de cutremur vine într-un context deja fragil.
Turcia a înregistrat rate record ale inflației anul trecut. În fiecare lună, rata inflație a fost peste 50%, cu peste 85% în octombrie.
În așteptarea anului electoral 2023, în decembrie și ianuarie, guvernul a luat măsuri costisitoare pentru un buget fragil, cu note de plată consistente pe termen lung – salariul mediu a fost majorat cu 55%, cele ale funcționarilor publici cu 30%, au fost extinse programele de subvenționare a comerțului și micilor afaceri.
În aceeași perioadă și în pregătirea anului electoral, guvernul de la Ankara a modificat legislația cu privire la vârsta minimă de pensionare, ceea ce a făcut ca peste 1,5 milioane de angajați să se pensioneze brusc, nota în ianuarie The New York Times, cu precizarea că măsurile sociale menite să aducă voturi erau dublate de „amenințări de natură juridică pentru cei care îi puteau pune în pericol succesul”.
„Această criză provocată de cutremur a venit peste o criză economică, iar președintele poartă responsabilitatea. Ne aducem aminte schimbările frecvente ale guvernatorilor, Banca Națională a Turciei nu mai e o instituție independentă, iar reducerea dobânzilor s-a făcut prin comandă politică, deși știm foarte bine că majorarea dobânzilor de către Banca Națională este una dintre măsurile antiinflaționiste. Toate acestea creează anumite responsabilități și este clar că anul acesta va fi o răscruce politică pentru regimul președintelui Erdogan”, spune Ștefan Popescu.
O țintă predilectă a puterii din Turcia a fost opoziția formată din autorități locale, iar acesta lucru s-a văzut și în timpul pandemiei, spune Popescu, într-o perioadă în care, la fel ca acum, autoritățile au fost acuzate că au întârziat să acționeze, iar opoziția de la conducerea unor structuri locale a făcut gesturi concrete.
„Și atunci statul a reacționat cu mare întârziere. Au fost foarte multe deficiențe, ceea ce a și făcut ca municipalitățile conduse de opoziție, inclusiv Istanbulul, să încerce să rezolve carențele guvernului. Din păcate, această acțiune a opoziției a fost repede instrumentată pe tărâm politic de regimul președintelui Erdogan. Mai multe dosare au fost deschise primarilor din municipalitățile conduse de opoziție, pentru că nu ar fi avut, chipurile, voie să trimită măști și ajutoare”, amintește Ștefan Popescu.
La fel ca în pandemie, și acum administrații precum cea din Istanbul au trimis toate ajutoarele pe care le aveau la dispoziție.
În urmă cu două luni, primarul din Istanbul, Ekrem Imamoglu, a fost condamnat la doi ani și șapte luni de închisoare pentru „insulte” aduse membrilor Consiliului Electoral Suprem al Turciei.
Mii de oameni au ieșit în stradă în Istanbul pentru a-l susține și chiar dacă sentința nu era definitivă, comunitatea internațională a reacționat ferm.
Pe lângă închisoare, decizia implica și blocarea posibilității ca Ekrem Imamoglu să candideze, într-o perioadă în care sondaje de opinie sugerau că acesta l-ar putea înfrânge pe Erdogan în competiția prezidențială.
Departamentul de Stat al SUA a conchis că sentința nu ținea cont de „respectarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept”.
Acum, pentru opoziția din Turcia, lucrurile sunt clare: în cei 20 de ani de când controlează puterea politică în Turcia, Recep Tayyip Erdoğan nu a pregătit țara cu nimic pentru a limita un astfel de dezastru. Una din marile întrebări fără răspuns, notează BBC, este unde sunt banii strânși din așa-numita taxă pentru cutremur, instituită după cutremurul din 1999.
Ar fi vorba despre o sumă de circa 4,3 miliarde de euro, care era menită tocmai creșterii rezistenței la cutremure a clădirilor. Nu se știe însă cum au fost cheltuiți banii.
În plus, nici regulile pentru construcții nu au fost respectate, iar cei vinovați au scăpat de răspundere prin decizia din 2018 de a-i ierta dacă plătesc o amendă, amintește publicația. Amenzile au fost încasate, clădirile au rămas nepregătite pentru dezastre în timp ce specialiștii au avertizat mereu că un dezastru poate avea loc oricând.
Președinte al Turciei în 2023, după ani în care și-a consolidat puterea prin strategii criticate de opoziție, de societatea civilă și de comunitatea internațională ca fiind autocratice și un regres major al democrației, Erdoğan este pus în fața unor provocări similare celor care i-au înlăturat pe adversarii lui de acum două decenii, notează numeroși analiști internaționali.
În The New York Times, Ben Hubbard remarcă legătura directă dintre un regim autoritar și starea precară a serviciilor publice: „a impus restricții unor instituții precum armata, care ar fi putut ajuta la intervențiile de la cutremur, în timp ce în altele s-a asigurat că lucrează loialiști”.
Eșecul echipelor de intervenție a fost printre punctele abordate des după cutremur în presa internațională.
Reuters publică povestea unei mama care a spus că și-a auzit copiii de sub dărâmături și nu a reușit, timp de două zile, să găsească un reprezentant al echipelor de salvare care să aducă acolo o macara pentru a ridica blocurile de beton căzute pe copiii ei.
„Reuters a revenit în zonă în ziua următoare, vecinii au spus că nu a mai fost scos vreun supraviețuitor de sub dărâmături”, transmit jurnaliștii.
Galerie foto | Dezastru în Turcia/Siria: imagini după cutremurul din 6 februarie
Relatărilor din presa internațională, Erdoğan le-a răspuns cu acuzații, remarcă Ștefan Popescu.
„Am văzut critici la adresa Statelor Unite, la adresa presei occidentale care, potrivit regimului, ar căuta să profite pentru a-l fragiliza și mai mult pe Erdogan înainte de alegeri”, spune Ștefan Popescu, amintind și faptul că imediat după cutremur, regimul a blocat folosirea Twitter, o platformă care, în mod obișnuit, ajută în astfel de situații la transmiterea rapidă a informațiilor și a nevoilor populației, contribuind și la mobilizarea resurselor.
Dată fiind dimensiunea dezastrului, nu ar fi greu pentru președintele Erdoğan să explice o decizie de amânare a alegerilor. „Dacă nu este sigur că va câștiga, fără îndoială va muta data alegerilor. Chiar și în zonele care nu au fost afectate de cutremur s-a produs o fisură foarte gravă la nivelul încrederii față de regim”, adaugă expertul în relații internaționale.
Geopolitica
În opinia lui Ștefan Popescu, implicațiile momentului în care se află Turcia depășesc granițele acesteia.
„Este și un seism geopolitic, pentru că vedem foarte bine că încep să se miște faliile și pe acest teren. Actuala criză a determinat un număr important de țări arabe care tăiaseră legăturile cu regimul Bashar al-Assad să restabilească relațiile. Președintele al-Sisi al Egiptului a avut, într-un mod fără precedent, o convorbire telefonică cu omologul său sirian. De asemenea, Franța președintelui Emanuel Macron se gândește că trimiterea de ajutoare în Siria îi permite să revină pe dosarul sirian. În urma intervenției Rusiei și ulterior a Turciei, Franța a fost practic exclusă din Siria, ceea ce a provocat mari frustrări la Paris pentru că Siria este, practic, o creație franceză după prăbușirea Imperiului Otoman”, spune Ștefan Popescu.
Deși președintele Erdoğan nu are cum să fie singurul responsabil de urmările seismului, precizează Ștefan Popescu, poziția sa personală este cea aflată în prima linie a consecințelor interne și externe ale cutremurului.
„Iată că, uneori, această personalizare excesivă a regimului poate avea și un efect de bumerang în situații de criză”, conchide expertul în relații internaționale.
