În octombrie, pe măsură ce toamna și-a intrat în drepturi și Rusia și-a intensificat bombardarea rețelei electrice civile a Ucrainei pentru a-i chinui și a-i îngheța pe ucraineni, guvernul din Ungaria vecină se mobiliza împotriva propriului inamic.
Pe panouri publicitare, coloane și fluturași, în știri și pe Facebook și alte platforme digitale, maghiarii de pretutindeni erau orbiți cu imaginea unei bombe impregnate cu cuvântul „sancțiuni” care se îndreapta amenințător spre tricolorul roșu-alb-și-verde al Ungariei.
„Sancțiunile de la Bruxelles ne distrug!” amenințau, cu referire la mai multe măsuri de descurajare politică și economică ale UE la adresa Rusiei, adoptate cu sprijinul reticent al Budapestei și cu o unanimitate rară în rândul celorlalți 26 de membri ai blocului comunitar.
Semnalele erau parte a unei „consultări naționale” de ordinul milioanelor de dolari, finanțată de stat comandată de guvernul premierului Viktor Orban pentru a convinge 10 milioane de maghiari că bombele nu ucid oameni, ci sancțiunile ucid oameni. Sau, cel puțin, reprezintă cea mai mare amenințare pentru securitatea lor.
Înarmat cu o super majoritate care i-a permis partidului său de guvernământ Fidesz să remodeleze politica și instituțiile maghiare fără vreun control al opoziției începând cu 2010, Orban a petrecut ani de zile împânzind sectorul audiovizual public cu aliați și permițând oligarhilor și acoliților cu idei asemănătoare să absoarbă aproape toate stațiile comerciale majore. .
Criticii spun că peisajul media rezultat l-a ajutat pe Orban să îndrepte războiul ucrainean pe două căi, prezentând sancțiunile UE și alte amenințări la adresa dependenței Ungariei de gazul și energia rusești drept pericole majore, amorțind în același timp milioane de maghiari față de catastrofa umanitară și geopolitică de alături.
Alegerile forțează mâna lui Orbán
În februarie 2022, Orban părea nesigur. Cu alegerile care se apropiau și o criză a costului vieții în față, sondajele sugerau prima schimbare de guvern a Ungariei după doisprezece ani. Pomenile și subvențiile sale preelectorale tradiționale presau bugetul și nu păcăleau aproape pe nimeni.
Al său „războiul cultural” bine orchestrat se confrunta cu o opoziție nouă și unificată, al cărei candidat social-conservator i-au neutralizat în mare măsură punctele de dezbatere anti-imigrație și anti-LGBT. Iar lingușelile sale față de Moscova și Beijing păgubeau poziția Budapestei în rândul aliaților UE și NATO.
Pe fondul tulburărilor de pe piața muncii în rândul profesorilor, inginerilor de căi ferate și lucrători din benzinării, alături de alte nemulțumiri din spațiul public înaintea alegerilor din 3 aprilie, șansa lui Orban se baza probabil pe menținerea mâniei publice atomizate și necoordonate.
„Cea mai mare întrebare a perioadei [campaniei] este dacă va exista un fel de nemulțumire compactă, copleșitoare”, a declarat Andras Biro-Nagy, directorul Policy Solutions, un think-tank pentru democrație liberală din Budapesta, pentru Serviciul Maghiar al RFE/RL, în 23 februarie. „Deocamdată, se pare că aceste nemulțumiri sunt insulare, că diferitele straturi (sociale, n.r.) nu se unesc între ele”.
Chiar a doua zi, președintele rus Vladimir Putin a lansat cea mai mare invazie externă din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, într-un pariu precum un cataclism, de a supune Ucraina, de a îmbogăți Rusia și de a remodela ordinea internațională.
Orbán a răspuns inițial printr-o tergiversare, subliniind la postul TV de stat M1 că cel mai rău lucru ar fi să permită Ungariei să se încurce în război. "Acest lucru nu ar trebui să se întâmple", a spus el pe 28 februarie. "Eu numesc asta calm strategic. De asta avem nevoie acum".
La doar câteva zile după ce zeci de mii de trupe și tancuri rusești au intrat neprovocate în Ucraina, el a creat, de asemenea, o fisură între ucraineni și maghiari, ambele popoare suferind sub hegemonia Moscovei, înainte de colapsul sovietic.
„Următorul deceniu va fi despre cine este capabil să creeze un mediu sigur pentru propria țară, pentru viața de zi cu zi a propriului popor”, a spus Orban.
Câteva săptămâni mai târziu, într-un discurs simbolic de Ziua Națională, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de alegeri, a oferit o interpretare alterată a evenimentelor din Ucraina.
Orban a subliniat nu suferința ucrainenilor afectați la scară largă, ci riscul specific pentru „sute de mii de maghiari” care trăiesc în vestul Ucrainei, invocând o populație minoritară locală, în centrul unor fricțiuni de-a lungul anilor între Kiev și Budapesta, pe fondul viselor latente ale lui Orban legate de Ungaria Mare.
Respingând ceea ce el a numit o imagine a Europei Centrale precum „o tablă de șah pentru marile puteri ale lumii și Ungaria ca o simplă piesă în jocul lor”, Orban nu a avertizat asupra imperialismului rus, ci mai degrabă a echivalat „interesele” ruse cu cele ucrainene și a avertizat asupra motivelor SUA și UE.
„Trebuie să ne urmărim propriile interese – cu calm și curaj”, a spus Orbán. „Trebuie să stăm în afara acestui război! Niciun maghiar nu trebuie să fie prins între nicovala ucraineană și barosul rusesc".
Această percepție s-a tradus într-o respingere a oricărei acțiuni - incluzând sprijin militar sau furnizarea de arme Ucrainei - care ar fi fost interpretată ca intervenție în conflict, potrivit lui Marton Bene, cercetător senior la Centrul MTA pentru Științe Sociale din Institutul de Științe Politice din Budapesta. „Perspectiva intereselor Ungariei” a determinat, de asemenea, Budapesta să promoveze necesitatea încheierii necondiționate a ostilităților militare și a negocierilor de pace, a spus el.
Deși recunoaște că Rusia este agresorul, a explicat Bene, guvernul ungar „evită în general evaluările normative” ale războiului și îl înfățișează ca „mai degrabă ca un conflict între SUA și Rusia decât ca pe un pur război regional”.
Cel mai mare pericol pentru Ungaria, le-a spus Orban maghiarilor de Ziua Națională, cu o trimitere indirectă față de luarea în considerare de către opoziție a potențialelor obligații de apărare ca membru NATO, ar însemna „să intri ca un somnambul... într-un un război crud, prelungit și sângeros”.
Budapesta, a insistat el, nu va trimite arme în Ucraina, așa cum au solicitat Statele Unite și o serie de alți aliați influenți ai NATO.
Lakmusz, un proiect maghiar de fact-checking, a descris ulterior strategia preelectorală a lui Orbán că „a deplasat accentul de la subiecte interne la cele geopolitice și de securitate, în timp ce mesajele anti-opoziție erau împletite cu narațiuni pro-Kremlin și anti-ucrainene, distribuite și accentuate de vastul ecosistem media pro-guvernamental”.
Unele dintre cele mai evidente exemple, scria Lakmusz, includ afirmații înșelătoare cu privire la un „fals binom între pace și război, în raport cu opoziția” și acuzații vagi legate de un „pact secret” între președintele ucrainean Volodimir Zelenski și stânga maghiară.
Lakmusz a remarcat confruntarea publică a lui Orbán cu Zelenski la un summit de urgență al UE din 24 martie, când președintele ucrainean a descris războiul ca o confruntare a valorilor, l-a nominalizat pe Orbán și a provocat Ungaria „o dată pentru totdeauna... decideți de partea cui sunteți”.
Prim-ministrul ungar a răspuns distant a doua zi, prin intermediul unui purtător de cuvânt al guvernului, că „cererile” lui Zelenskiy sunt „contrare intereselor Ungariei”.
Cu puterea asigurată, înfiripează o strategie
Pe 3 aprilie, alegătorii i-au oferit Fidesz-ului o victorie surprinzător de categorică și o altă supermajoritate care i-a oferit lui Orbán spațiu pentru a trece de la neîncrederea instabilă față de pariul nemilos al lui Putin la un accent timid pe interesele economice ale Ungariei, mai ales, pe nevoia de a menține fluxul de gaz și energie rusești.
Directorul de think-tank Biro-Nagy avea să spună mai târziu că „bătălia de interpretare a războiului din Ucraina arată puterea imperiului media al Fidesz”.
Orban, a spus el, „a câștigat în ciocnirea narațiunilor pe tema războiului din Ucraina, portretizându-se drept garantul păcii și al securității, acuzând în același timp... opoziția unită că ar putea duce Ungaria în război”.
Și mesajele către maghiari continuau să sporească.
Lakmusz a prezentat un exemplu pilduitor care a devenit clar la câteva luni după invazia rusă, când Europol a declanșat, accidental, o furtună de dezinformare care a urmat un model tipic în mass-media publică și în publicațiile pro-guvernamentale maghiare.
În iulie, rețeaua europeană de combatere a criminalității și-a exprimat „încrederea deplină” că cooperarea sa „strânsă” cu oficialii ucraineni va contribui la atenuarea unei „posibile amenințari observate în zonele de război în trecut” cu privire la traficul și proliferarea de arme. „Această amenințare”, a adăugat Europol, „ar putea fi chiar mai mare odată ce conflictul s-a încheiat”.
Avertismentul generic al Europol, împreună cu un videoclip neinspirat care evidențiază contrabanda cu arme în Balcani, a fost preluat de instituțiile de știri publice și comerciale din Ungaria apropiate de Fidesz.
O agenție de informare fondată de un apropiat bogat al său, supranumit „sfătuitorul lui Orbán” a lăsat de înțeles că rachetele Javelin și alte arme occidentale esențiale pentru apărarea Ucrainei dispăreau în drum spre Ucraina și apăreau în portbagajul mașinilor albaneze.
În altă părți, raportul a fost rostogolit cu citate ale unui expert în politică de securitate apropiat de Fidesz, care scoate în evidență potențialul „terorismului” (minimalizând posibilitatea ca astfel de rapoarte să servească obiectivelor agresorilor ruși). Alte relatări au dat glas unor speculații rusești despre arme chimice și biologice și au sugerat că armele occidentale trebuie urmărite îndeaproape sau „în caz contrar, vor fi vândute de ucraineni pe piața neagră”.
În cele din urmă, potrivit Lakmusz, un avertisment preventiv al Europol a fost utilizat pentru a submina apărarea Ucrainei și „răspândit în întregul imperiu de presă Mediaworks”, pe care criticii l-au acuzat de mult că funcționează sincronizat cu Fidesz.
Pe măsură ce războiul din Ucraina a continuat, mai mulți analiști au afirmat că guvernul Orbán se bazează din ce în ce mai mult pe o imagine a „Bruxelles”-ului care gestionează greșit răspunsul la războiul lui Putin - în special prin insistența cu privire la boicotarea gazelor și energiei rusești, deși cu excepții pentru Budapesta.
Cercetătorul Bene a numit-o schimbare în „constructul inamicului”.
Agnes Urban, profesoară de infocomunicații la Universitatea Corvinus din Budapesta și director general al portalului independent Mertek Media Monitor, a descris recent „o narațiune complet nouă” care a început să umple programele de știri de la posturile publice cu relatări despre deficitul de energie și majorarea prețurilor, pe măsură ce sancțiunile și contra-sancțiunile împiedică fluxurile de gaze rusești și alte surse de energie către Occident.
Ea a precizat că posturile audiovizuale publice au evitat să „legitimizeze războiul” sau să oglindească relatările presei ruse despre evoluțiile de pe câmpul de luptă. Din această perspectivă, a spus ea, „sunt relatări relativ oneste”.
„Dar din punctul de vedere al crizei energetice, ei urmează chiar abordarea Kremlinului”, a spus Urban. „În mass-media pro-guvernamentală, nu există probleme de securitate națională, nu există niciun risc în urmarea politicilor pro-ruse; singura poveste importantă este securitatea energetică”.
O „bulă” imperfectă
„De la începutul războiului”, a spus Blanka Zoldi, redactorul șef al Lakmusz, „am văzut că mesajele pro-ruse provin de la cel mai înalt nivel al elitei politice din Ungaria, care sunt apoi reluate de un ecosistem media centralizat, incluzând mass-media publică, publicații pro-guvernamentale și influenceri pe rețelele sociale - în multe cazuri, răspândind informații false sau înșelătoare, susținute de reclame de stat și bani publici (și prin reclame, în beneficiul și al unor companii de tehnologie precum Facebook și Google)."
Mertek Media Monitor-ul condus de Urban pregătește, de asemenea, un sondaj privind consumul de știri, care urmează să fie difuzat în februarie, fiind așteptate mai multe informații despre efectul mașinăriei media pro-Fidesz asupra opiniilor maghiarilor asupra războiului.
Ea a spus că mass-media și societatea maghiară sunt „complet polarizate” ca urmare a „comunicării cu un grad ridicat de control din partea guvernului” și a aliaților săi media.
„Desigur, există o parte a societății care urmează comunicarea pro-occidentală, dar vocea lor este destul de limitată”, a spus Urban. „Vreau să spun, chiar dacă mulți dintre ei sunt lideri de opinie, nu pot concura cu acest imperiu media pro-Fidesz”.
Problemele de securitate națională și unitatea din cadrul NATO sunt un subiect frecvent de conversație în rândul presei independente, a spus Urban, incluzând „ce înseamnă pentru Ungaria să fie cel mai puțin de încredere membru al alianței occidentale și ce fel de riscuri aduce asta Ungariei pe termen lung."
Acele dezbateri invocă frecvent argumentul că Ungaria a fost adesea de partea greșită a evoluțiilor geopolitice majore în secolul trecut.
„Cred că solidaritatea [cu Ucraina] și aspectul umanitar nu au fost atât de relevante în rândul alegătorilor Fidesz”, a spus Urban, „și nu pentru că alegătorii Fidesz nu au sentimente sau ar accepta tortura sau uciderea civililor, ci mai degrabă deoarece [cred că războiul este] cel puțin parțial din vina poporului ucrainean și pasul făcut de Rusia este cumva de înțeles, deoarece NATO se apropie de granițele sale”.
Această perspectivă se dezvoltă cu ușurință, a spus ea, într-un mesaj „confortabil” de „sprijin pentru pace”, indiferent de cărei părți ar putea aduce beneficii pe termen lung. „Dar nu cred că (ei, n.r.) sunt într-o bulă foarte perfectă”, a spus Urban.
Ea a citat semne recente de fisuri în narațiunea Fidesz, când președintele Ungariei, Katalin Novák, un aliat convins al lui Orbán, a cărei ascensiune s-a bazat și pe implementarea unora dintre cele mai conservatoare reforme ale Fidesz ca ministru al familiei, a călătorit la Kiev în noiembrie.
Novák s-a întâlnit cu Zelenski, fiind văzută că ar acorda sprijin din partea Ungariei unei ținte frecvente a furiei lui Orbán. Biroul prezidențial a prezentat călătoria ei ca pe o misiune de sprijinire a etnicilor maghiari din Transcarpatia ucraineană și de rezolvare a aspectelor tehnice ale transporturilor umanitare.
Dar comentariile de pe pagina oficială de Facebook a lui Novák au scos la iveală o mică fisură în rândul susținătorilor Fidesz. Unii au acuzat președintele că a trădat linia guvernamentală în privința războiului, în timp ce alții au refuzat să vadă călătoria ca un potențial pas greșit, ci mai degrabă ca pe una ghidată în mod clar de interesele umanitare și în special de preocuparea pentru etnicii maghiari transcarpatini din Ucraina.
Urban a remarcat că portalurile de știri independente au acordat atenție disputei și, în cea mai mare parte, au considerat-o, cu cinism, ca pe o tactică de tipul „băiat bun, băiat rău”, în care Novák ar putea să pară mai pro-ucraineană sau pro-occidentală pentru a ușura o parte din presiunea internă și internațională asupra guvernului Orbán.
Ea a sugerat că „a fi 'polițistul bun' este întotdeauna cumva mai acceptabil pentru o femeie, chiar și în bula Fidesz”.
„Dar pe de altă parte, desigur, guvernul urmează politici externe mai pro-ruse”, a conchis ea.
