Linkuri accesibilitate

Vaccinarea tinerilor înaintea vârstnicilor, strategie discutată în Occident. De ce nu ar funcționa și în România


66% dintre persoanele tinere (16-24 ani), respectiv 66% dintre persoanele peste 55 ani sunt pro-vaccinare, conform unui studiu recent.

Un profesor de la o universitate britanică propune o abordare complet diferită a felului în care este prioritizată populația la vaccinare împotriva SARS CoV-2. Specialiștii români explică de ce în România nu ar funcționa o astfel de strategie.

„Dacă am greșit complet în privința strategiei noastre de vaccinare? N-ar fi poate mai bine să ne concentrăm pe un alt segment demografic crucial pentru a reveni la 'normalitate': tinerii?”

Aceasta este întrebarea pe care și-o pune dr. Julian W. Tang, profesor și virusolog clinic specializat în boli respiratorii, de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie, într-un articol publicat la începutul săptămânii în POLITICO.

Argumentele în favoarea vaccinării bătrânilor sunt destul de evidente: ei riscă cel mai mult complicații și decesul de pe urma COVID-19. În cazul tinerilor, partea pozitivă ar fi că școlarii vaccinați s-ar întoarce la ore fără a se infecta reciproc ori a-și infecta profesorii și părinții – protejându-i astfel indirect și pe cei bătrâni și vulnerabili. Iar tinerii adulți s-ar putea întoarce la muncă, dar și la rolul lor de clienți – în bistrouri, baruri, restaurante, cinematografe și săli de concerte, care toate s-au chinuit să se mențină pe linia de plutire în timpul restricțiilor. În acest scenariu ideal toți ar avea de câștigat: bătrânii ar fi protejați, iar rudele și prietenii lor mai tineri ar fi imunizați și i-ar putea vizita. Angajații și-ar putea câștiga existența și ar susține și alte firme în calitatea lor de clienți”, argumentează Tang în publicația citată.

Realitatea, însă, e ceva mai nuanțată, sunt de părere atât Răzvan Cherecheș, profesor de sănătate publică la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cât și Ștefan Dascălu, cercetător în imunologie la Universitatea Oxford din Marea Britanie.

Pornind de la propunerea lui Julian W. Tang, cei doi specialiști români explică de ce, în teorie, strategia sună bine, dar în practică, cel puțin momentan, lucrurile sunt ceva mai complicate. Mai ales într-o țară ca România.

Bătrânii și tinerii. Raportări diferite sau similare față de vaccin?

Pur rațional, are sens pentru că tinerii sunt cei care - fiind grupul cel mai dinamic din punct de vedere social - transportă de fapt și actorii cei mai activi în transmiterea virusului”, susține Răzvan Cherecheș, într-un interviu telefonic pentru Europa Liberă.

Dar aici sunt câteva probleme: în primul rând, tinerii au o percepție mai redusă a riscului pentru ei înșiși. Deci aderența la vaccinare, prin definiție, e mai redusă pentru că ei nu percep că sunt la risc, deci nu percep că ar trebui să ia măsuri în direcția asta, deci și motivul pentru care nu se protejează așa cum ar trebui nicăieri, nu numai în România. Peste tot în lume. Și atunci, ar funcționa dacă procentul de tineri ar fi suficient de mare. Problema e că nu-i ca la bătrâni, unde ei percep că vaccinul le salvează viața sau îi salvează de simptome severe și unde există un stimulent natural ca să se vaccineze. Dacă se vaccinează doar un procent mic din tineri, n-ai rezolvat nimic, pentru că ei continuă să împrăștie la restul populației. Deci ai nevoie de o masă critică care să fie suficient de mare”, argumentează Cherecheș.

Într-un unui studiu IPSOS din octombrie 2020, românii aveau păreri foarte polarizate în ceea ce privește vaccinarea anti-COVID, existând atât un grup de persoane deschise către vaccinare (57%), precum și un grup, destul de consistent, care se opune vaccinării (43%).

Pe grupe de vârstă, în mod paradoxal la o prima vedere, tinerii și persoanele mai în vârstă sunt de aceeași parte a baricadei – 66% dintre persoanele tinere (16-24 ani), respectiv 66% dintre persoanele peste 55 ani sunt pro-vaccinare, față de 51% în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 25-55 ani.

Această aliniere de păreri între tineri și maturi ne-a surprins inițial, având în vedere că, de regulă, în studii observăm că atitudinile, valorile și comportamentele între cele două segmente de vârstă se află puternic în opoziție – îl putem numi ‘conflictul dintre generații’ sau ‘generația Baby Boomers versus generația Z’. Deși ne așteptam ca persoanele mai mature să aibă o atitudine pro-vaccinare, având în vedere că sunt în grupul de risc, deschiderea tinerilor spre vaccinare nu este total surprinzătoare și este cel mai probabil generată de dorința lor de a reveni la normalitate, de a scurta astfel perioada pandemiei printr-o imunizare cât mai rapidă. În plus, tinerii sunt o generație mult mai ‘disciplinată social’, mai responsabilă ecologic, deci mult mai dispusă să accepte și să urmeze recomandările medicale și restricțiile sociale impuse oficial", spune Laura Arpad, Healthcare Lead în cadrul Ipsos România.

Dincolo de felul în care se raportează la vaccin fiecare categorie de vârstă, Răzvan Cherecheș e de părere că prioritizarea vârstnicilor e direct legată de presiunea pe care o punem pe sistemul medical. Mai ales într-o țară ca România. „Într-un grup cum sunt bătrânii, în care avem un stimulent natural să se vaccineze și în care există o conexiune directă cu scăderea aglomerării de pe secțiile de terapie intensivă - mai ales dacă ai resurse limitate cum avem noi - practic trebuie să măsori care e impactul cel mai mare pentru nevoia cea mai mare, în momentul ăsta. Pentru noi, cea mai mare nevoie acum e să decongestionăm secțiile de terapie intensivă ca să putem să oferim suport celor care au nevoie, în momentul în care au nevoie.

De ce nu vor românii să se vaccineze? Atât în România, cât și în toate țările în care studiul IPSOS a fost realizat, principalul motiv anti-vaccinare este același: teama de reacții adverse, menționată de 56% dintre respondenți la nivel global și de 66% dintre români, în special de cei peste 55 ani. România se află în topul țărilor în care populația se teme de posibile reacții adverse, alături de Spania (70%), Suedia (68%) și Polonia (65%). Al doilea contra-argument este dat de neîncrederea în eficiența vaccinului, menționată de 29% dintre persoanele intervievate la nivel global. Mai multe mențiuni (peste media globală) sunt înregistrate în Rusia și Polonia (44%), la polul opus fiind China (12%) și Mexic (9%). Românii care nu vor să se vaccineze au menționat, în proporție de 33%, că nu au încredere în eficiența vaccinului și, din nou, în special persoanele de peste 55 ani sunt cele neîncrezătoare.

Care este scopul campaniei de vaccinare - întrebare esențială

Pentru Ștefan Dascălu, cercetător la Universitatea Oxford din Marea Britanie, sugestia colegului său britanic nu este una fezabilă din punct de vedere al scopului campaniei de vaccinare. „Ideea este următoarea: trebuie să ne punem întrebarea ce vrem să obținem prin vaccinare. Și ce reușesc, ce știm că pot să facă vaccinurile în momentul de față”, se întreabă Dascălu. „Vaccinurile reușesc să prevină cazurile severe. Nu știm încă suficient de multe despre blocarea transmisiei. Totodată, știm că virusul SARS CoV-2 și implicit boala COVID-19 cauzează complicații severe și spitalizare în special în rândul vârstnicilor. În rândul persoanelor tinere există cazuri de complicații severe, dar, în general, sunt mult mai rare. Practic, asta stă la baza strategiei de vaccinare. În sensul că se prioritizează vârstnicii, persoanele vulnerabile și, evident, cadrele medicale, e de părere cercetătorul de origine română.

Însă Julian W. Tang, autorul articolului de la care a pornit dezbaterea, e de acord cu ideea să fie vaccinate cadrele medicale din prima linie – cu cel mai mare risc de a contracta COVID-19 – înaintea oricui altcuiva. Dar, după ele, e de părere acesta, apare un argument etic solid în favoarea vaccinării tinerilor de timpuriu.

Ștefan Dascălu este cercetător în imunologie la Universitatea Oxford din Marea Britanie.
Ștefan Dascălu este cercetător în imunologie la Universitatea Oxford din Marea Britanie.

Într-un articol publicat anul trecut, un grup de universitari a prezentat un argument pentru vaccinarea cu prioritate a tinerilor, bazat pe conceptul de ‘ani de viață de calitate’ [‘quality adjusted life years’]. Secțiile de terapie intensivă se ghidează deja după acest concept pentru a decide ce pacienți să interneze: dacă o persoană de 80 de ani și una de 40 de ani, de exemplu, ‘concurează’ pentru același pat de spital, medicii vor tinde să-i acorde patul pacientului cu cele mai mari șanse de a se recupera și a reveni la o viață normală – o viață care ulterior va aduce contribuții mai mari pentru societate. În exemplul de față, acel pacient ar fi, în mod evident, persoana de 40 de ani”, e de părere profesorul și virusologul clinic specializat în boli respiratorii, de la Universitatea din Leicester

O logică similară se poate aplica în cazul vaccinării. Se poate argumenta că protejarea tânărului, căruia i-ar rămâne mulți ani de viață utilă, este o utilizare mai eficientă a unor resurse insuficiente”, continuă acesta.

Mai mult, el susține că există și un argument de ordin practic: „Cele mai multe teste au demonstrat că eficiența vaccinurilor anti-COVID-19 se reduce în raport cu vârsta. În consecință, vaccinarea tinerilor – în cazul cărora vaccinul e mai eficient – ar îmbunătăți și eficiența generală a campaniei de vaccinare”.

Ștefan Dascălu atrage însă atenția că există un „aspect cheie” legat de lipsa studiilor care să lege vaccinarea de oprirea transmiterii bolii. „Strategiile naționale de vaccinare au categoria tinerilor și a persoanelor sănătoase pe lista de prioritizare undeva jos. Logica este simplă: prevenim cazurile la vârstnici și la persoane vulnerabile. Într-adevăr, mobilitatea în cadrul categoriilor de persoane tinere este, în general, mai mare. Asta înseamnă că potențialul de transmitere a virusului este mai mare în cadrul categoriei respective, cât și evident prin asociere. Practic, o persoană tânără este mult mai predispusă să contacteze boala și să o dea mai departe. Și aici este punctul cheie. De dat mai departe, o poate da unei alte persoane tinere, dar o poate da și unei persoane vulnerabile. Deocamdată, nu există studii care să ne garanteze faptul că, prin vaccinare, reușim să blocăm transmiterea. Și totodată, că o persoană asimptomatică chiar nu poate da mai departe virusul unei alte persoane și, Doamne ferește, unei persoane care este în categoria de risc”.

Într-o conferință de presă susținută marți, coordonatorul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, medicul militar Valeriu Gheorghiță, a anunțat că 661.062 de persoane s-au vaccinat în România, dintre care peste 230.000 cu ambele doze.

Dintre persoanele vaccinate în etapa a doua, 80,9% sunt persoane vulnerabile, iar 19,04% sunt persoane din categoria 'esențialilor'", a declarat acesta.

Vaccinarea, act medical cu implicații socio-economice

Campania de vaccinare începută în foarte multe țări în acest moment este un act cu implicații sociale și economie multiple, dincolo de valențele medicale implicite. Iar acestea sunt interconectate, explică Ștefan Dascălu.

Eu, personal, consider că cele două sunt conectate mai mult decât pare. În sensul că dacă avem o 'povară a bolii', dacă îi putem spune așa, ea este măsurată în ani. Or, această măsurătoare nu indică doar afecțiunile medicale, ci implică și exact această incapacitate de a desfășura activități în mod normal, cu efecte asupra economiei și asupra altor aspecte sociale”, explică Dascălu pentru Europa Liberă. „Prin vaccinarea persoanelor cu grad mare de risc se previne practic supraaglomerarea spitalelor. Nu doar a celor care tratează pacienți de COVID-19. Paturile acelea de la ATI și toate resursele medicale, materiale, umane sunt investite pentru a trata pacienții respectivi, dar în condiții de suprasaturare. Asta înseamnă că vor exista oameni care au nevoie de ajutor medical, dar cel mai probabil, în aceste condiții, nu-l vor primi. Or, asta are consecințe și sociale, și economice șamd. Dacă suprasaturăm sistemul medical, există consecințe în toate domeniile”.

Imunologul consideră că felul în care se prioritizează vaccinarea momentan este cea mai bună variantă. „Eu, personal, consider că prioritizarea actuală este cea corectă. Tocmai pentru că dacă am ști că vaccinarea blochează transmisia - adică dacă o persoană vaccinată intră în contact cu boala, dar nu mai este contagioasă, ar avea sens să vaccinăm mult mai mult persoanele care intră în contact mai mult, care sunt predispuse să contacteze boala, inclusiv persoane tinere, persoane cu mobilitate crescută.

România n-ar putea schimba prioritățile nici dacă ar vrea

Dincolo de aspectele legate de presiunea pe spitalele românești și infrastructura precară a sistemului medical, explicate de Răzvan Cherecheș, profesorul clujean mai aduce în discuție un aspect legat de măsurile adiacente programului de vaccinare din România, despre care e de părere că au eșuat în cea mai mare parte.

În momentul de față, faptul că se pune atâta accent pe vaccinare e o modalitate de comunicare politică, pentru că în momentul ăsta, pentru noi, modalitatea de control a epidemiei continuă să fie: testare, anchete epidemiologice, adică metodele în care noi am eșuat și pe care nu am reușit să le punem la punct. Și controlul libertății de mișcare, care e singura metodă - una punitivă - pe care statul român a reușit s-o aplice cu mai mult sau mai puțin succes. Metodele pe care le utilizează toate țările din lume: să identifici cât mai repede cazurile, adică să faci testare extinsă, n-am reușit; să faci anchete epidemiologice, adică să identifici contacții și să previi transmiterea mai departe - nu am reușit. Să identifici focarele și să le limitezi, nu am reușit. Încă se mai discută despre asta, dar stăm la fel de prost ca și anul trecut. La noi, ce s-a aplicat, a fost o singură metodă: restricționarea libertății de mișcare pentru că e ușor de implementat. Faptul că se recurge la măsuri de genul ăsta este eșecul măsurilor de prevenție”, concluzionează Răzvan Cherecheș, profesor de sănătate publică la Babeș-Bolyai.

În imagine, primele 10 mii de doze de vaccin anti-COVID primite de România pe 25 decembrie 2020
În imagine, primele 10 mii de doze de vaccin anti-COVID primite de România pe 25 decembrie 2020

Julian W. Tang își încheie pledoaria pentru schimbarea paradigmei atunci când vine vorba de prioritățile campaniei de vaccinare cu o invitație adresată decidenților ca, cel puțin, să ia în considerare și alte opțiune față de cele existente. „Nu există vreo abordare care să fie absolut corectă sau absolut eronată, iar strategia britanică 'vârstnicii mai întâi' a fost adoptată și de majoritatea celorlalte țări”, recunoaște Tang. „Ar fi o greșeală însă să nu se ia în calcul și alte propuneri fără a fi evaluate – sau ca tineretul să fie lăsat cu totul deoparte. În loc să îi vedem pe tineri ca pe o parte a problemei – cei care încalcă regulile ori care răspândesc cel mai mult virusul, de exemplu – i-am putea transforma într-o parte a soluției pentru a frâna răspândirea virusului și a pune capăt pandemiei”.

XS
SM
MD
LG